luni, 27 iulie 2009

Primar de cinci...belele

Primar de cinci belele!
Baronii locali fac legea încă în Argeş
de Ştefan Dumitru Afrimescu

Argeşul este judeţul cu o adevărată inflaţie de „baroni” locali. Potrivit unor statistici întocmite de media locală, aproape nu există localitate argeşană care să nu aibă în fruntea ei un primar devenit în trei-patru ani ditamai „baronul” local. Totuşi, cei care conduc într-un top al acestei „specii”,numită „baroni locali sunt următorii: primarul de la Rucăr, PD-L-istul Dumitru Ghica, fost cumătru al preşedintelui Tarian Băsescu, care deţine munţi întregi de pădure, deşi neam de neamul sau nu a avut măcar 100 de mp. Pe următorul loc se află primarul Topoloveniului , PSD-istul Gheorghe Boţârcă. Locul următor este ocupat de primarul comunei Albota, PSD-istul Ion Dumitru, alias „Ducele de Albota”, sau „Ducele de râpă” cum îl „alinta” fosta opoziţie. În fruntea acestor „baroni” locali se află „baronu-şef” Constantin Nicolescu, preşedintele CJ Argeş, dar şi al PSD Argeş Situat pe un loc fruntasi în top-ul baronilor locali primarul comunei Leordeni, PSD-istul Marian Ibric a reuţit să facă bani şi din piatră seacă. Dar mai întâi a prăduit vreo 210 ha de pădure miltiseculară, declarată monument al naturii. Apoi şi-a tras mai multe firme, toate însă pe numele odraslei care abia a împlinit anul acesta 18 ani. Astfel, a ajuns ca Bogdan Ibric puştiul de numai 18 ani să deţină un depozit de matriale de construcţii, un gater şi o balastiera.
Ilegaltăţi pe bandă rulantă
În anul de graţie 2000 comuna argeşană Leordeni s-a ales cu un primar, care a reuşit în cei şapte ani de mandat să acumuleze o avere cât nişte muritori de rând în şapte vieţi. Odată ajuns primar, şi-a angajat mai întâi un şofer în persoana lui Iulian Czauner, care este o rubedenie mai îndepărtată. Numai că, în loc să-l transporte pe primar în interes de serviciu, îl transporta aproape exclusiv în interes personal, iar autoturismul primărie pentru care fusese angajat, stătea numai ăn gospodăria primarului. Contrariaţi de situaţia creată, spre sfârşitul primului mandat de primar, mai mulţi consillieri i-au făcut o jalbă pe care au semnat-o majoritatea, apoi au depus-o la Curtea de Conturi. A urmat controlului în baza căruia reprezentanţii instituţiei amintite l-au somat don’ primar să acopere gaura de peste 100 milioane lei, reprezentând salariul pe anul 2004 al şoferului personal, plătit însă din bugetul local. În primii doi ani de mandat primarul Ibric s-a ocupat cu dislocarea din primărie a unor persoane incomode din vechea gardă şi aducerea în în sânul instituţiei a rubedeniilor, pentru formarea prorie-i camarile, şi în sfârşit cu obişnuirea condiţiei de vătaf. În următorii doi ani a trebuit să-şi stabilească proprile-i priorităţi, care să ducă la înnavuţirea cât mai rapidă a primarului „care este”.
