Greva de la Dacia II

Grevistii de la Dacia-masa de manevre a sindicatelor franceze, care ii “sponsorizeaza” pentru a ramane-n greva

Ultima oferta a adiminstratorilor “Reanault” de la “Dacia”, facuta miercuri, 9 aprilie a.c., a fost de 300 RONI in doua transe: 210 RONI, de la 1 ianuarie a.c. si 90 RONI, de la 1 septembrie 2008. Si tot miercuri, instanta Tribunalului Arges a declarat greva de la “Dacia” ca fiind legala. La randul sau patronatul a declarat recurs. Mentionam faptul, ca muncitorii de la “Dacia” se afla in a treia saptamana de greva. Cu toate acestea, joi, 10 aprile a.c., Sindicatul Dacia a organizat in Piata “Vasile Milea” din Pitesti un nou miting, care a fost autorizat sa se desfasoare intre orele 10,00 si 14,00, si la care au fost prezenti si liderii sindicatelor franceze de la “Reanault”.

Culisele Grevei de la “Dacia”

Nu vom comenta desfasurarea mitingului sau a grevei, ci vom incerca o analiza a situatiei existente in sanul celor doua “tabere”: patronat si sindicate. Intai de toate, trebuie spus ca o buna parte a muncitorilor de la Dacia au tot dreptul sa fie nemulmuti de raportul efort-remuneratie. “Ganditi-va ca in fiecare minut se producea un “Logan”. Majoritatea celor care lucreaza pe “Banda” sunt tineri de pana-n 40 de ani. Un adult de peste 45 de ani nu ar face fata ritmului de fabricatie”, sustineau cativa angajati ai uzinei care au refuzat sa se alature grevistilor. De ce au refuzat? “Pentru ca nu mai credem in sindicalism si mai ales in liderii nostri de sindicat, care nu ne mai reprezinta chiar de-a doua zi dupa ce-au ajuns lideri”. “Stiti ce salariu are Liderul nostru de sindicat? Va spunem noi: 20.000 RONI, adica 200.000.000 lei vechi. Si pe deasupra mai face parte si din catrva Consilii de Administratie (C.A.) cum ar fi al CJAS (Casa Judeteana de Ajutor de Sanatate), al Casei de Pensii dar si in CA al BNS. Noi credem ca la Dacia se-ntampla lucruri mai ciudate. Vedeti, Spre exemplu, cei aflati in greva, pentru a rezista atat la stres cat si altor tentatii primesc salariile intregi, dar din alte surse financiare decat cele ale uzinei. Inca nu stie din ce surse isi primesc salariile. Unii sustin ca ar fi banii sindicalistilor francezi de la Reanault, alti ca ar fi banii unor partied police de stanga, cum ar fi PSD-ul interesat sa destabilizeze zona in ajunul alegerilor locale. Un alt motiv, de data aceasta care ii avantajaza pe lideri este cel al alegerilor sindicale pe uzina, cand actualii lideri spera sa mai obtina inca un mandate de patru in functiile pe care le detin., de dinainte de venirea francezilor. Mai credem ca sindicalistii francezi de la “Renault” se folosesc de greva de la “Dacia”, ca de un precedent, pentru ca la randul lor sa ceara patronatului francez din celelalte locatii ale “Renault” mariri salariale ca la “Dacia”, dar de 550 euro.

Liderul Sindicatului “Dacia” prorietar al unei vile si a patru apartamente in Pitesti

Am cautat sa aflam si cum sunt perceputi liderii de sindicat de la “Dacia” de catre angajatii uzinei, si nu mica ne-a fost supriza sa auzim formulate destule acuze atat la adresa liderilor sindicatului uzinei, cat si-a lui Dumitru Costin, liderul BNS. “Cum sa mai reprezinte Nicolae Pavelescu interesele noastre, cand acesta are un salariu de peste 200 milioane lei vechi, o vila pe strada “Capitan Cutui” din Pitesti, si patru apartamente tot in municipiul Pitesti, pe care le are inchiriate unor angajati, dar francezi ai “Dacia”, pe sume cuprinse intre 1.000 euro si 1.500 euro. Pai ce salariu ii mai trebuiesete lui Pavelescu, daca nu mai din chirii incaseaza peste 4000 de euro/luna?!” Nici Dumitru Costin, liderul BNS, nu este un “sarantoc”. “La randul lui si Dumitru Costin este membru in cateva C.A., printre care al CNAS, CNAP si BNS si cel putin cateva afaceri, sotia detinand cateva magazine de comercializare a pieselor de schimb din toata gama “Dacia”, inclusiv “Logan”, iar el personal in domeniul telefoniei mobile. Mai mult, Dumitru costing cat a fost angajat al “Daciei” a fost un fel de…”haiduc”. Fura din uzina prin diferiti interpusi din lumea interlopa sau din cea a “mafiei pieselor de schimb”, toata gama de piese auto pentru “Dacia”, pe care, consoarta le vindea apoi, prin retaua lui de magazine de profil”.

Si conducerea de la “Dacia” are partea sa de vina

In escaladarea conflictului de munca de la “Dacia” si conducerea uznei are partea de vina. In primul rand, Fourmont et comp a dat dovada de o rigiditate in negocieri greu de imaginat pentru francezi, total nespecifica tarii care a dat limbajul diplomatiei. Apoi, prost sfatuita de juristii uzinei conducerea a mers in instanta, solicitand judecatorilor Tribunalului Arges sa declare greva ilegala. Total fals. Altele trebuia sa fie solicitarile conducerii uzinei pentru instanta, intrucat nimic din ce este specificat in CCM (Contractul Colectiv de Munca), nu poate fi illegal, iar greva este specificata in CCM ca forma legala de protes, sustin mai multi specialisti in dreptul muncii.

Ce urmeaza?

Drept consecinte a celor trei saptamani de greva, patronatul francez, pentru recuperarea pierderilor, ar putea trece in viitorul mai mult sau mai putin apropiat la disponibilizari massive, locul celor care au participat la greva urmand sa fie luat de robotii industriali. O alta consecinta ar putea fi si relocarea “Daciei”. Dar, cea mai oportuna actiune a patronatului ar fi inlocuirea sefilor romani. Mai intai a celor corupti, apoi si a celor dovediti ca incompetenti, care nu au vrut sau n-au stiut cum sa gestioneze acest conflict de munca. Restul va fi istorie. Trista desigur, dar tot istorie va ramane.

Stefan Dumitru Afrimescu

Troc securist în casa Domnului?

Cine şi-a imaginat că alegerile pentru noul patriarh au fost dintre cele mai corecte s-a înşelat amarnic. Nici nu ar fi avut cum fi dintre cele mai corecte, atâta vreme cât din Adunarea Naţională Bisericească fac încă parte colaboratori ai fostei Securităţi, foşti şi chiar actuali ofiţeri SIE şi/sau SRI. Printre cei care au participat din Argeş la alegerea noului patriarh s-au aflat PS Calinic Argatu, episcop al Argeşului şi Muscelului, care deşi invitat la CNSAS pentru audieri cu încă trei săptămâni în urmă, nu s-a prezentat nici până azi, preşedintele C.J.Argeş (şi al PSD), Constantin Nicolescu, fost şef al Comisiei de Control SIE din Senat în perioada 2000-2004 (preferat în locul lui Ristea Priboi), şi Radu Stancu, secretarul Adunării Naţionale Bisericeşti timp de 38 de ani, fost dircetor al Muzeului Judeţean de Istorie Argeş, dar şi membru marcant al PSD. La plecarea spre Bucureşti pentru a participa la alegerea patriarhului, preşeintele CJ Argeş, Constantin Nicolescu a declarat: „Noi suntem îndreptăţiţi să avem o mitropolie în Argeş, pentru că aici au fiinţat primele structuri de acest gen din Ţara Românească. Delegaţia noastră va acţiona în acest sens”.Şi delegaţia din Argeş a acţionat. Mai întâi asupra mitropolitului Olteniei Teofan, originar din Corbi (Argeş), pentru al determina să-şi retragă candidatura la funcţia de Patriarh, motivul fiind acela că tatăl mitropolitului Olteniai ar fi făcut poliţie politică. Mai mult, se pare că delegaţia argeşeană l-a convins pe mitropolitul Olteniei să acorde voturile ce-i reveneau, mitropolitului Moldovei, Daniel Ciubotea şi nu mitropolitului Ardealului Bartolomeu Anania, contracandidatul lui Daniel, rămas în cursa pentru Patriarhie. Mai apoi, în schimbul voturilor celor două delegaţii, delegaţia din Argeş a obţinut de la Daniel Ciubotea promisiunea înfiinţării Mitropoliei Argeşului şi Muscelului.

Ce ar presupune o nouă Mitropolie?

Secretarului Adunării Naţionale Bisericeşti Radu Stancu susţine că: „Desigur nu vom avea Mitropolie mai dvreme de un an. Va trebui ca Sfântul Sinod să aprobe ridicarea în rang a Episcopiei Argeşului şi Muscelului..Aceeaşi ridicare în rang va trebui aprobată şi de Adunarea Naţională a Bisericii Ortodoxe Române. Apoi să înceapă preparativele la nivel local. Ceea ce presupune ca IPS Calinic să fie ales de Colegiul Electoral arhiepiscop, pentru a putea deveni mitropolit. În acest caz, IPPS Calinic ar avea nevoie de un episcop vicar, funcţie la care poate candida orice stareţ şi arhimandrit din orice colţ al ţarii”. Acestor demersuri prezentate de secretarul Adunării Baţionale Bisericeşti Radu Stancu se adaugă creşterea numărului de funcţii şi personalului. Precizăm însă că asupra IPS Calinic planează suspicinea de colaborare cu fosta Securitate, suspiciune pe care episcopul Argeşului şi Muscelului nu grăbeşte să o înlăture, prezentându-se la audierile CNSAS. Mai trebuie de asemenea precizat că Teoctist a refuzat decenii la rând înfiinţarea unei Mitropolii a Argeşului şi Muscelului. Şi aceasta, deşi asupra lui calinic Argatu planau exact aceleaşi suspiciuni ca şi asupra fostului patriarh.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Am venit printre bloggeri...

O buna parte din ceea ce ati citit sau veti citi aici sunt anchete jurnalistice care nu au fost publicate, din diferite motive, nicaieri in presa locala sau centrala... Lectura placuta!

Din ciclul aici sunt banii voştri

În cele ce urmează vom da glas zecilor de mii de piteşteni care aşteaptă de 18 ani o locuinţă. Cu toate acestea, primarul Piteştiului a preferat să investească sute de miliarde lei în borduri, pavele, pieţe, arteziene, patinuare şi imobile fără vreo utilitate socială sau cu totul nefuncţionale. Şi toate acestea, numai pentru ca primarul să-şi satisfacă apetitul megalomanic. O satisfacere, din păcate pe bani publici. Mai exact pe sutele de miliarde lei “subtilizate” din buzunarele piteştenilor.

Înscăunarea şi cosmetizarea

După mandatul meteoric al lui Ion Dumitrescu, cel care a păşit în primărie în bascheţi şi după numai câţva ani, în urma însuşirii spaţiilor comerciale ale “Fortunei” SA, s-a mutat direct în vilă, dotată cu piscină şi maşină la scară, fotoliul de primar al Piteştiului a fost ocupat de Tudor Pendiuc. În timpul ultimelor trei mandate de primar, centrul Piteştiului a suportat trei valuri de cosmetizare,.însemnand de fapt înlocuirea spaţiului verde existent cu nişte kitch-uri în formă de falusuri, pavele şi betoane, un “râu”, “pârâu”, sau ce s-o fi dorind să fie, arteziene şi pieţe cât mai nefuncţionale. Pentru toate acestea municipalitatea a aruncat pe apa sâmbetei sute de miliarde de lei. Şi, cu toate că primarul este reprezentantul social-democraţilor din Argeş, în loc ca din sumele respective să construiască locuinţe pentru familiile tinere sau nevoiaşe, azile pentru bătrâni, lăcaşuri pentru copiii străzii, cantine pentru săracii urbei şi multe, multe altele, a preferat să-şi satisfacă apetitul megalomanic, şi să construiască un observator astronomic, încă nefuncţional, un muzeu, o bibliotecă, doar parţial funcţionale şi două pieţe la fel de nefuncţionale.

Etapele şi banii pe cosmetizări

Etapa întâi
Aşa cum precizam, fiecare mandat al primarului care este, a însemnat tot atâtea cosmetizări ale centrului Piteştetiului Prima cosmetizare a avut loc spre finalul mandatului al doilea şi a constat în pavarea Pieţei “Vasile Milea”, cu pavele în culori atât de stridente încât locatarii blocurilor din jurul pieţei nu mai pridideau cu vizitele la oftalmologie. Aceasta a fost însă, doar un efect colateral. Adevăratul efect a fost “gaura” de peste 22 miliarde lei, la nivelul anilor ’99-2000, dată bugetului local. “Gaură” precedată de altele, generate de construirea Bibliotecii cu suma de peste 50 miliarde lei şi urmată de altele şi mai mare: Muzeul Judeţean pest 60 miliarde lei şi Oservatorul Astronomic, a cărui finanţare continuă şi azi, investiţia fiind încă nefinalizată, deşi au trecut aproape 10 ani de la începerea lucrărilor. Urmare a pavării “Pieţei Milea”, Tudor Pendiuc a câştigat un alt mandat de primar.
Etapa a II-a
În timpul următorului mandat de primar Tudor Pendiuc şi-a continuat visele sale megalomanice.cu tot felul de lucrări de construcţie de tip mamut, care au înghiţit alte sute de miliarde lei. Astfel, a demarat lucrările etapei a doua de cosmetizare a centrului. O cosmetizare mult mai profundă decât prima etpă. Întâi de toate a continuat pavarea centrului cu tronsonul Piaţa Milea- Magazinul Trivale. O cosmetizare care a constat în distrugerea spaţiului verde, prin înlocuirea acestuia cu pavele şi construirea unui “râu, “părău” sau cum s-o numi el. Lucrările de pavare au costat 45 de miliarde lei, iar pârâul şi arteziana care “alimentează” pârâul alte 45 de miliarde. Tot în timpul celui de-al doilea mandate au fost începute lucrările la cosmetizarea Pieţei Ceair. Preţul final al etapei a doua de osmtizare a centrului a fost de 119 miliarde lei.
Etapa a III-a sau pohta ce-a pohtit-o primarele
Etapa a treia cosmetizare, început în vara anului trecut, va costa municipalitatea la o primă strigare 120 miliarde lei, la care se adaugă alte 9 miliarde lei care reprezintă o rectificare de proiect, mai excat proiectantul “omisese” tocmai stratul de nisip pe care se fixsau pavelele. Acestei sume de 129 de miliarde se mai adaugă o altă sumă de 1,3 milioane euro, respective 48,490 miliarde lei, care reprezintă ateziana muzicală din faţa primăriei, “Pohta ce-a pohtit-o” primarul care este. În urmă însă cu doi ani, au fost demarcate lucrările de cosmetizare a Pieţei Smârdan ceea ce a presupus altă sută de
miliarde lei.

Scurtă recapitulare

Aşadar, să recapitulăm principalele “investiţii” făcute primarul Tudor Pendiuc în timpul celor trei mandate:
*-Biblioteca Judeţeană-(aproximativ), 60 miliarde lei;
*-Muzeul-70 miliarde lei
*-Obseravtorul Astronomic, investiţie neterminată-peste 100 miliarde lei la monetul acesta, dar mai trebuiesc achiziţionate planetariumul, adică 10 miliarde lei, telescopul cu lentile şi oglinzile;
*-Prima etapă a cosmetizării-22 miliarde lei;
*-Etapa a II-a- peste 90 miliarde lei;
*-Etapa a III-a-177,490 miliarde lei;
*-Piaţa Ceair-60 miliarde lei;
*-Piaţa Smârdan- 110 miliarde lei.
Adunând sumele de mai sus ajungem la suma de 748,490 miliarde lei.

Profitorii

Oricare piteştean, chiar şi dintre cei de rând, şi-a pus fireasca întrebare: în conturile cui au ajuns aceste sute de miliarde lei. Iată, spre o firească informare care sunt firmele care s-au îndestulat din banii publici: „Conarg”, „Nordco”, „Selca”, „Zeus” şi „Vasicos”, firmele constructoare, dar şi firma de confecţionat pavele a PSD-istului Pandelică.


Ce s-ar fi putut face cu sutele de miliarde lei „îngropate” în pavele

Cu cei aproape 750 miliarde lei Primaăria Piteşti putea construi cel puţin 748 de apartamente cu două camere sau 1220 de garsoniere. Primarul Piteştiului a preferat să îngroape suma amimtită în nişte pavele, în arteziene şi în construcţii pe cât de hidoase arhitectural pe-atât de nefuncţionale şi tot la fel de nerentabile.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Mânăriile imobiliare cu terenurile de la Autostrada Bucureşti- Piteşti şi de sub Mettro fac primele victime

La data de 29 octombrie 2007 , deputatul PSD de Argeş Constantin Tamagă (fost prefect), şi vicepreşedintele PSD Argeş Mircea Drăghici (fost subprefect), cei doi făcând tandem în perioada 2000-2004, au dat cu subsemnatul în faţa unui complet format din nouă judecători, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (I.C.C.J.), într-o cauză privind suprapunrea unor terenuri situate la Autostrada Bucureşti Piteşti şi sub Mettro. În fapt este vorba despre o plângere penală înaintată Parchetului Tribunalului Argeş atât pe numele celor doi foşti funcţionari, precum şi pe numele Vioricăi Răducanu, fost secretar general al Prefecturii Argeş (reciclată şi în prezent secretar general al CJ Argeş), Ion Ţărdea, Ion Bolovan, Gheorghe Căplan şi Ion Creangă, cu toţii membri în Comisia Judeţeană de Fond Funciar. Plângerea penală amintită a fost apoi constituită în dosarul penal nr. 6249/29.06.2007, care a avut ca obiect o altă plângre îndreptată împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorilor Parchetului Tribunalului Argeş de netrimitere în judecată a celor şapte foşti funcţionari în frunte cu fostul prefect şi subprect de Argeş. Practic Dumitru Ioana, parte vătămată, se judecă la ICCJ cu Parchetul Tribunalului Argeş, cel care a soluţionat dosarul în cauză cu NUP. Procesul la care facem referire este primul caz în care sunt judecaţi doi foşti înalţi funcşionari publici, unul devenit, de loc întâmplător, înalt demnitar al statului. Amintim aici faptul că datorită ex-prefectului Tamagă şi fostului subprefect Drăghici locuitorii comunei Oarja au fost devalizaţi de peste 190 ha de teren, atribuite ilegal comunei Bradu, pentru ca mai apoi pe aceleşi terenuri să fie puse în posesie rubedeniile preşedintelui CJ Argeş Constantin Nicolescu şi cele ale fostului ministru al Tineretului şi Sportului în Guvernul Năstase, Georgiu Gingăraş. Rudele celor au vândut apoi terenurile patronilor SC „Mettro Cash & Care”, reuşind să dea primul „tun” imobiliar în valoare de peste 40 miliarde lei, la.nivelul anilor 2002-2003. „Vânzătorul”, o puştioaică din Bucureşti, de numai 18 ani şi două luni, citată în zecile de procese cu sătenii din Oarja, este dată dispărută.
Ştefan Dumitru afrimescu.

Cuptoarele de cărămidă aduc moartea la Domneşti

Autorităţile sanitare din cadrul Spitalului Domneşti au semnalat de mai multe ori cazurile grave de îmbolnăvire provocate de poluarea din comuna Domneşti. Reprezentanţii Autorităţii Judeţene de Sănătate Publică Argeş, specialiştii Agenţiei Regionale de Protecţia Mediului şi cei ai Gărzii de Mediu s-au întâlnit de fiecare dată, la faţa locului, pentru a găsi o soluţie. Discuţiile purtate au degenerat însă de fiecare dată, sfârşindu-se cu scandaluri şi ameninţări.
Cuptoarele din comună funcţionează ilegal, dar autorităţile nu îndrăznesc să le închidă. Medicii Spitalului Domneşti susţin că din cauza cantităţilor foarte mari de plumb emanate în atmosferă de cuptoare, locuitorii din zonă se prezintă la spital cu intoxicări acute şi afecţiuni cronice severe. Manifestările intoxicaţiei cu plumb sunt foarte neplăcute: dureri de stomac, greţuri, ameţeli, acestea fiind numai primele simptome.
Apoi urmează surditatea şi chiar moartea, în cazul intoxicaţiilor acute. Unul dintre întreprinzători a ajuns până acum la spital de şapte-opt ori. Lucrul cel mai grav este că Domneştiul are un număr mare de copii şi de bătrâni, aceştia fiind cel mai grav afectaţi de poluarea cu plumb. Directorul Agenţiei Regionale de Protecţia Mediului Argeş, George Stanca, susţine că „Există legi clare în România privind autorizarea de funcţionare a cuptoarelor de cahle de teracotă, însă după obţinerea avizului de producţie, întreprinzătorii nu mai respectă prevederile.
Mulţi afacerişti, după epuizarea stocului de oxid de plumb, nu mai cumpără acest produs din comerţ, ci şi-l produc singuri din deşeurile de plumb rămase de la sutele de şarje anterioare. Aceste operaţiuni rudimentare de topire şi coacere în cuptoare a oxidului de plumb, elimină în atmosferă cantităţi importante de noxe periculoase pentru viaţa oamenilor".
Cum la Domneşti func­ţionează 36 de cuptoare autorizate, e limpede în ce atmosferă tăiesc oamenii de aici. Şeful Gărzii de Mediu Argeş, Emilia Dumitrescu, susţine că a dat cinci amenzi în valoare de 75 milioane lei. Toate cele cinci amenzi au fost date în perioada octombrie 2005-noiembrie 2006. Şi cam atât. Nu a fost închisă activitatea niciunui cuptor, nu a fost trimis în judecată nimeni, iar la Domneşti moartea continuă să dea târcoale. (Ştefan Dumitru Afrimescu)

STEFAN DUMITRU AFRIMESCU, POETUL TUTROR IN PATRIA NIMANUI

Stefan Dumitru Afrimescu s-a nascut pe data de 4 februarie 1951, in comuna Urluieni, judetul Arges. Incepind cu anul 1980 a publicat poezie in diferite reviste ale timpului ("Luceafarul", "SLAST", "Flacara", "Tomis"), debutind editorial cu volumul "In acest lung asediu", ca urmare a concursului organizat de Editura Albatros in anul 1982. Dupa 1989 a devenit ziarist, a fondat un saptaminal, a lucrat la diferite ziare si agentii de presa si poate mai lucreaza si azi, daca nu s-o fi plictist presa de condeiul sau sau condeiul sau sa se fi saturat de legea presei. Cartea in discutie apare la Editura "Maison d'edition AMB" din Bucuresti, este un singur poem de la un capat la altul al cartii, alcatuit in trei nopti de neodihna, care ne pune in palma "rodul unei austere priviri interogatoare asupra lumii ca spectacol", lume care in viziunea poetului eludeaza flagrant rolul prestabilit. Nelinisti metafizice, revolte textualizate, intr-o convergenta spre o "iremediabila mâhnire" a poetului. Cartea este o biografie poetica, o constiinta poetica asumata total, care presupune o stiinta a constructiei menita sa reziste probei timpului. Autorul are un psihism antrenat care se pliaza pe mai multe domenii ale vietii, astfel scrisul fiindu-i o profesie de credinta. El scrie fara mofturi, evita detaliul inevitabil, nu merge pe cararile batatorite ale grandilocventei literare (de aceea nu cade in fariseism poetic), nu se aprinde degeaba, dar nici nu aluneca pe stari poetice propice de a deveni mare arta. Poetul si cititorul stau fata in fata fara a se bucura prea mult, fara a se revolta prea mult. Totul este cu masura, desi este in carte o amaraciune inalta si o sfinta revolta. Cum a reusit acest echilibru? In meta-discursul sau nu poetizeaza nimic prea putin, nimic prea mult. Printr-un fel de osmoza invatam de la poet cum si cind sa ne bucuram, cum si de ce sa iubim cuvintele. "No man's patria" face o politica de expansiune, stabilindu-si frontiere si dincolo de granitele pamintesti ale poetului pe cont propriu, revoltat si nonconformist. Profetul care vine sa ne apere de noi insine scrie versuri care ezita intre formularea neasteptata si cea prozaica, poetul care "s-a ridicat peste abis/Pe o bura de ploaie/Nimerind tocmai in furtuna nisipului" cu care scrie despre patria nimanui cu "vestigii, victorii, premise,/toate de inchiriat", profet alungat cu pietre de legi nescrise ale unui scenariu secret, condamnat la pribegie asemeni lui Ulisse. Nascut in noaptea fintinilor, inchiriat inca tuturor, el porneste singur cu nerabdarea ierbii sub pasi, si oricita scuza ar avea, el, cel plecat, pribeag pe o mare de timp sa insamimteze marea, se va mai inapoia poate, poate vor veni dupa el aurore trase pe roata si ploi. Pamintului i se facuse dor de el, intors profetul desfasa izvoare din noaptea lor cosmica si scoate la lumina metalul cu care-si impodobeste fiicele bune de maritat, pe ele, poemele celui mai lung poem descompus in jocuri de haiku-uri, de reactiuni sufletesti, de interminabile analize psihologice, abstracte, subtile de multe ori in care poetul Stefan Afrimescu colaboreaza cu jurnalistul Dumitru Afrimescu intr-un stil stiintific in care priza poetica si componeta jurnalistica se aglomereaza cu gratie (unele titluri de poeme pot fi titluri de articole de presa), laconismul unor poeme fiind rascumparat prin exuberanta de analiza ce dovedeste virtuozitate poetica in raspicarea mobilurilor adinci, impenetrabile si logice. Desi isi pierduse si glasul pina la capatul cartii, sau ii devenise cel mai trist instrument, el, "cel fugit in exil,/ devenit arca,/ pe care urcase intr-o noapte/pamintul cu viata cu tot/", el, profetul se intoarce la uneltele sale. "Pamintului i se facuse dor de el". S-ar parea ca in poezie, ca si in iubire, poetul se cauta pe sine cu un sex contrar, spunea Lucian Blaga. De aceea poetii si indragostitii vor cauta in veci fara sa gaseasca. Cum orice carte are un sfirsit, poemele lui Stefan Dumitru Afrimescu se termina in "anotimp vag", viata lui reintra in normal. Poate mai scrie sau nu la ziare, poate a pierdut o iubire, a gasit alta, dar ceva a cistigat in mod sigur: a crescut in propria patrie spirituala.

Primul post

primul articol.