Bani aruncaţi pe proiecte abandonate
În anul 1999, primarul de-atunci obţinuse finanţare şi Hotărârea C.L. aprobată de consilieri pentru contruirea unui complex administrativ compus din sediu primărie, administraţie financiară şi bibliotecă. Suma obţinută a fost de 3 miliarde lei. Proiectul a costat peste 300 milioane lei. În 2000, după ce Marian Ibric a câştigat alegerile, noul primar a intrat în pâine, a abandonat vechiul proiect aprobat de fostul CL şi a transformat Căminul Cultural în sediu de primărie. Numai că, amenajarea primăriei în incinta căminului cultural a costat 6 miliarde lei, adică dublu decât ar fi costat lucrările vechiului proiect. Cu toate acestea, primarul Marian Ibric a preferat să aplice varianta sa. Tot bani aruncaţi pe proiecte abandonate au fost şi cei 4,5 miliarde lei, alocaţi renovării Căminului Cultural din Glâmbocata. Pentru aprobarea HCL de către consilieri, primarul Ibric a prezentat proiectul de hotărâre ca pe o investiţie necesară formaţiunilor artistice de dansuri şi de căluşari din Glâmbocata.. Numai că, la scurt timp după finalizarea lucrărilor, căminul cultural proaspăt renovat pe bani publici a fost inchirat unei firme private de confecţii, iar în funcţia de director al punctului de lucru a fost angajată soţia lui Dumitru Ibric, nimeni altul decât fratele primarului Marian Ibric. Un alt proiect de mare anvergură a fost „Consorţiul pentru aducţiune de apă curentă şi gaze”, tocmai de la Piteşti, în care au fost cooptate 10 consilii locale de pe Valea Cârcinovului. Participarea Consiliului Local Leordeni la acest consorţiu a fost de 350 milioane lei, la nivelul anului 2003-2004. ”Vătaful” acestui Consorţiu a fost „uns” primarul Topoloveniului, iar „vice-vătafi” primarii din Leordeni şi Călineşti. Statul Consorţiului prevedea ca fiecare dintre cele 10 consilii locale să participe cu câte 300-350 milioane lei. A fost astfel adunată suma de 3,5 miliarde lei, din care, la această dată nu mai există un leu.
Grădiniţă construită cu materiale de la depozitul odraslei primarului
Anul acesta şcoala din Leordeni a primit a primit fonduri pentru a construi o grădiniţă. Firma constructoare se numeşte „Marcus”. Iar grădiniţa va costa 300.000 lei (3 miliarde lei vechi). Dacă până aici lucrurile par în regulă,a tunci când vine vorbade materialele construcţie folosite la construirea grădinţei, se depăşesc limitele legalităţii, întrucât „Marcus”, firma constructoare se aprovizioaneză cu materialele de construcţi de la SC „Top Construct” SRL (depozitul de materiale), aparţinând în acte odraslei primarului Ibric, Bogdan Ibric. Practic, banii Guvernului ajung, după mai multe „bidonări”, în conturile firmei primarului Ibric. Cum ajung? „Simplu. Se aduc trei oferte şi se admite oferta cu preţul cel mai mic.Dar asta se rezolvă.cu calculatorul, ştie dom’ primar mai bine cum” declară adminstratorul depozitului, Iulian Czauner (fostul şofer plătit din bugetul primărie, deşi era şoferul personal al primarului Ibric) şi gestionara depozitului, soţia acestuia, verişoară primară cu soţia primarului Ibric
210 ha de pădure multiseculară declarată monument al naturii, defrişată de oamenii primarului.
Imediat după ce a obţinut al doilea mandat de primar Marian Ibric l-a „recuperat” pe Iulian Ctzauner reintegrându-l social după ce acesta îşi perduse slujba de şofer şi-au pus-o de-o asociere. În fapt era vorba de un gater, SRL-ul nou creat având ca obiect de activitate prelucrarea primară a masei lemnoase morărit. În noua „cooperativă” l-au coptat şi pe „specialistul” în defrişări Mihai Neagu. Şi cum gaterul nu prea mai făcea faţă ritmului ameţitor al defrişărilor, iar cheresteaua şi buştenii blocaseră deja strada care duce la Gara Leordeni, au trebuit să găsească o firmă de export, prin care să vândă la export de-avalma arborii seculari şi cheresteaua, o mare parte a masei lemnoase luând astfel drumul exportului sub forma brută, de buşteni. Firma prin care s-au făcut exporturile s-a numit „Terra” şi este proprietatea unui poliţist din Bucureşti, dar este administrată de Bebe Mierlea, care e nimeni altul, decât cumnatul primarului Ibric.

Balastiere fără frontiere
După ce a prăduit cele 210 ha de pădure seculară declarată monument al naturii, primarul Leordeniului Gheorghe Ibric a pus ochii pe câteva sute de ha, de terenuri situate în lunca Argeşului. Numai că, mai trebuia să pună şi mâna pe ele. A „studiat” un timp problema, iar când treaba s-a dovedit „coaptă” şi-a pus oamenii de încredere s-o pună de încă un SRL-u, numindu-l „Denisa Transport Agregate”, şi să lanseze zvonul că ar fi obţinut oarece fonduri SPARD, pentru un proiect măreţ, ce presupunea săparea unor bălţi şi popularea lor cu peşte. Pe terenurile în cauză fuseseră însă puşi în posesie proprietarii de drept. Pentru a-şi atinge scopul propus, singura cale era de a compăra terenurile respective de la proprietari. Bani exstau, numai că, fiind „bani negri” nu puteau fi „puşi la treabă” altfel, decât „albindu-i”. Şi cum poţi „albi” mai bine nişte miliarde de bani negri, decât „spălându-i” în „imobiliare”. Aşa au intrat în pâine „oamenii primarului”, care sunt: Nelu Stoica şi Emil Noduleanu în frunte cu Bogdan Ibric, nimeni altul decât însuşi fiului „primarului care este”, păcălind sătenii cu câte 5.000-6.000 RONI (50-60 milioane lei vechi)/ha, terenuri de cea mai bună calitate, situate în lunca Argeşului. Şi au cumpărat cât au văzut cu ochii. Sute de ha! La scurt timp, după ce s-au văzut cu...”sacii în căruţe”, a urmat şi surpriza de proporţii: zeci de utilaje de excavat şi incărcat au urcat în câmp şi-au început să sape, şi alte zeci de rabe de câte 30-40 de tone capacitate, coborau pline cu pietrişi. Utilajele e drept săpau, dar nu la bălţile promise, pentru a fi mai apoi populate cu peşti, ci la balastiera, care tocmai se înfiinţase pe terenurile cumpărate pe mai nimic de la săteni. Afacerea a fost atât de bine gândită, încât (conicidenţa dracului!), ca un făcut, punerea ei pe picioare a coincis tocmai cu începerea lucrărilor la centura ocolitoare a Piteştiului. Vă daţi seama cât front de lucru au avut „băieţii deştepţi” ai primarului Ibric? Zeci de milioane de tone de pietrişi au fost dizlocate din lunca Argeşului pentru a fi contruiţi cei nici 15 km de centură a Piteştiului. Cei care au avut de câştigat au fost cei trei: Noduleanu, Stoica şi primarul Ibric prin propria-i odraslă, care la numai 18 ani a fost în stare să conducă o asemenea afacere de câte 5-6 sute de milioane lei/zi. Alţi tineri, era să zic adolescenţi de vârsta lui Bogadan Ibric abia se pregătesc de „BAC”, în vreme ce Ibric Jr. făcea afaceri de câte 5-6 sute de milioane lei/zi . Mai mult, dacă la început SRL-ul „Denista Transport Agregate”, transporta pietrişul cu rabe închiriate, în scurt timp, SRL-ul amintit a reuşit să-şi cumpere propriile lui rabe. La început doi-trei „mastodonţi”, apoi cinci paentru ca pe la jumătatea lucrărilor la ruta ocolitoare să deţină în jur de opt sau 10 rabe. Precizăm că o rabă de 30-40 de tone costă în jur de 80.000-90.000 de euro.
Peisaj selenar, în loc de terenuri agricole sau măcar de bălţi pline cu peşti!
După ce am văzut cu ochii noştrii ce au lăsat în urma lor „agregatele” SRL-ului „Denisa Transport Agreagate”, n-em pus, cum era şi firec, un set de întrebări: 1)-Ce-au păzit în tot acest timp „băieţii” de la Apele Române? 2)-Dar ceilalţi „băieţi”, de la Agenţia de Mediu? 3)- Şi nu în ultimul rând, „spaima poluatorilor de pretutindeni”, aducă „băieţii” Gărzii de Mediu ce-or fi păzit? Ce-aţi păzit fraţilor aproape 3 ani de zile, cănd pe sub nasul vostru treceau coloane întregi de sute de maşini cu pietrişi de râu? Credeaţi că era cărat din Cosmios?! Adus de extratereştri?! Ne temem că aţi cam dormit cu toţii în bocanci. Şi... pe câte zeci de milioane de lei, bani publici aţi dormit?! Am înţeles totuşi, că de când au fost finalizate lucrările la traseul ocolitor al Piteştiului au fost „săltate” şi autorizaţiile de funcţionare ale „Denisei Transport Agregate” SRL! Păi de ce le-aţi mai săltat, de-bia acum, când, oricum activitatea firmei de produs peisaje selenare era pe drojdie, lucrările centurii Piteştiului fiind finalizate?!
Şt.D. Afrimescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu