Afrimescu

JANDARMII CLUJENI...

2012-01-28T04:33:00.000-08:00

JANDARMII CLUJENI DISPONIBILIZATI IN URMA REFORMEI SI REANGAJATI DUPA CE AU CISTIGAT IN INSTANTA PROCESUL CU INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDETEAN CLUJ, SUNT DIN NOU PUSI LA DISPOZITIE

IN ACEASTA SITUATIE SINT 15 SUBOFITERI OPERATIVI DE LA I.J.J. CLUJ CARE AU DAT IN JUDECATA UNITATEA MILITARA SI CONDUCEREA ACESTEIA.AU CERUT SUSPENDAREA ORDINULUI DIN IUNIE 2011 DE PUNERE LA DISPOZITIE,ORDINUL DE TRECERE IN REZERVA SI SUSPENDAREA EXAMENULUI DE EVALUARE.TRIBUNALUL CLUJ A FOST DE ACORD CU ACEASTA CERERE SI A HOTARIT REANGAJAREA LOR PE FUNCTIILE AVUTE ANTERIOR EXAMENULUI DE EVALUARE.

DESI INSTANTA DISPUNE "SUSPENDAREA ACTULUI ADMINISTRATIV A EXAMENULUI DIN IUNIE 2011,A ACTELOR ADMINISTRATIVE DE PUNERE LA DISPOZITIE PRECUM SI A ACTELOR ADMINISTRATIVE INDIVIDUALE DE TRECERE IN REZERVA PANA LA SOLUTIONAREA PE FOND A CERERII DE ANULARE A ACESTOR ACTE",CONDUCEREA UNITATII IGNORA DECIZIA INSTANTEI SI II REPUNE LA DISPOZITIA COMANDANTULUI UNITATII PE O PERIOADA DE 3 LUNI,IN SPERANTA CA,DUPA CELE 3 LUNI,SA II POATA
TRECE,DIN NOU,IN REZERVA.

EI AU ATACAT IN JUSTITIE ACEST ORDIN DE PUNERE LA DISPOZITIE SI LEGALITATEA PRIMEI PUNERI LA DISPOZITIE (IUNIE 2001),.ASUPRA PRIMEI PUNERI LA DISPOZITIE PLANEAZA SUSPICIUNI CUM CA S-AR FI INCALCAT GRAV LEGILE MILITARE.

EI MAI CER SA SE FACA PUBLICA DATA LA CARE S-A EMIS ORDINUL DE PUNERE LA DISPOZITIE DIN IUNIE 2011 SI NUMARUL ACESTUI ACT.

PRINTRE NEREGULILE RECLAMATE DE CEI 15 SUBOFITERI LA PROCESUL CISTIGAT AU FOST:
*-1) SCHIMBAREA LOCULUI DE DESFASURARE A EXAMENELOR DE EVALUARE DE LA DEPARTAMENTUL LOGISTICA LA DETASAMENTELE DE
ORDINE PUBLICA SI PAZA.

*-2) MUTAREA SUBOFITERILOR TEHNICI DE LA LOGISTICA LA ORDINE PUBLICA SI PAZA.IN URMA ACESTEI MUTARI, AU DEVENIT SUBOFITERI OPERATIVI PESTE NOAPTE,INCALCINDU-SE LEGI MILITARE.

*-3) NUMIREA SUBOFITERILOR TEHNICI (BUCATARI,FRIZERI,INSTALATORI,ELECTRICIENI,FOCHISTI,ZUGRAVI,FAIANTARI,PARCHETARI, SOFERI,MECANICI AUTO SI A CELOR BIN BIROURI), DIRECT IN FUNCTIE DE ORDINE PUBLICA SI PAZA,IN TIMP CE CEI CARE ERAU PE ACESTE FUNCTII DE 2-18 ANI SUNT OBLIGATI SA DEA EXAMEN INTRE EI.

*-4) PERIOADA INTRE AFISAREA TEMATICII SI PINA LA EXAMENUL DE EVALUARE A FOST SCURTA.S-A AFISAT TEMATICA IN 23.06.2011 SI EXAMENUL S-A DESFASURAT IN 29.06.2011.

*-5)ORDINUL DE PUNERE LA DISPOZITIE (DIN IUNIE) SI CRITERIILE DUPA CARE AU FOST DISPONIBILIZATI (TRECUTI IN REZERVA),ESTE O ENIGMA PENTRU CEI 15 SUBOFITERI.

*-6) LA ACEASTA EVALUARE NU AU PARTICIPAT:FRATELE D-LUI COLONEL POP EUGEN,SOTIA D-LUI COLONEL ILCA, AMANTE (STIE D-L COLONEL POP EUGEN),CUSCRII,NASII,FINII SI CONSATENII CELOR DIN CONDUCEREA
UNITATII,CEI DE LA LOGISTICA ,CARE LUCREAZA DIN PLIN PE LA CASELE SI CABANELE SEFILOR(AU CUNOSTINTA DESPRE ACEST ASPECT DL. GENERAL DE BRIGADA LITAN AUREL,DL.COLONEL ILCA,DL.COLONEL NEMES,DL.COLONEL POP EUGEN,DL.COLONEL POPESCU DORU ETC,).

*-7) EXAMENELE DIN LUNA AUGUST AU FOST VICIATE DE CATRE COMISIILE SI BIROUL RESURSE UMANE CARE LE-AU ORGANIZAT:UNORA
LI S-AU DAT SUBIECTELE,ALTORA LI S-AU PUS INTREBARI VOIT GRESITE, ETC.

*-8) EI NU STIU CIND AU FOST CORECTE EXAMENELE:IN LUNA AUGUST CIND S-AU DAT PROBE FIZICE(MIN.NOTA 7),PROBE ORALE (MIN.NOTA 7)SI
SCRISE DIN LEGISLATIE (MIN.NOTA 7),IN CONDITIILE IN CARE ERAU CITE UNUL(1)PE POST SAU ACUM, CAND S-AU SCOS POSTURI LA CONCURS SI AU FOST OCUPATE IN URMA UNUI SIMPLU INTERVIU.

EI MENTIONEAZA CA AU DAT IN JUDECATA I.J.J.CLUJ (DATORITA CELOR MENTIONATE ANTERIOR) SI NU MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR.

PE "TRIBUNALUL CLUJ" SE POT VEDEA DOSARELE:
--NR.8685/117/2011-PROCES CISTIGAT DE CEI 15 SUBOFITERI
--NR.838/117/2012-PRIN ACESTA SUBOFITERII ATACA LEGALITATEA CELOR DOUA ORDINE DE PUNERE LA DISPOZITIE SI LA FAPTUL CA I.J.J.CLUJ NU RESPECTA HOTARIREA INSTANTEI DE A-I REPUNE PE FUNCTIILE ANTERIOARE EVALUARII DIN IUNIE 2011.

--NR.9447/117/2012-PROCES CARE VA INCEPE IN 9 MARTIE 2012 SI SE REFERA LA ANULAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE EMISE DE I.J

Remember cazul Cârciumaru

2012-01-27T11:37:00.000-08:00

ncompetenţă, rea intenţie sau interese obscure ale instanţelor?

Poate părea de domeniul SF, dar trei persoane din municipiul Piteşti se luptă de-aproape 10 ani cu mafia din Justiţie, cu cea a avocaţilor şi cu mafia imobiliară din Primăria Piteşti, pentru aş recupera proprietatea, situată în str. Maternităţii, nr.11, proprietate personală încă din 1985. Pentru acesta a trebuit să mai cheltuie o avere prin justiţie, şi chiar să-şi dea foc. Cazul a făcut să curgă adevărate râuri de cerneală atât în presa locală, cât şi în cea centrală, dreptatea însă nu şi-au găsit-o nici până azi, deşi a reintrat în fosta locuinţă de două ori, fiind tot de-atâtea ori evacuate de primărie cu ajutorul executorului Eugen Fieraru. Mai mult, acelaşi caz a dat apă la moară atât politicienilor, cât şi avocaţilor, Mona Muscă fiind singurul politician, care a reuşit s-o reaaducă pe Cârciumaru pentru scurt timp în propria locuinţă, gest taxat imediat de avocatul Panţoiu, apărătorul părţii părţii adverse, respective a familia Negulescu. Iată însă cum au stat lucrurile.

Lumini şi umbre în cazul Cârciumaru
În fapt, Cârciumaru Georgeta, Cârciumaru Maria Daniela şi Cârciumaru Anişoara Nuşa sunt proprietarele de drept încă din 1985, ale imobilului situat în str. Maternităţii nr.11. În 1991, printr-un Contract de întreţinere, proprietarii imobilului din str. Maternităţii nr.9, devin membrii familiei Negulescu. În 1996 cele trei femei au fost chemate în judecată de către familia Negulescu, obiectul dosarului fiind cel de…”grănţuire”. Din acel moment, tot ceea ce fusese până atunci correct începe să nu mai fie conderat la fel. Toate documentele depuse de cele trei femei în Instanţe şi care prezentau realitatea, încep să nu mai fie luate în seamă. Astfel, în 1991 familiei Negulescu i se eliberează în mai puţin de 3o de zile, trei documente, care atestatu trei suprafeţe de teren diferite: 260 mp în primul document, 280 mp, în cel de-al doilea şi 364 mp în al treilea document. Niciodată însă nu au fost făcute cercetări, pentru a se stabili cum de s-a ajuns la o astfel de situaţie bizară. Şi bizareriile continuă.

Viana, Popescu Viana-jolly-joker-ul primăriei Piteşti?!
De altfel întregul Caz Cârciumaru abundă în “bizarerii”, ca să nu le spunem altefel. Bunăoară, în 1998, Primăria Piteşti, deşi ştia cât de bună prietenă era Popescu Viana cu familia Negulescu, o deleagă tocmai pe acesta, să întocmească o expertiză de cadastru imobiliar-edilitar a proprietăţii familiei Negulescu. Apoi, deşi recuzată de Cârciumaru, primăria nu a înlocuit-o niciodată cu o altă persoană din cadrul Serviciului Amenajare Teritoriu şi Cadastru-Edilitar. De ce oare? Mai mult, ori de câte ori i-au fost cerute familiei Negulescu documente prin care să arăte în ce bază dorea să-şi mărească proprietatea, familiei Cârciumaru i se răspundea invariabil că, aceste documente nu pot fi cerute decât prin intermediul Instanţei, iar răspunsurile erau semnate la fel de invariabil de aceşi persoană, Viana Popescu. Cu toate că proprietăţile celor familii se aflau în litigiu, în 1996 familia Negulescu obţine în directă coliziune cu legea 50/1991, art 6, punct 8, un Certificat de urbanism urmat de o autorizare de construire pe care din nou apare semnătura Vianei Popescu şi unde este specificată aceeaşi suprafaţă de 364 mp. În ciuda demersurilor făcute de Cârciumaru, pentru a stopa ridicare construcţiei, care aducea modoficări situaţiei de fapt, reuşind să intre cu baia în terenul deţinut de Câciumaru, fapt recunoscut chiar de către familia Negulescu.

Ce spune Expertiza
În experrtiza întocmită chiar de către Viana Popescu se specifică faptul că prorietatea celor două familii a fost în 1930 una şi aceeaşi proprietate. În 6 iunie 1930 Maria Ion Ionescu (proprietari la momentul proceselor, familia Cârciumaru), vinde lui Toma Ioniţă un teren în suprafaţă de 270 mp (propritatea Negulescu în prezent). Tot în expertiză se mai specifică şi faptul că datorită modernizării străzii, proprietatea familiei Negulescu a fost afectată cu cca 19 m, iar a familiei Cârciumaru cu cca 20 m, suparafaţa totală iniţială a celor două proprietăţi fiind de 576 mp. Dacă se scad din cei 270 mpp ai familiei Negulescu cei 19 m, care au fost sacrificaţi pentru modrnizarea străzii, mai rămân 251 mp. Diferenţa de 19 m ar trebui să i-o înapoeze familiei Negulescu Primăria Piteşti, cea care i-a şi luat cei 19 m, pentru modernizarea str. Maternităţii.

“Vecinul” a “pohtit” la proprietatea familiei Cârciumaru
Aşezarea proprietăţii familiei Cârciumaru a stârnit după 1990 poftele mai multor “mahări” piteşteni, printre ei numărându-se şi Constantin Nicolescu, alias Vecinu’.Acesta dorea datorită aşezării centrale a terenului şi suprefeţei de peste 300 mp să construiască un sediu de Bancă. Pentru aş atinge scopul, Constantin Nicolescu pe mână cu salariaţii primăriei şi Justiţia argeşană, nu s-a dat în lături de la niciuna dintre metodele mafiote prin care se poate lua cu “japca” orice, de la terenuri situate în buricul oaraşelor, până la case, vile şi maşini. În cazul Cârciumaru Constantin Nicolescu a uzat de tot “arsenalul” structurilor mafiote: trafic de influienţă, presiuni politice, şpăgi şi chiar cadouri. Într-un final, a ajuns să apeleze până şi la “comunitarii” din Miceşti. Aşa s-a ajuns ca familia de rromi Miclescu Ion din comuna Miceşti să devină în urma unei licitaţii trucate, la care a participat de unul singur, ţinută de controversatul executor judecătoresc Eugen Fieraru să devină proprietar al casei şi terenului familiei Cârciumaru, contra sumei de 396.922.000 lei vechi. Acelaşi “cumpărător” Miclescu se lăuda însă că primise de la Nicolescu pentru gestul făcut o maşină şi suma de 100.000.000 lei vechi. Vom reveni într-o ediţie viitoare cu noi noi detalii din această “saga”, plină de bizarerile Primăriei Piteşti, ale execuorului Eugen Fieraru, pe mână cu Instanţele argeşene. Printre magistraţii care au soluţionat cu NUP plângerile împotriva executorului Eugen Fieraru se numără Radu Sebastian, Ristea Ion, Alin Stoica, Camelia Morăreanu Anghel şi încă procurorul general al Parchetului Curţii de Apel Piteşti, Mihail Aldea
Ştefan Dumitru Afrimescu

Timpul şi... arsura lui!

2012-01-23T02:07:00.000-08:00

”Apoi transmisia s-a oprit brusc!”

Timpul a fost unul dintre obiectele de cercetare stiintifica cel mai putin studiat. In 1995, oameni de stiinta americani si britanici, care au condus investigatii in Antarctica au facut o descoperire senzationala. Fizicianul american Marian McLein le-a spus cercetatorilor ca in apropierea polului sud a vazut un vartej de ceata gri pe 27 ianuarie, pe care l-au luat drept un simplu vortex de furtuna polara. Totusi, vartejul nu si-a schimbat forma si nici nu s-a deplasat in decursul timpului. Asa ca au decis sa cerceteze fenomenul si au lansat un balon meteorologic garnisit cu echipamente de masurat viteza vantului, temperatura si umiditatea. Dar balonul s-a ridicat imediat si a disparut brusc in ceata.
Dupa un timp, cercetatorii au adus balonul la sol cu ajutorul franghiei legate dinainte de acesta. Surprinderea a venit din masuratorile citite pe aparate: cronometrul balonului arata data 27 ianuarie 1965, adica cu 30 de ani in urma.
Experimentul a fost repetat de cateva ori dupa ce s-au asigurat ca echipamentul balonului era in buna stare de functionare. Dar de fiecare data ceasul arata data cu 30 de ani in trecut. Fenomenul a fost numit “poarta temporala” si a fost raportat la Casa Alba.
Astazi s-a demarat o investigare a acestui fenomen straniu. Se presupune ca acel vartej de deasupra polului sud este un sui-generis tunel al timpului ce permite trecerea in alte dimensiuni temporale.
Mai mult, s-au demarat programe de trimitere a oamenilor in timp. CIA si FBI se lupta pentru a controla proiectele care vor schimba cursul istoriei. Nu exista inca nici-o recunoastere oficiala a autoritatilor federale americane.
Faimosul om de stiinta rus Nikolai Kozbrev a condus un experiment pentru a demonstra posibilitatea calatoriei in timp. El a afirmat chiar ca “timpul poate sa produca energie”. Un fizician american a ajuns la concluzia ca timpul a existat inainte de a exista lumea, asa cum o cunoastem noi.
Ghenadi Belimov, cercetator rus al fenomenelor inexplicabile, filozof si autor a numeroase carti, a publicat un articol cu titlul “Masina timpului, viteza intaia” in magazinul “Pe culmea imposibilului”. El a descris experimente unice realizate de un grup de entuziasti condus de Vadim Cernobrov, omul care a inceput construirea de masini ale timpului inca din 1987. Astazi acest grup de entuziasti pot sa grabeasca sau sa incetineasca curgerea timpului folosind aceste dispozitive.
In august 2001, intr-o padure izolata din regiunea rusa Volgograd s-a construit un nou model de masina a timpului menita sa fie folosita de om. Desi folosea doar acumulatoare de autoturism si functiona la capacitate redusa, masina a reusit sa modifice timpul cu 3%; masuratorile s-au realizat cu oscilatoare cu cristale simetrice.
La inceput, cercetatorii petreceau 5, 10 si apoi 20 de minute in masina timpului. Timpul maxim a fost de o jumatate de ora. Cernobrov spune ca oamenii se simteau ca si cand intrau intr-o noua lume; ei simteau viata de aici dar si pe cea de “acolo” in acelasi timp ca si cand se deschisese o usa misterioasa. “Nu pot sa explic aceste senzatii neobisnuite pe care le-am simtit in astfel de momente”, spune Cernobrov.
Evident, nici televiziunile si nici radioul nu au facut publice aceste experimente. Si totusi, inca de pe vremea lui Stalin se desfasurau experimente cu timpul, in cadrul unui institut de cercetari a lumilor paralele. Rezultatele experimentelor conduse atunci de academicienii Kurceatov si Ioffe se pot gasi astazi in arhive. In 1952, seful politiei secrete ruse, Beria, a declansat o ancheta impotriva cercetatorilor care participau la experimente care a avut ca rezultat executarea a 18 profesori si trimitere! a in lagare a altor 59 de cercetatori. Institutul si-a reluat activitatea mai tarziu, sub Hrusciov. O noua tragedie a avut loc in 1961 cand un intreg stand de experimentare a disparut cu tot cu cei 8 cercetatori care activau in cladire. Cladirile apropiate de acesta au fost distruse, devenind ruine. Partidul Comunist a decis suspendarea cercetarilor pana la noi ordine.
Programul a fost re-activat in 1987, insa pe 30 august 1989 a fost lovit de o noua tragedie: o extrem de puternica explozie a distrus stabilimentul institutului din insulele Anjou. Explozia a distrus modulul experimental de 780 de tone, dar si intreg arhipelagul de insule pe o suprafata de 2 km patrati. Se spune ca modulul experimental in care se aflau 3 cercetatori s-ar fi ciocnit cu un asteroid in lumea paralela.
Ultima insemnare din jurnalul experimentului, aflat in arhiva institutului, spune: “Suntem pe moarte dar continuam experimentul. Aici este foarte intuneric; vedem cum obiectele devin duble , mainile si picioarele noastre sunt transparente, ne vedem venele si oasele prin piele. Rezerva de oxigen ajunge pentru 43 de ore dar sistemul de mentinere a vietii este puternic distrus. Transmiteti cele mai bune urari familiilor si prietenilor nostri!”.
Apoi transmisia s-a oprit brusc!

Interviu cu Richard Gere

2012-01-15T06:46:00.001-08:00

"China este cel mai mare IPOCRIT al lumii, in momentul de fata"

Actorul Richard Gere, care este si un adept al invataturilor lui Dalai Lama, a declarat intr-un interviu televizat ca "China va trebui sa ucida toti calugarii tibetani ca sa le poata distruge cultura ... si tot nu va reusi".
Gere a facut aceste declaratii la postul NDTV 24x7, dupa ce a fost intrebat cum comenteaza actele disperate ale unor calugari tibetani, care s-au auto incendiat in semn de protest fata de agresiunile comise de China la adresa Tibetului.
"China este un loc extrem de dificil in care sa traiesti, mai ales daca esti un liber-cugetator, daca esti artist sau o persoana religioasa, mai ales in Tibet. Chinezii i-au evaluat gresit pe tibetani, avand impresia ca vor reusi sa le rastoarne crezul religios si sa-i transforme in comunisti. Asa ceva nu se va intampla niciodata! Toata viata unui tibetan este dedicata budismului, profesorilor si maestrilor ... in jurul celor mai inalte valori ale budismului. Chinezii nu vor reusi sa schimbe asta nici macar in 100 de ani, in 200 de ani sau 1000 de ani, nu se va intampla niciodata." a declarat Richard Gere.
Richard Gere se afla acum in India, unde a ajuns inca de Anul Nou, pentru a participa la cea de-a 10-a manifestare religioasa budista - Kalachakra Puja - la locul sfant Bodh Gaya. Acest eveniment anual este dedicat pacii din lumea intreaga si a fost deschis de liderul spiritual al tibetanilor, Dalai Lama, care traieste in India din 1959, de cand a fost exilat de fortele ocupante chineze.

Richard Gere este budist si devotat al ideilor promovate de Dalai Lama de mult timp, fiind un vizitator constant al Indiei, acolo unde traieste liderul tibetan exilat impreuna cu adeptii sai - in nordul regiunii Dharamsala.
Protestele organizate in ultima perioada impotriva ocupatiei chineze din Tibet au fost de cele mai multe ori pasnice, insa recent au existat cateva incidente in Tibet, unde mai multi calugari s-au autoincendiat - unii dintre ei tinand in maini fotografii ale lui Dalai Lama.
"Totul se reduce, intr-adevar, la motivatie. Vreau sa spun ca ... niciunul dintre acesti calugari nu a facut vreun rau nimanui. Este un sacrificiu total pentru poporul lor si pentru ceilalti. Insa mai important mi se pare faptul ca ar trebui sa ne concentram asupra cauzei si si se ne intrebam de ce au facut acesti oameni asa ceva?" a mai declarat actorul american.
"Nu conteaza cate autostrazi vor construi chinezii sau cati zgarie-nori, sau cati colonisti sunt, cred ca sau sau sapte milioane de chinezi, adusi in Tibet - toate acestea nu o vor schimba (cultura tibetana, n.r.). Ei (chinezii, n.r.) ar trebui sa ucida fiecare tibetan si tot nu ar reusi sa faca asta." a spus Richard Gere, citat de Hollywood Reporter.

Actorul si-a adus aminte, cu aceasta ocazie, de prima si ultima data cand a vizitat China, in 1993, cand a fost invitat la premiile celui mai prestigios festival cinematografic din aceasta tara, Cocosii de Aur.
"Eram foarte sceptic in privinta acestei vizite, ma tot intrebam de ce m-au invitat. Am stat de vorba cu unele persoane care erau mai avizate si mi-au spus ca evenimentul este prea important ca sa nu ma duc si ca nu imi vor face nimic. Eu ma gandeam insa ca ma vor ucide daca voi ajunge acolo. Pana la urma m-am dus, insa am insistat sa vina cu mine unul dintre profesorii mei tibetani, care nu mai fusese acolo din 1959, cred. A fost o mare drama, negocieri ... pana la urma au fost de acord, am fost in China, iar apoi in Tibet. Si ce am vazut in Tibet a fost un nivel groaznic al mizeriei si al tristetei umane. Asta se intampla in 1993, iar de atunci lucrurile s-au inrautatit."
Cat despre cresterea economica uimitoare a Chinei: "Ce ne intereseaza pe noi mai mult, banii sau adevarul? Eventual, ar trebui sa te inclini in fata vointei poporului si a dorintei lor de a progresa ca economie, la fel si educatia lor este in dezvoltare. Nimeni nu vrea insa sa traiasca in ipocrizie, iar China este cel mai mare ipocrit al lumii in momentul de fata." a concluzionat Richard Gere.

Sursa: / The Hollywood Reporter

Interviu cu Richard Gere

2012-01-15T06:46:00.000-08:00

Din orfelinate, direct in clubul select al miliardarilor lumii!

2012-01-15T06:33:00.000-08:00

Zece povesti de viata, de la Oprah Winfrey sau J.K. Rowling, la Abramovici, Del Vecchio sau Kerkorian!

Unii dintre cei mai bogati oameni ai planetei au plecat de pe strazi si astazi au ajuns in topul Forbes. Desi este aproape imposibil sa ajungi la asemenea averi, in conditiile in care nu ai niciun ban in buzunar, iata mai jos cateva povesti reale care dovedesc ca se poate intampla sa depasesti cele mai grele incercari ale vietii si sa reusesti sa-ti creezi un imperiu financiar.
1. Guy Laliberté facea scamatorii pe strada inainte de a infiinta cel mai cunoscut circ din lume, Cirque du Soleil. Inainte de a deveni unul dintre cei mai cunoscuti artisti de circ, canadianul Laliberté canta la acordeon pe strada, mergea pe cioburi de sticla si inghitea focul. A dat lovitura in 1987, cand a venit cu trupa sa de circ din Quebec la Los Angeles. In America, Cirque du Soleil a devenit trupa de succes pe care o stim cu totii astazi. Acum, Laliberté este directorul circului, joaca poker profesionist si a calatorit in spatiu. Averea sa se ridica la 2,5 miliarde de dolari.

2. John Paul DeJoria a locuit in masina personala, inainte de a da lovitura in afaceri.
Pentru John Paul DeJoria viata in America nu a fost deloc usoara. Parintii sai de origine germana si italiana au divortat cand el avea 2 ani. Pana la 10 ani, DeJoria a vandut carti postale pentru Craciun si ziare pe strada pentru a-si intretine familia. Ulterior a fost trimis la orfelinat, a facut parte dintr-o banda de copii ai strazii in Los Angeles, dupa care s-a inrolat in armata.
După ce s-a angajat la Redken Laboratories, a imprumutat 700 de dolari si a infiintat John Paul Mitchell Systems, firma prin intermediul careia vindea produse cosmetice din usa in usa. In aceasta perioada nu avea casa si dormea in masina.
Acum, JPM Systems valoreaza aproape un miliard de dolari, DeJoria extinzandu-si afacerile in mai multe domenii, de la diamante, la muzica.

3. De la copil al strazii la miliardar. Si-a construit un imperiu cu 700 de dolari imprumutati!
Howard Schultz a crescut in suburbiile rau famate ale Brooklynului, iar acum conduce Starbucks.
Schultz si-a dorit intotdeauna sa plece din mediul in care a crescut si sa duca viata pe care o avea tatal sau ca sofer de camion. Pentru ca era bun la sport, a castigat o bursa la Universitatea din Michigan.
Dupa absolvire, cu o diploma de comunicare in buzunar, Schultz a lucrat o perioada la Xerox, timp in care a descoperit o cafenea mica numita Starbucks. Pasionat de cafea, a parasit Xerox in 1987, pentru a deveni directorul executiv al cafenelei. Astazi, Starbacks are peste 16.000 de cafenele in toata lumea, iar averea lui Schultz a depasit 1,1 miliarde de dolari.

4. Francois Pinault a renuntat la scoala, iar astazi conduce compania de produse de lux PPR!
Pinault a renuntat la scoala in 1947, pentru ca era ridiculizat de colegi din cauza originilor sale modeste. A inceput sa munceasca in fabrica de cherestea a tatalui sau, iar in anii '70 a inceput sa cumpere firme mici. Tacticile sale de business dure - cum ar fi concedierile masive sau vanzarea fabricii de cherestea, pentru a o cumpara apoi la un sfert din pretul initial, atunci cand piata s-a prabusit, i-au atras porecla de “animal de prada”.
A folosit aceleasi tactici in afacerile cu imobiliare, a cumparat titluri de stat frantuzesti, catalogate ca fiind “junk”, si a cerut ajutor de stat pentru a-si salva afacerile de la faliment.
Acest mod de a face afaceri l-a ajutat sa puna pe picioare PPR, o companie care vinde marci de lux celebre, cum ar fi Gucci sau Stella McCartney. Devenit la un moment dat cel mai bogat om de afaceri din Franta, averea lui se ridica acum undeva la 8,7 miliarde de dolari. A cumparat case vechi in toata lumea si este socrul actritei Salma Hayek.

5. Leonardo Del Vecchio a crescut in orfelinat, iar astazi conduce imperiul care face ochelarii de soare Ray-Ban si Oakley!
Del Vecchio a fost unul dintre cei cinci copii care au ramas in grija mamei vaduve. Crescut in orfelinat, s-a angajat intr-o fabrica de componente auto si de rame pentru ochelari de vedere, unde si-a pierdut un deget.
La 23 de ani, si-a deschis propria afacere de rame de ochelari care, astazi, a devenit cel mai mare producator de ochelari de soare din lume. Luxottica vinde celebrele branduri Ray-Ban si Oakley si detine peste 6.000 de magazine Sunglass Hut si LensCrafters. Averea lui este estimata la 10 miliarde de dolari.

6. Ingvar Kamprad s-a nascut intr-un catun din Suedia, iar acum conduce retailerul de mobila IKEA!
Kamprad a crescut la tara, la o ferma, dar a avut intotdeauna spirit de om de afaceri. Prima lui afacere a constat in cumpararea de chibrituri engros de la Stockholm, pe care le vindea in satul natal. Apoi si-a extins afacerea la peste, decoratiuni pentru Craciun si obiecte de scris.
Nemultumit de micile afaceri, a imprumutat bani de la tatal sau (recompensa pentru notele bune de la scoala) si a creat o afacere de vanzari prin posta, care ulterior s-a transformat in ceea ce cu totii stim astazi ca fiind IKEA (numele vine de la initialele sale si ale satului natal). Mobila a devenit cel mai vandut produs, iar Kamprad a inceput sa foloseasca tamplarii din sat pentru a produce mobila la preturi mici. Acum este unul dintre cei mai bogati oameni ai plantei, cu o avere de 6 miliarde de dolari.

7. Roman Abramovici, orfanul care a transformat un cadou de nunta intr-un imperiu petrolier!
Dupa ce parintii sai au murit cand avea 4 ani, Abramovici a fost crescut de un unchi si de bunica sa. A renuntat la liceu, pentru a-si urma spiritul antreprenorial. S-a mutat la Moscova, unde a inceput sa vanda diverse lucruri, inclusiv rate din plastic pentru copii.
Norocul i-a suras cand, la nunta, cumnatii lui i-au facut un cadou consistent, bani pe care i-a folosit pentru a cumpara gigantul petrolier Sibneft, in 1995. A investit, de asemenea, in industria de aluminiu.
Personaj controversat in Rusia, Abramovici a fost acuzat, de-a lungul timpului, de afaceri mai putin legale, de mituirea politicienilor si de plata unor taxe de protectie, pentru a avea rolul principal in afacerile cu aluminiu. A devenit unul dintre cei mai bogati oameni ai planetei si detine cel mai mare iaht privat din lume.

8. J.K. Rowling a trait din ajutor social, inainte de a scrie seria Harry Potter!
La inceputul anilor '90, Rowling tocmai divortase si isi intretinea copilul din ajutorul social. A scris prima carte din seria Harry Potter prin cafenele, unde mergea impreuna cu fiica sa, Jessica, pentru ca erau cel mai bun loc in care copilul putea dormi. Filmele din seria Harry Potter au fost un succes mondial, iar averea scriitoarei este estimata la 1 miliard de dolari.

9. Oprah Winfrey a transformat viata grea pe care a dus-o in tinerete in inspiratie pentru un imperiu de miliarde de dolari!
In primii ani de viata, Oprah a fost crescuta de bunica sa si purta rochii facute din saci de cartofi. Dupa ce a fost abuzata de doi membri ai familiei si de un priten al acetora, a fugit de acasa la varsta de 13 ani. La 14 ani, a nascut un copil care a murit, insa, la scurt timp. A locuit un timp cu tatal sau, perioada care i-a schimbat viata. A castigat o bursa la liceu si un concurs de frumusete, unde a fost descoperita de un post de radio, iar restul e istorie. Numele Oprah a devenit un imperiu, iar averea realizatoarei TV este estimata la 2,7 miliarde de dolari.

10. Kirk Kerkorian s-a transformat din boxer si pilot in cel mai mare propritar de cazinouri in Las Vegas!
Kerkorian, care a invatat engleza pe strazi, a renuntat la scoala in clasa a 8-a, pentru a se face boxer. Familia lui a fost saracita de Marea Depresiune, iar Kerkorian trebuia sa-si foloseasca talentele pentru a o intretine. A devenit apoi pilot in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Cu banii stransi a inceput o afacere in imobiliare. Astazi detine mai multe cazinouri si hoteluri in Las Vegas, iar averea lui se ridica la 16 miliarde de dolari.

ONU-China a intrecut SUA, devenind producătorul numarul 1 de mărfuri din lume!

2011-12-31T00:55:00.000-08:00

ONU-China a intrecut SUA, devenind producătorul numarul 1 de mărfuri din lume! Dar nu oricum!

China a devenit anul trecut cel mai mare producător de bunuri din lume. Industria sa a fost cu 3,6% mai productivă decât cea a Statelor Unite ale Americii.

Potrivit datelor ONU, citate de profesorul de economie Mark J.Perry, pe blogul său, China a pus astfel capăt dominaţiei americane care durează de la 1800 incoace.
Concret, China a priodus bunuri in valoare de 19.222 de mii de miliarde de dolari, reprezentand 18.89% din toate bunurile produse pe Glob in anul 2010, pe când America a ramas “doar” cu… 18,24%.
China a reuşit insă această performanţă cu o forţă de muncă de aproape 10 ori mai mare decât cea a Statelor Unite. In China, se estimează că a avut în 2010, peste 100-120 de milioane de muncitori. SUA a a avut doar 11,5 milioane de angajaţi. Mai mult, chiar
dacă China a devenit principalul producător al lumii, aceasta nu se reflectă nici in standardul de viaţă al chinezilor de rând (care traiesc “vai steaua lor”!), nici în calitatea produselor chinezeşti. PIB-ul pe cap de locuitor din China este de doar 2.800 de dolari si este la nivelul la care era PIB-ul american pe cap de locuitor in 1878, acum 133 de ani.
Romania se situează în acest clasament abia pe poziţia 38, cu o valoare de 36,8 miliarde de dolari! De altfel, nivelul PIB/cap de chinez din 2010, egal cu cel American din 1878, dovedeşte că China se află de fapt cu 132 de ani în urma SUA.
Şt.D.Afrimescu

Editorial S-a stins părintele “revoluţiei de catifea”! Când vom avea şi noi Havel?!

2011-12-23T08:04:00.000-08:00

Editorial
S-a stins părintele revoluţiei de catifea!
Când vom avea şi noi Havel?!

A plecat într-o lume poate mai bună, cel care se poate numi, fără teama vreunei exagerări, că a fost pentru cehi, părintele Cehoslovaciei revoluţionare şi mai apoi al Cehiei postrevoluţionare, al „revoluţiilor de catifea”,şi mai ales al Cehiei moderne.

Scriitor, iubitor de muzică Rock, dar mai ales dezident autentic (poate chiar mai autentic decât Lehc Walesa), pentru care a plătit cu 8 ani de viaţă în închisorile comuniste din Cehoslovacia, participant activ pe baricadele „Primăverii de la Praga” din 1968, Vaclav Havel se stingea câte puţin cu fiecare zi ale ultimilor 15 ani. Havel este şi autorul teoriei multiculturalităţii în sânul unei Europe unite, dar şi decadente, cu antecedente hegemonice, într-o lume (cea de după 1990), multipolară. Şi tocmai Multiculturalismul lui Havel pare să fie soluţia ieşirii Europei din impasul în care se află şi în care nu mai are forţa de a acţiona, ci doar de-a avea sporadice reacţii la acţiunile celorlalţi competitori: USA, China, Federaţia Rusă şi Japonia. Sigur, Havel nu se putea afişa drept un eurosceptic, opunându-se lărgirii UE sau aderării Cehiei la structurile Euro-Atlantice, dar nu a acceptat-o ca un dat, ci venind cu anumite condiţii şi aducând şi unele soluţii pentru funcţionarea UE. Opera sa politică rămâne însă, pregătirea Cehiei, nu doar pentru aderare, ci pentru o reală integrare în cele trei structuri, euroatlantice şi a euromonedei (zonei euro), obective de care România se află la distanţă de ani-lumină faţă de Cehia. Realizări pe care România le-ar fi putut atinge doar cu alţi lideri politici în fruntea sa. Şi, chiar dacă nu i-ar fi avut trebia să şi-i inventeze. Cu atât mai trist pentru noi, întrucât la momentul acela, 1991-1992, chiar îi aveam: exista un Raţiu, dar mai ales un Corneliu Coposu, care putea fi pentru români alternativa la Havel. Iată cum este perceput Havel chiar în ţara lui:

“Evenimentele politice curente amintesc întregii noastre societăţi cît este de dificil să ai o reprezentare politică solidă şi un sistem legal stabil. Dezbaterea amară şi iraţională pe marginea Tratatului de la Lisabona, pe care preşedintele în exerciţiu al Cehiei, Václav Klaus, neruşinatul nostru scandalagiu, refuză să îl semneze, dă naştere unui dor pe jumătate naiv, pe jumătate sentimental, după vremurile dinainte, cînd ne era preşedinte „rivalul“ lui Klaus, Václav Havel”, susţine Libuse Heczkova.

Despre opera lui Havel şi-au spus părerea critici cu adevărat avizaţi:
“Lumea aceasta actualizează fără să ştie ultima piesă a lui Havel, Despărţire, prima lui scriere după 19 ani, creată la patru ani de la ieşirea din politică (contextualizarea este accentuată de conflictele actuale dintre Havel şi Klaus în legătură cu UE şi cu NATO, ca şi de puternica opoziţie a lui Havel faţă de Moscova). Comedia Despărţire înfăţişează criza de putere şi de valori, ridicînd o serie de probleme morale referitoare la stadiul actual al societăţii. Despărţire se alătură altor piese profund politice, la fel de absurde, precum Audienţă sauTentaţie, ceea ce dovedeşte că Havel a fost toată viaţa un om profund politic. Era cît se poate de firesc să devină conducătorul mişcării cehe de disidenţă, iar după căderea regimului comunist – preşedintele Cehoslovaciei. Poziţiile sale politice – pentru care este încă renumit – sînt influenţate de filozoful Jan Patocka, părintele spiritual al principalului text al disidenţei cehe, Carta 77 (Jan Patocka a murit în acelaşi an, ca urmare a anchetelor îndurate din partea regimului comunist) şi, prin intermediul acestuia, de etica umanismului evanghelic promovată de primul preşedinte al Cehoslovaciei şi filozoful politic care a fost Tomas G. Masaryk.
Ultima scriere a lui Havel este o comedie neagră, cu puternice elemente tragice, despre un fost cancelar care şi-a pierdut puterea. Autorul continuă să contureze aici situaţia unui om faţă cu o putere care îl poate corupe şi îi poate distruge umanitatea. Havel însuşi a susţinut că piesa este „construită pe o experienţă arhetipală a unei lumi care se prăbuşeşte, a prăbuşirii valorilor, a pierderii certitudinilor“. Piesa lui este ironic veselă şi absurdă, fapt evident în strania voce auctorială care rosteşte reflecţia autoironică. Într-un sens mai general, această ironie contrastează puternic cu elita noastră politică actuală, căreia îi lipseşte nu doar generozitatea, integritatea morală şi viziunea politică, ci şi simţul umorului, spiritul critic. Textul Despărţirii se referă la Livada cu vişini a lui Cehov şi la shakesperianul Rege Lear, şi criticii au văzut în ea cu precădere elemente biografice, chiar referinţe la disputele personale ale lui Havel cu Václav Klaus. Dar imaginea disperată a viitorului în care livada cu vişini este tăiată de noul lider şi de mafia lui pentru a face loc unui mall, unui cazinou şi unui bordel nu îl ţinteşte direct, exclusiv, pe Klaus. Ea reflectă frustrarea generală, cauzată de situaţia actuală îngrozitoare, dorinţa de a lupta pentru idealuri pe care Havel le-a avut întotdeauna şi cărora le-a dat glas de nenumărate ori”.
Aşadar, acesta a fost Havel. Havel al cehilor. Havel al Europei, şi aproape sigur al acestei epoci post-moderne. Noi, noi românii cănd o să avem şi noi, un Havel al nostru?! Cu care nu doar să ne mândrim, ci să şi ieşim cu el în lume?! Şt.D.Afrimescu

În atenţia organelor abilitate ale statului, Poliţie, Parchete, DNA:

2011-12-20T00:06:00.000-08:00

În atenţia organelor abilitate ale statului, Poliţie, Parchete, DNA:

Prtimarul comunei argeşene Albota, Ion Dumitru ameninţă cu moartea jurnaliştii care scriu adevărul despre ilegalităţile şi abuzurile săvârşite în fruntea primăriei!

Luni, 19 decembrie 2011, în jurul orei 14,00, în timp ce mă aflam pe scările Prefecturii Argeş, unde trăgeam ultimele fumuri dintr-o ţigară înainte de-a o arunca, pentru a intra în instituţie, a apărut şi primarul comunei Albota Ion Dumitru. S-a apropiat de mine înjurându-mă: „Afrimescule băgami-şi p-la în mă-ta, am să te termin. Ţi-ai bătut joc de mine şi de familia mea, de copii, făcându-mi fetele curve şi-n toate felurile. Pentru asta am să te termin. Am să demisionez de la primărie şi am să mă ţin de capul tău băgami-şi p-la în barba ta, până ori o să te bag în puşcărie, ori am să te ntermin”. Repet, toate acestea s-au petrecut în 2011, în miezul zilei şi pe scările Prefectrii Argeş. Deşi am încercat să-i explic faptul că nu am scris niciodată despre fiicele sale că ar curve şi articolele stau mărturie, nu a continit să mă înjure şi să mă ameninţe cu închisoarea şi cu maortea. Precizez că toate articolele despre primarul Ion Dumitru, apărute în Ediţie Specială Press au fost scrise numai în baza unor documente autentice şi nu au vizat decât latura infracţională a primarului Ion Dumitru şi eventual a unor membri ai familiei, care au participat alături de primar la săvârşirea lor. Şi, în acest sens voi şi aduce un argument. Iată un comentariu despre primarul comunei albota:

“Mafia din primaria albota este formata din Toboiu, inginerul agricol si Stancu Anisoara. In principal: Toboiu are rolul de a intocmi procesele verbale false, care nu corespund cu realitatea si Stancu Anisoara introduce datele false in sistem si comenteaza orice act de proprietate prezentat; apoi, impreuna cu Politia Albota: seful de post Stan si Mihaita Lambru, agentul-sef principal, se duc peste proprietatile oamenilor si ii ameninta cu dosare penale; apoi, le intocmesc dosare penale, care nu au nici o baza legala; au o smecherie: nu i-au in considerare actele de proprietate, ci numai minciunile si rapoartele false intocmite de primarul de Albota; apoi cheama oamenii la politie si trimite dosarele penale la un procuror de la judecatoria pitesti pe mina cu ei; acestia trimit citatii succesive victimelor pentru ai determina sa cedeze santajului si sa cedeze din terenurile lor; aceste lucruri se intimpla in anul 2011; seful postului este sustinut de D. Nicolae sef ipj. Asa ca oamenii, care le intra in vizor nu au prea multe sanse; omul se gindeste: decit sa ma duc in instanta cu un dosar penal, care poate apuca pe mina unui judecator de-al lor, mai bine ii las dracului in plata domnului; si asa, 200 m de la unul,300 de la altu; isi fac oamenii averi; pe mina cu ei este si cel de la Cadastru Albota, care face un cadastrul care nu corespunde cu realitatea, apoi vin in haita peste oameni, cu politia si asa pierd oamenii din terenul lor; situatia este foarte grava, avind in vedere ca acum noua metoda este sa declare drumuri pe proprietatile oamenilor, cu martori mincinosi vin in haita si alte terenuri furate; fiica lui Dumitru a omorit un om cu masina, trebuia arestata, dar cu spagi mari a scapat; la fiecare tranzactie de teren fiecare primeste 50 milioane de lei vechi: Toboiu si Stancu Anisoara, nemaivorbind de primar (aceasta taxa este cunoscuta de toata lumea in albota); acesta este motivul pentru care sta pe scarile primariei si injura si ameninta oamenii care nu fac parte din haita lui: apara mafia si fiecare om, care intra, este o potentiala victima anuntata de Stancu Anisoara care comenteaza actele prezentate la Primaria Albota si anunta primarul: “de aici putem fura”; mafia este foarte mare, asa ca aveti grija: este in stare de orice.”
De la Anonim despre http://www.youtube.com/watch?v=1kEqpkoVvOU&feature..., la 03:39
De-aici reese cât se poate de clar că oamenilor din Albota le este frică să mai dea ochii cu primarul comunei lor, Ion Dumitru şi preferă acest mod de aş face cunoscute problemele cu care se confruntă în relaţia cu primarul şi cu o parte dintre angajaţii Primărei Albota. Deocamdată atât, cu rugămintea din titlul articolului, ca organelle abilitate amintite, să se autosesizeze şi să i-a măsurile care se impun, în ceea ce-l priveşte pe dl. Ion Dumitru.

Ştefan Dumitru Afrimescu-redactor-şef Eiţie Specială Press

Financial Times despre închisorile CIA din Romania

2011-12-19T00:54:00.001-08:00

Financial Times despre închisorile CIA din Romania:
“Anchetarea României privind închisorile CIA a vizat apărarea autorităţilor şi acoperirea adevărului!”

Anchetele desfăşurate de România şi Polonia în dosarul centrelor secrete de detenţie ale CIA au avut ca principal scop să apere autorităţile şi să blocheze căutarea adevărului, comentează Financial Times, potrivit NewsIn.
Principala problemă din cele două ţări, dar şi din altele din Europa, este atitudinea obstructivă a guvernelor, care au invocat principiile securităţii statului pentru a bloca tentativele de descoperire a ilegalităţilor.

Însă, după cum arată Consiliul Europei în cel mai recent raport al său, dat publicităţii săptămâna trecută, niciun guvern nu are dreptul să îşi asume responsabilitatea exclusivă pentru definirea şi apărarea intereselor statului. Într-o democraţie, Parlamentul şi sistemul judiciar împart acest rol. Aceste organisme sunt obligate să ancheteze şi, dacă este necesar, să pedeapsească încălcarea drepturilor omului.
La ani după atentatele al-Qaeda din 11 septembrie 2001, vizând New Yorkul şi Washingtonul, ţările europene şi-au ascuns cu succes asistenţa oferită Statelor Unite în războiul împotriva terorismului. Abia după ce Consiliul Europei şi Parlamentul European au dat publicităţii trei rapoarte, în 2006 şi 2007, unele dintre detalii au ieşit la lumină.
Însă nici măcar în prezent nu se cunoaşte exact amploarea implicării Europei. Dar este clar că mai multe ţări au încălcat drepturile omului, prin fapte de variază de la răpiri ilegale, extrădări extraordinare ale suspecţilor de terorism în ţări din afara Europei cu regimuri represive, dispariţii, detenţii secrete, tortură şi rele tratamente.
Aceste excese au fost comise de CIA în colaborare cu ţări europene, al căror rol a fost secundar, dar nu le scuză complicitatea. subliniază FT. Ceea ce rămâne de stabilit este măsura în care guverne europene au dat ordine explicite sau au încurajat implicit serviciile lor secrete pentru a asista CIA.
Din păcate, guvernele par hotărâte să ascundă aceste dosare!
Anchetele oficiale din ţările implicate în cea mai mare măsură în programele secrete americane de detenţie nu au ajuns la nicio concluzie importantă sau au fost încheiate prematur, afirmă publicaţia.
Unele activităţi ale serviciilor secrete trebuie să rămână necunoscute opiniei publice. Însă încălcarea legii nu trebuie să primească automat clasificarea de secret de stat. Guvernele europene şi parlamentarii trebuie să înfiinţeze mecanisme care să permită un control mai eficient şi supravegherea serviciilor secrete fără a submina securitatea statului, conchide FT.
Fosta închisoare CIA din România a fost localizată?!
În nordul Bucureştilor, într-un cartier rezidenţial aglomerat, se află un loc secret pe care Guvernul României a încercat să-l protejeze timp de ani de zile.
CIA a folosit o clădire guvernamentală cu numele de cod „Bright Light" („Lumina Strălucitoare") ca închisoare improvizată, pentru unii dintre cei mai importanţi deţinuţi. Acolo au fost închişi membri importanţi ai organizaţiei al-Qaeda, printre care Khalid Sheik Mohammad, „creierul" atentatelor de la 11 septembrie 2001. Prizonierii au fost ţinuţi în subsolul clădirii, trasnformat în închisoare, înainte de a fi transferaţi la Guantanamo Bay în anul 2006, relatează Associated Press.
Informaţiile au fost furnizate de către foşti oficiali ai serviciului american de informaţii, familiarizaţi cu locul şi modul de funcţionare interioară ale închisorii.

Închisoarea din Bucureşti, la vedere
Închisoarea din România a făcut parte dintr-o reţea formată din aşa-numitele „locuri negre", pe care CIA le exploata şi controla în câteva ţări precum Thailanda, Lituania şi Polonia. Toate închisorile au fost închise în mai 2006, iar programul de detenţii şi interogatorii s-a încheiat în 2009.
Spre deosebire de închisoarea din mediul rural lituanian şi de cea ascunsă într-un complex militar secret din Polonia, închisoarea din România se afla la vedere şi consta dintr-o serie de blocuri pe un mare bulevard bucureştean, mărginit de şiruri de copaci şi de blocuri de locuinţe, aflat lângă calea ferată.
Clădirea este folosită de către Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, cunoscut sub numele de ORNISS. Acolo sunt depozitate şi informaţiile clasificate de la NATO şi UE.
În cadrul unui interviu realizat în noiembrie, directorul adjunct al ORNISS, Adrian Cămărăşan, (vi-l mai amintiţi de la mineriade), a declarat că: “Subsolul clădirii conţine cele mai sigure camere din România, dar americanii nu au avut niciodată o închisoare acolo”.
Şi totuşi,” Închisoarea a fost deschisă în 2003, după ce CIA a decis să renunţe la cea din Polonia”, conform declaraţiilor foştilor oficiali americani, aflaţi sub protecţia anonimatului.
După ce prizonierii erau aduşi la Bucureşti, ei erau transportaţi la închisoare cu ajutorul unor dube. Agenţii CIA parcau pe o stradă laterală şi se foloseau de intrarea din spate.
Subsolul era format din şase celule dotate, fiecare, cu un ceas şi o săgeată care indica direcţia spre Mecca. Celulele se aflau pe arcuri, care se balansau şi provocau dezorientare printre deţinuţi. În prima lună de detenţie, prizonierii erau privaţi de somn şi udaţi cu apă, bătuţi şi forţaţi să stea în poziţii dureroase, au declarat foştii oficiali. Simularea inecului nu s-a practicat, însă, în România.
După interogatoriile iniţiale, deţinuţii au fost bine trataţi. Ei au beneficiat cu regularitate de controale medicale dentare şi psihologice şi de alimente din Germania, preparate în conformitate cu normele religioase musulmane.
Oficialii români declară că nu ştiu nimic: „Suntem la curent cu criticile, dar nu ştim nimic despre acest subiect", a declarat preşedintele României, Traian Băsescu, într-un interviu realizat, în luna septembrie, de către AP.
Însă detaliile cu privire la reţeaua de închisori continuă să circule prin intermediul anchetelor efectuate de către organismele internaţionale, jurnalişti şi grupurile care militează pentru drepturile omului. „Au fost ani de negări oficiale", a declarat Dick Marty, un parlamentar elveţian care a condus o anchetă pentru Consiliul Europei privind închisorile secrete ale CIA.
Ministrul Afacerilor Externe din România i-a asigurat pe anchetatori, într-un raport, că „nici un oficial sau o altă persoană publică nu a fost implicată în privarea secretă de libertate, sau în transportul secret al unor persoane private de libertate". Raportul a descris şi alte anchete realizate de către Guvernul României, concluzionând că „nu au avut loc astfel de activităţi pe teritoriul românesc".
Persoane importante din cadrul al-Qaeda
Înregistrările de zbor ale unui Boeing 737, folosit de către CIA, au dovedit existenţa unui zbor din Polonia la Bucureşti, în septembrie 2003. Printre prozonieri se aflau Mohammad şi Walid bin Attash, implicat în bombardarea USS Cole. Ulterior, alţi deţinuţi, printre care Abd al-Nashiri, Ramzi Binalshibh şi Abu Faraj, au fost mutaţi în România. Un alt deţinut a furnizat informaţii care i-au ajutat pe agenţii CIA să-l identifice pe curierul de încredere al lui Osama bin Laden, care i-a condus, fără să vrea, la fostul lider la organizaţiei teroriste.

Agenţii CIA lucrau în ture de 90 de zile, timp în care nu aveau voie să părăsească închisoarea
Un fost ofiţer s-a plâns de faptul că CIA şi-a petrecut tot timpul ocupându-se de mai mulţi deţinuţi care şi-au pierdut „valoarea informaţională" odată cu trecerea anilor.
Închisorile din România şi Lituania au fost închise în prima jumătate a anului 2006. O parte dintre deţinuţi au fost transferaţi la Kabul, unde CIA i-a putut reţine, în mod legal, până i-a transferat la Guantanamo.

Avionul unei echipe de baseball a adus terorişti la Bucureşti?
Un proces al industriei aviatice scoate la iveală noi informaţii despre zborurile CIA
Detalii despre unul dintre cele mai ascunse programe ale serviciilor secrete americane au fost dezvăluite de avocaţii unei companii de transport aviatic; acestea arată cum războiul împotriva terorismului s-a transformat într-o oportunitate de afaceri pentru companiile americane.
Până aici, cazul nu este din cale afară de interesant: un proces dintr-un oraş de provincie, între două companii care au, fiecare, câte o mână de angajaţi; nu ar fi existat nici un motiv pentru presă să îi acorde fie şi cea mai mică atenţie - dacă nu ar fi intervenit ONGul britanic Reprieve, care are ca obiect de activitate, conform propriului site, reprezentarea în justiţie şi „apărarea drepturilor umane ale deţinuţilor - de la cei care aşteaptă pedeapsa cu moartea la cei din Guantanamo Bay".
Bucureştiul, în actele de proces
Analizând dosarele şi documentele procesului, Reprieve a descoperit că încărcătura transportată de avioanele companiei Richmor era una deosebit de brizantă - şi anume prizonieri suspectaţi că ar fi făcut parte din organizaţii teroriste. Aceştia erau duşi din bazele militare americane din Afghanistan şi Irak, dar şi din alte state, către închisoarea militară de la Guantamo Bay şi către state din Europa în care se presupune că ar fi existat închisori secrete ale CIA. Cel puţin două zboruri au avut ca destinaţie şi Bucureştiul: unul dintre ele a venit pe ruta Amman, Riad, Doha şi Geneva, decolând apoi mai departe către Washington, cu o escală la Barcelona. Al doilea a venit din Guantanamo, destinaţia finală fiind aeroportul din Rabat, din Maroc. Cu toate că presa din Statele Unite şi Europa de Vest a scris în repetate rânduri despre existenţa unui centru secret de detenţie, operat de CIA, pe teritoriul României, aceasta nu a fost recunoscută nici de oficialii de la Bucureşti, nici de cei de la Washington.
Membrii organizaţiei Retrieve au încercat să refacă, cu ajutorul documentelor obţinute, transferurile deţinuţilor suspectaţi de terorism - reuşind să reconstituiască, printre altele, itinerarul unui zbor care l-a avut la bord pe Khalid Sheik Mohammed, unul dintre organizatorii atacurilor din 11 septembrie 2001. Capturat în Pakistan în 2003, se presupune că Mohammed a fost, cel puţin temporar, deţinut într-o închisoare secretă din România.
1.258 ore de zbor, 6 milioane de dolari
Cel mai interesant aspect al dezvăluirii făcute de Retrieve este, însă, structura creată de CIA pentru transporturile de prizonieri. Astfel, cele două companii, Sportsflight şi Richmor, au fost angajate de DynCorp, o companie militară particulară care a acţionat în numele CIA. DynCorp a închiriat de la Richmor, prin intermediul firmei Sportsflight, un avion Gulfstream IV, cu 4.900 de dolari pe oră de zbor. Conform unuia dintre proprietarii firmei Richmor, acestora li s-ar fi zis că vor fi „foarte, foarte ocupaţi în următoarea vreme". Aceste cuvinte aveau să se adeverească; conform cotidianului american The Washington Post, între 2002 şi 2005, avioanele companiei Richmor aveau să acumuleze 1.258 de ore de zbor pentru CIA, compania primind cel puţin 6 milioane de dolari de la serviciile secrete americane.
Documentele procesului conţin sute de pagini pe care cheltuielile firmei Richmor sunt trecute până în cel mai mic detaliu - de la decontarea sandvişurilor mâncate de piloţi şi permisiuni de decolare şi aterizare până la costurile kerozinei. Unele date, cum ar fi lista de convorbiri telefonice purtate de la bordul aeronavei (multe dintre ele cu centrala CIA din Langley şi cu responsabilul pentru programul închisorilor secrete) sunt deosebit de sensibile, şi este de mirare că guvernul american a permis ca ele să fie făcute publice în cadrul procesului.
Ce reiese din documentele descoperite de Retrieve? În primul rând, că programul închisorilor secrete este, totodată, o afacere profitabilă pentru multe companii, după cum scrie cotidianul britanic The Guardian. Şi în al doilea rând că, cel puţin la mijlocul deceniului trecut, acele transporturi secrete de prizonieri - înaintea cărora aceştia erau sedaţi cu ajutorul unor supozitoare, îmbrăcaţi în deja celebrele salopete portocalii şi cagule negre - deveniseră o normalitate: între zborurile din şi către Guantanamo, Irak şi Afghanistan, avionul companiei Richmor era folosit pentru transportul echipei de baseball Boston Red Sox. Şt. D. Afrimescu

Una dintre presupusele închisori CIA din România

2011-12-19T00:54:00.000-08:00

WikiLeaks loveşte din nou!

2011-12-17T09:40:00.000-08:00

WikiLeaks loveşte din nou! Site-ul specializat în publicarea documentelor secrete a dezvăluit întregii planete informaţii care datează din 1966 şi până în februarie 2010!

Toate cele 251.287 de telegrame pe care le deţinea Wikileaks au fost publicate ieri noapte, după ce, în urma unui sondaj pe Twitter, fanii telegramelor diplomaţilor americani au scris că vor informaţiile, scrie cotidianul francez Le Monde. Deşi au anunţat pe contul său de Twitter difuzarea telegramelor, reprezentanţii Wikileaks nu au precizat totuşi dacă din aceste documente au fost şterse numele persoanelor implicate.
Totalitatea telegramelor diplomatice publicate de WikiLeaks, care sunt redactate în limba engleză, pot fi consultate cu ajutorul unui cuvânt-cheie, fie introducând numele unei ţări, a datei unei telegrame sau a originii unui document, de aici. Informaţiile furnizate de diplomaţii americani despre România, le puteţi găsi aici.
WikiLeaks a obţinut informaţiile de la 274 de ambasade ale SUA în ţări din toată lumea şi de la Departamentul de Stat din Washington. Ele au fost distribuite către şase ziare partenere: Le Monde (Franţa), El Pais (Spania), Der Spiegel (Germania), New York Times (SUA) şi The Guardian (Marea Britanie).
Înainte să lanseze toate informaţiile secrete, organizaţia a întrebat peste un milion de oameni de pe pagina de Twitter dacă îşi doresc acest lucru. Cei mai mulţi au răspuns "Da!", aşa că simpatizanţii WikiLeaks au descărcat fişierele de pe microblogul Twitter.
Cu toate acestea, ziarele partenere ale Wikileaks au "condamnat" vineri publicarea în întregime a telegramelor diplomatice americane de către site-ul specializat în dezvăluirea documentelor secrete, relatează AFP, citat de Mediafax.
The Guardian, New York Times, Der Spiegel şi El Pais "deplâng", la unison, "decizia WikiLeaks de a publica telegrame needitate, ceea ce poate pune surse în pericol". Până acum, ziarele colaboratoare ale Wikileaks, au şters din telegrame numele care ar fi putut pune în pericol sursele.

WikiLeaks îşi reia activitatea!
Publică documente despre spionajul la scară mondială!

WikiLeaks a anunţat că şi-a reluat activitatea suspendată în octombrie, din cauza lipsei de fonduri, cu publicarea unor documente care arată cum guvernele îşi spionează propriii cetăţeni, graţie unor tehnologii furnizate de industriile specializate în supraveghere, relatează AFP, preliată de Mediafax.
În cadrul unei conferinţe de presă, fondatorul site-ului, Julian Assange, a lansat publicarea a sute de documente provenind de la 160 de companii din 25 de ţări, specializate în supravegherea şi interceptarea telecomunicaţiilor.
Acestea arată cum asemenea sisteme permit guvernelor să supravegheze persoanele prin telefoanele mobile, conturile de e-mail şi urmele lăsate pe Internet.
"Publicăm astăzi peste 287 de dosare care arată realitatea unei industrii de supraveghere la scară mare - o industrie care vinde echipamente atât democraţiilor, cât şi dictaturilor pentru a spiona populaţii întregi", a declarat fondatorul WikiLeaks la Londra.
În paralel, site-ul Owni.fr a dezvăluit în parteneriat cu WikiLeaks aproximativ 1.100 de documente provenind de la companii, între care o firmă franceză, Amesys, care a făcut afaceri cu regimul fostului lider libian Muammar Gaddafi.
E-mailurile a şapte opozanţi libieni în exil, care locuiesc în Marea Britanie sau Statele Unite, au fost spionate în aceste ţări prin sistemul de interceptare şi supraveghere vândut Libiei de Amesys, potrivit acestui site.
Documentele publicate joi de WikiLeaks includ manuale de supraveghere vândute în trecut regimurilor autoritare din lumea arabă cum ar fi Siria, Libia, Tunisia şi Egipt.
Potrivit lui Julian Assange, industria de supraveghere şi interceptare a comunicaţiilor a trecut de la un cerc restrâns de clienţi din domeniul serviciilor de informaţii, cum ar fi agenţiile de informaţii americane sau britanice, la o reţea mondială.
Experţii care au lucrat cu WikiLeaks în vederea publicării documentelor, au cerut o reglementare a acestor tehnologii. "Guvernele occidentale nu pot rămâne inactive când acest tip de tehnologie este vândut", a subliniat Eric King, de la organizaţia neguvernamentală Privacy International.
Julian Assange se află în prezent în arest la domiciliu în Marea Britanie, în aşteptarea apelului formulat împotriva deciziei de extrădare în Suedia, unde trebuie să răspundă acuzaţiei de agresiune sexuală. Tribunalul urma să decidă la 5 decembrie dacă va primi apelul.

WikiLeaks:
Băsescu îi spunea vicepreşedintelui SUA că şeful statului afgan este complice la traficul cu droguri!

Preşedintele Traian Băsescu i-a spus vicepreşedintelui SUA Joe Biden că preşedintele Hamid Karzai este complice la comerţul cu droguri din Afganistan şi că o soluţie ar fi cumpărarea directă de mac şi încurajarea culturilor alternative, scria ambasadorul Gitenstein într-o notă apărută pe Wikileaks, relatează Mediafax.
Informaţiile se regăsesc într-o notă diplomatică publicată pe 30 august de Wikileaks, clasificată "secret" şi redactată de ambasadorul Mark Gitenstein. Potrivit acesteia, Traian Băsescu exprima disponibilitatea României de a trimite specialişti în agricultură în Afganistan.
Diplomatul relatează despre discuţia pe care preşedintele Traian Băsescu a avut-o cu vicepreşedintele american Joe Biden, la Bucureşti, la 22 octombrie 2009.
"Băsescu a menţionat Afganistanul drept cea mai importantă problemă comună de politică externă. El s-a referit la raportul McChrystal şi a exprimat opinia României potrivit căreia sunt necesare mai multe trupe acolo, adăugând că România va contribui cu resurse adiţionale pe cât poate", se arată în documentul Wikileaks.
Potrivit telegramei, din perspectiva României, un eşec în Afganistan le-ar permite talibanilor şi teroriştilor internaţionali să se deplaseze mai uşor prin Asia Centrală, ameninţând direct Europa. De asemenea, în text se arată că Băsescu şi-a exprimat convingerea că SUA trebuie să răspundă cu sinceritate cererii de trupe suplimentare formulată de comandanţii militari din teren.
Băsescu a mai spus că un eşec în Afganistan nu ar afecta doar Europa, ci şi credibilitatea NATO în viitor. "Un element al acestei strategii ar trebui să includă rezolvarea problemei drogurilor, care oferă o sursă de finanţare a demersurilor internaţionale legate de jihad. Băsescu a spus că acest comerţ cu droguri în Afganistan are loc cu deplina complicitate a preşedintelui Karzai şi că pentru combaterea acestui fenomen o soluţie ar fi cumpărarea directă de mac pentru a-i lăsa pe talibani fără resursele necesare continuării luptei împotriva trupelor coaliţiei în Afganistan. Dacă o astfel de strategie ar fi adoptată, România ar fi dispusă să ofere specialişti în agricultură pentru încurajarea culturilor alternative", se notează în cablograma semnată de ambasadorul Mark Gitenstein.
În telegramă se arată că vicepreşedintele i-a răspuns lui Băsescu că propunerea este un bun subiect de discuţie, dar că ceva similar s-a încercat şi în America Latină, însă fără succes.
Nota mai arată, pe de altă parte, că Băsescu credea că intervenţia Rusiei în statele foste comuniste este o problemă "reală şi răspândită", dar şi “că România este îngrijorată de influenţa Rusiei în statele vecine”.
În încheierea întâlnirii, "Biden l-a implorat pe Băsescu să ia în calcul problema adopţiilor internaţionale", despre care a afirmat că "rămân un un punct major iritant în relaţia bilaterală".
"Băsescu a replicat spunând că eliminarea vizelor rămâne o prioritate pentru România, Biden răspunzând că Administraţia (n.red. Guvernul american) va susţine includerea în Visa Waiver, dar că România trebuie să facă eforturi pentru a diminua considerabil rata de refuz".
Wikileaks:
Băsescu ştia de la Bashar al-Assad că Siria vrea medierea SUA, în discuţiile cu Israelul!

Preşedintele Băsescu i-a transmis fostului ambasador Nicolas Taubman, la sfârşitul lui 2008, că Bashar al-Assad i-a spus în timpul unei întrevederi la Damasc că Siria ar vrea să reia discuţiile cu Israelul, în condiţiile în care SUA ar accepta să fie mediator, relateazăMediafax.
Nota diplomatică redactată de fostul ambasador Nicholas Taubman şi catalogată drept "confidenţială" descrie vizita de rămas-bun pe care oficialul american i-a făcut-o preşedintelui, la sfârşitul lui noiembrie 2008.
Printre subiectele discutate figurează şi Siria. Nota diplomatică americană precizează că preşedintele Traian Băsescu i-a transmis lui Taubman un mesaj pe care îl primise de la liderul sirian Bashar al-Assad.
"Comentând pe tema recentei sale călătorii în Siria, Băsescu a spus că ştia de la Assad (n.red. Bashar al-Assad, preşedintele Siriei) că Guvernul irakian vrea să reducă durata de şedere a trupelor americane în Irak. El a spus că “problema este cu Iranul: plecarea forţelor americane este o condiţie pentru pacea Irakului cu Iranul. Assad repetase la toate cele trei discuţii la nivel prezidenţial de la Damasc că Siria este gata să discute serios cu Israelul cu două precondiţii: clarificarea graniţei Înălţimilor Golan şi acceptul SUA de a media discuţiile”.
Băsescu a reconfirmat declaraţia cu Assad după revenirea sa la Bucureşti, înainte de a transmite mai departe mesajul ambasadorului israelian. Bănuiala lui Băsescu este că Siria ar fi dispusă să renunţe la precondiţia legată de frontiera Înălţimilor Golan dacă SUA ar accepta să medieze discuţiile siriano-israeliene", notează documentul diplomatic publicat de Wikileaks.
Nota respectivă mai menţionează şi că „ambasadorul i-a recomandat preşedintelui achiziţionarea a 24 de avioane F16 la un preţ sub un miliard de dolari, oferta incluzând printre altele instruirea piloţilor, echipament şi trei ani de mentenanţă de către tehnicieni SUA.
Un alt punct al discuţiei a fost încercarea ambasadorului de a obţine acordul preşedintelui Băsescu pentru un studiu de fezabilitate al USTDA (U.S. Trade and Development Agency) referitoare la necesităţile sistemului de sănătate - un studiu pe o durată de 9 luni plătit de Guvernul american.
Wikileaks:
Băsescu l-a presat pe Boc să-l numească pe Baconschi la MAE

Diplomaţii americani de la Bucureşti povestesc, potrivit unei telegrame din ianuarie 2010 publicată de Wikileaks, că preşedintele Traian Băsescu însuşi l-a presat pe premierul Boc să îl aleagă pe Teodor Baconschi în funcţia de ministru de Externe în locul secretarului de stat din MAE Bogdan Aurescu, care fusese nominalizat anterior dar căruia îi lipsea familiaritatea cu preşedintele, potrivit Mediafax.
"Preşedintele Traian Băsescu însuşi l-a presat pe premierul Emil Boc să îl aleagă pe Baconschi pentru acest post în locul secretarului de stat din MAE Bogdan Aurescu, care fusese nominalizat pentru funcţia de ministru de Externe în două formule guvernamentale anterioare care au fost respinse sau care nu au fost luate în calcul de Parlament înainte de alegerile prezidenţiale din decembrie", se arată în notă.
Ambasada SUA mai menţionează că, "în timpul ceremoniei de învestire, preşedintele Băsescu a spus că a ales un diplomat «experimentat» pentru funcţia de ministru de Externe pentru a transmite un semnal puternic că această poziţie nu este pentru politicieni".
Diplomaţii americani au notat că şi Bogdan Aurescu este un diplomat de carieră, "dar îi lipseşte experienţa de ambasador şi familiaritatea cu Băsescu, ceea ce l-a favorizat pe Baconschi".
Diplomaţii americani mai notează că preşedintele Traian Băsescu ştie "la prima mână" calităţile diplomatice ale lui Baconschi, cu care "a lucrat îndeaproape".
Nota diplomatică citată, semnată de ministrul consilier Jerri Guthrie Corn, face o trecere în revistă a carierei lui Baconschi, precizând că Andrei Pleşu este cunoscut ca "principalul său mentor".
"Alegerea de către preşedintele Băsescu a unui diplomat de carieră în care are personal încredere este un indiciu puternic a determinării sale de a ţine politica externă în afara influenţei partidelor politice. Cu această alegere, preşedintele îşi reafirmă rolul de forţă călăuzitoare a politicii externe a României, după un an de interferenţă politică din partea fostului partener de coaliţie, în prezent în opoziţie, Cristian Diaconescu de la PSD", notează documentul.
Diplomaţii americani mai spun că, deşi în general este sensibil la problemele importante ale ambasadei, Teodor Baconschi s-a dovedit un foarte puternic susţinător al Bisericii Ortodoxe "şi este insensibil la plângerile minorităţilor religioase din ţară".

WikiLeaks:
Marian Lupu ar fi încercat în 2009 să influenţeze o decizie a Curţii Constituţionale

Marian Lupu i-ar fi spus ambasadorului american la Chişinău că l-a avertizat pe preşedintele Curţii Constituţionale că "zilele lui Voronin sunt numărate" şi i-a promis că dacă va lua "decizia corectă" va "avea grijă" de el, potrivit unei telegrame publicate de WikiLeaks, informează Mediafax.
Într-o întâlnire din 3 septembrie 2009, Lupu i-a spus ambasadorului că s-a întâlnit în secret cu preşedintele Curţii Constituţionale, Dumitru Pulbere, despre care susţine că lucrează cu liderul comuniştilor, Vladimir Voronin. El a afirmat însă că l-a avertizat pe Pulbere că "zilele lui Voronin sunt numărate" şi că este important "să facă ceea ce este corect (prin care el înţelege luarea unei decizii în favoarea alegerii lui Ghimpu ca preşedinte al Parlamentului)".
Lupu i-a spus ambasadorului că ştie că lui Pulbere "îi plac banii", dar deoarece, din nefericire, nu are niciun ban de oferit, i-a făcut lui Pulbere o promisiune vagă de genul "Dacă iei decizia corectă, voi avea grijă de tine".
Contactat de Jurnal de Chişinău, Dumitru Pulbere a afirmat că aceste desecretizări sunt nişte "aberaţii" al căror scop este să îl discrediteze înainte de 20 septembrie, când Curtea Constituţională va examina sesizarea AIE cu privire la interpretarea alineatului 6, articolul 78 din Constituţie cu privire la alegerea preşedintelui Republicii Moldova.
"Neg categoric acest fapt. Asemenea discuţii nu au fost nici cu Lupu, nici cu alţi lideri politici din R.Moldova ... Consider că se face presiune asupra Curţii Constituţionale, asupra judecătorilor şi asupra mea pentru a mă discredita înainte de 20 septembrie, când vom examina sesizarea a trei deputaţi din alianţă cu privire la interpretarea alineatului 6, art. 78, din Constituţie", a declarat Pulbere.
Marian Lupu a declarat că informaţiile de pe site-ul Wikileaks sunt nişte "minciuni gogonate". "Asemenea discuţii nu au fost purtate niciodată, la fel ca în cazul milioanelor care mi-ar fi fost oferite pentru o anumită funcţie", a declarat Lupu.

WikiLeaks:
Cum te poţi trezi cu preşedintele la masă în China comunistă! înscenare sau realitate?
Când preşedintele Chinei, Hu Jintao, a apărut în casa unui fermier pentru a lua cina cu ocazia anului nou chinezesc, totul a părut spontan şi relaxat, numai că, în realitate, era un scenariu bine pus la punct de autorităţile de la Beijing, potrivit unei telegrame a Wikileaks, citată de BBC.
Reportajul îl arată pe preşedintele Hu râzând împreună cu fermierul şi cu familia acestuia şi bucurându-se de o specialitate locală, cartoful Dingxi. Telegrama ambasadei Statelor Unite de la Beijing, publicată de Wikileaks, sugerează că totul nu a fost decât o manipulare prin intermediul televizorului.
Mai marii partidului comunist au pregătit această vizită timp de mai multe zile pentru a se asigura că nimic nu va merge prost. Nici un detaliu pare să nu le fi scăpat, iarautorităţile i-au instruit chiar pe localnici să nu se bărbierească pentru a părea mai rustici.
Dacă de multe ori, liderii politici din întrega lume încearcă să manipuleze diverse evenimente prin intermediul televiziunii, ceea ce era mai puţin cunoscut, până la publicarea telegramelor Wikileaks, era modul în care liderii chinezi încearcă să direcţioneze opinia publică prin prin evenimente regizate.
„Când Hu Jintao vine la cină"!
Telegrama, intitulată „Când Hu Jintao vine la cină", a fost trimisă din ambasada SUA de la Beijing în noiembrie 2009 şi descrie vizita secretarului general al partidului comunist chinez în Gansu, iar diplomaţii americani susţin că au primit aceste informaţii de la un fost secretar de partid, Shi Jing.
Shi Jing le-a spus diplomaţilor americani că oficialii locali au fost informaţi cu zece zile înainte ca evenimentul să aibă loc că o persoană „la nivel înalt" va vizita zona, în preajma sărbătorilor.
Autorităţilor locale nu li s-a spus despre cine este vorba, dar acestea au ghicit că ar putea fi vorba de Hu Jintao fiindcă mai vizitase acelaşi sat, Daping, şi în urmă cu opt ani.
Shi le-a povestit diplomaţilor SUA că şi-a dat repede seama că vizitatorul este Hu Jintao bazat pe faptul că„numai agenţia de ştiri Xinhua şi Televiziunea chineză centrală (CCTV) au acoperit mediatic acest eveniment", care sugera că vizitatorul trebuia să fie foarte important.
Oficialii partidului Comunist doreau ca şeful statului să cunoască „chintesenţa înţelepciunii unui fermier din Gansu". Pentru această vizită, a fost ales Li Cai, un bărbat de 70 de ani, căruia i s-a transmis că nu trebuie să se bărbierească. Autorităţile locale i-au mai spus bărbatului să nu îşi facă modificări prin casă adăugând lucruri precum aplicaţii electronice sau mobilă.
În ciuda avertismentului, Shi le-a spus diplomaţilor de la ambasadă că a instalat un cuptor şi un horn în casa fermierului pentru ca acesta să poată găti delicatesa locală - cartoful Dingxi.
Dar lucrurile nu merg întotdeauna aşa cum sunt plănuite. Potrivit telegramei, preşedintele Hu jintao aşezat la masă i-a oferit un cartof nepoatei fermierului care i-a spus liderului care conduce un stat cu peste 1,3 miliarde de persoane că „s-a săturat de mâncat cartofi".
Într-o campanie publicitară recentă, un oficial local a spus că vrea să transforme această zonă în „capitala chineză a cartofului" fiindcă această legumă „are un viitor prosper".
În cele din urmă, nepoata lui Li Cai a fost convinsă să mănânce cartoful, moment care a fost imortalizat de CCTV.
Preşedintele vrea să gătească. Ce facem cu uleiul încins?
O altă problemă ivită în cursul vizitei a fost cel în care preşedintele trebuia să prăjească nişte aluat pentru a face o mâncare tradiţională. Reprezentanţii partidului comunist se întrebau ce s-ar fi întâmplat dacă uleiul ar fi sărit şi l-ar fi ars pe Hu Jintao?
„Soluţia a fost să încălzească uleiul la 70% din temperatura normală şi să îi dea lui Hu un set foarte lung de beţişoare", mai scrie în telegramă, iar în plus, preşedintelui i s-a dat să mănânce o mâncare pregătită dinainte.

Wikileaks:
Mugabe suferă de cancer la prostată şi va muri până în 2013!

Bancherul personal al preşedintelui Zimbabwe Robert Mugabe i-a spus fostului ambasador american că liderul de la Harare suferă de cancer la prostată şi va muri până în 2013, arată documente date publicităţii de WikiLeaks, potrivit Mediafax.
Şeful băncii centrale, Gideon Cono, a făcut aceste declaraţii în iunie 2008, când Zimbabwe era afectată de violenţe electorale, după ce Mugabe a pierdut alegerile în faţa liderului de opoziţie Moran Tsvangirai.
În pofida speculaţiilor alimentate de vizitele lui Mugabe în Africa, oficiali din partidului său au refuzat să admită că preşedintele, în vârstă de 87 de ani, are probleme medicale.
Un purtător de cuvânt al preşedintelui, George Charamba, a spus că cele cinci vizite făcute anul acesta de familia prezidenţială au fost necesare pentru o operaţie de cataractă suferită de Mugabe în luna ianuarie şi pentru tratarea unor răni la spate suferite de soţia sa, după ce a căzut în casă.
"Preşedintele Robert Mugabe are cancer la prostată cu metastaze şi, potrivit medicilor, acesta îi va rovoca moartea în trei, până la cinci ani", arată documente WikiLeaks. "Medicul lui Mugabe (...) i-a recomandat să îşi reducă activităţile", se arată în document. Mugabe conduce Zimbabwe din 1980. Prelucrat de Şt.D.A.

Guvernul din umbră al Planetei!

2011-12-11T06:42:00.000-08:00

“Guvernul din umbră” al Planetei!
Cine face parte din "Guvernul mondial"?!

Reuniunea din 2011 a grupului Bilderberg a avut loc în staţiunea elveţiană Saint-Moritz, în perioada 9-12 iunie. În presă au apărut deja o parte din numele celor care au participat la această reuniune.
Înfiinţat în 1954 în hotelul olandez cu acelasi nume, grupul Bilderberg îşi propunea să întărească relaţiile dintre SUA şi Europa. Acum grupul este prezidat de Henry Kissinger, fost secretar de Stat al SUA, şi de vicontele Etienne Davignon, fost vicepreşedinte al Comisiei Europene. După spusele lui Denis Healey, fost ministru britanic al Apărării şi de Finanţe, "Bilderberg a devenit cel mai folositor grup internaţional pe care l-am frecventat". Aceasta şi pentru că, sub garanţia confidenţialităţii, participanţii vorbesc foarte deschis.
Participă la întruniririle Bilderberg nu doar capete încoronate, mari finanţişti, producători de arme, politicieni, ci şi patroni de presă şi jurnalişti. Însă niciunul dintre aceştia nu relatează nimic despre dezbateri şi nici nu sugerează modul în care acestea ar fi influenţat evenimentele ulterioare.

Cincidenţe doar?
Coincidenţe sau nu, pe atunci guvernatorul Bill Clinton a participat la reuniunea Bilderberg din 1991, iar apoi a devenit preşedinte. În 2002, şeful Pentagonului, Donald Rumsfeld a planificat intervenţia din Irak, iar în 2003, Valery Giscard d'Estaing a prezentat proiectul noii constituţii europene. Tot în acest cadru, Herman Van Rompuy a fost "uns" preşedinte al Consiliului European.
Ţarile cu cei mai mulţi participanţi în acest an la reuniunea din 2011 a grupului Bilderberg sunt Statele Unite ale Americii (29), Elveţia (10), Marea Britanie (9), Franţa, Canada şi Olanda (câte 6), Germania, Italia şi Spania (câte 5). Din partea organizaţiilor internaţionale participă 9 oficiali.
Lista obţinută de jurnalişti nu este însă completă întrucât unii participaţi au cerut ca numele lor să nu apară, potrivit Infowars.com

Belgia
Luc Coene, guvernatorul Băncii Naţionale a Belgiei
Etienne Davignon, ministru de Stat
Thomas Leysen, preşedinte Umicore

China
Fu Ying, vicepremier al Afacerilor Externe
Yiping Huang, profesor de economie la Universitatea Peking

Danemarca
Anders Eldrup, CEO DONG Energy
Federspiel Ulrik, vicepreşedinte Haldor Topsøe A/S
Peter Schütze, membru în consiliul director al Nordea Bank AB

Germania
Josef Ackermann, preşedinte al bordului de conducere şi al comitetului executive Deutsche Bank
Thomas Enders, CEO Airbus SAS
Peter Löscher, preşedinte şi CEO al Siemens AG
Matthias Nass, şeful corespondenţilor internaţionali al publicaţiei Die Zeit
Peer Steinbrück, membru al parlamentului german şi fost ministru de Finanţe

Finlanda
Matti Apunen, director al Formului de afaceri şi politică EVA
Ole Johansson, preşedinte al Confederaţiei industriaşilor finlandezi
Jorma Ollila, preşedinte Royal Dutch Shell
Mikael Pentikäinen, redactor-şef Helsingin Sanomat

Franţa
Nicolas Baverez, partener al firmei de avocatură globală Gibson, Dunn & Crutcher LLP
Nicolas Bazire, director al grupului Arnault /LVMH
Henri Castries, preşedinte şi CEO AXA
Maurice Lévy, preşedinte şi CEO al grupului de comunicare Publicis Groupe
Thierry de Montbrial, preşedinte al Institutului Francez pentru Relaţii Internaţionale
Olivier Roy, profesor de la European University Institute

Marea Britanie
Marcus Agius, preşedinte Barclays
Douglas J.Flint, preşedinte HSBC Holdings
John Kerr, membru al Camerei Lorzilor şi vicepreşedinte Royal Dutch Shell
Richard Lambert, director non-executiv Ernst & Young
Peter Mandelson, membru al Camerei Lorzilor şi preşedinte al Global Counsel
John Micklethwait, redactor-şef The Economist
George Osborne, cancelar (ministru) Finanţelor
Rory Stewart, membru al Parlamentului
J. Martin Taylor, preşedinte Syngenta International

Grecia
George A.David, preşedinte Coca-Cola H.B.C. S.A.
Gikas A. Hardouvelis, economist şef Eurobank EFG
George Papaconstantinou, ministru de Finanţe
Loukas Tsoukalis, preşedinte ELIAMEP Grisons

Organizaţii internationale
Joaquín Almunia, vicepreşedinte al Comisiei Europene
Frans van Daele, şeful staff-ului preşedintelui Consiliului European
Neelie Kroes, vicepreşedinte al Comisiei Europene
Pascal Lamy, director general al Organizaţiei Mondiale a Comerţului
Herman van Rompuy, preşedinte Consiliul European
Josette Sheeran, director executiv al Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite
Javier Solana Madariaga, preşedintele al Centrului pentru Economie Globală şi Geopolitică
Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene
Robert B.Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale

Irlanda
Paul Gallagher, consilier, fost procuror general
Michael McDowell, consilier, fost viceprim-ministru
Peter D.Sutherland, preşedinte Goldman Sachs International

Italia
Franco Bernabè, CEO Telecom Italia
John Elkann, preşedinte Fiat
Mario Monti, preşedintele Universităţii Luigi Bocconi
Paolo Scaroni, CEO Eni
Giulio Tremonti, ministrul Economiei şi Finanţelor

Canada
Mark J.Carney, guvernatorul Bancii Canadei
Edmund Clark, preşedinte şi CEO TD Bank Financial Group
Frank McKenna, , vicepreşedintele TD Bank Financial Group
James Orbinksi, profesor la Universitatea din Toronto
J. Robert S, Prichard, preşedinte Torys LLP
Heather Reisman, preşedinte şi CEO Indigo Books & Music Inc. Center

Olanda
Marc J.Bolland, director executiv Marks and Spencer
Marc E. Chavannes, editorialist politic şi profesor de jurnalism
Victor Halberstadt, profesor la Universitatea Leiden, fost secretar general al întâlnirilor de la Bilderberg
Regina Olandei
Uri Rosenthal, ministrul Afacerilor Externe
Jaap W. Winter, partener al casei de avocatura De Brauw Blackstone Westbroek

Norvegia
Egil Myklebust, fost preşedinte al consiliului director SAS, sk Hydro ASA
Prinţul Moştenitor Haakon al Norvegiei
Ole Petter Ottersen, rector la Universităţii din Oslo
Erna Solberg, liderul Partidului Conservator

Austria
Oscar Bronner, CEO Standard Medien AG
Werner Faymann, cancelar federal
Walter Rothensteiner, preşedintele bordului Raiffeisen Zentralbank Österreich AG
Rudolf Scholten, membru al consiliului director Oesterreichische Kontrollbank AG

Portugalia
Francisco Pinto Balsemão, preşedinte şi CEO IMPRESA, fost prim-ministru
Clara Ferreira Alves, CEO Claref LDA, scriitoare
António Nogueira Leite, membru al conducerii José de Mello Investimentos

Suedia
Alexey A. Mordashov, CEO Severstal Schweden
Carl Bildt, ministrul Afacerilor Externe
Ewa Björling, ministrul Comerţului
Jacob Wallenberg, preşedinte Investor AB

Elveţia
Peter Brabeck-Letmathe, Director Nestlé S.A.
Hans Groth, Director de Onoare al Unităţii de Oncologie şi Politici de Sănătate la Pfizer Europa
Barbara Janom Steiner, Şef al Departmentului de Justiţie, Securitate şi Sănătate
André Kudelski, Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Kudelski Group S.A.
Doris Leuthard, Cancelar Federal al Cantoanelor
Martin Schmid, Preşedinte al Guvernului Cantonului Grisons
Rolf Schweiger, Membru al Consiliului Elveţian de Stat
Rolf Soiron, Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Holcim Ltd. şi Lonza Ltd.
Daniel L. Vasella, Preşedinte Novartis AG
Jürg Witmer, Preşedinte al Givaudan SA şi Clariant AG

Spania
Juan Luis Cebrián, Preşedinte al Consiliului de Administraţie PRISA
María Dolores de Cospedal, Secretar General al Partidului Popular
Bernardino León Gross, Secretar General al Preşedinţiei Guvernului Spaniol
Juan María Nin Génova, Preşedinte al Băncii "La Caixa"
Majestatea Sa Regina Sofia a Spaniei

Turcia
Süreyya Ciliv, Preşedinte al Consiliului de Administraţie Turkcell Iletisim Hizmetleri A.S.
Tayyibe Gülek Domac, fost Ministru de Stat
Mustafa V. Koç, Preşedinte Koç Holding A.S.
Sefika Pekin, Membru Fondator al firmei de avocatură Pekin & Bayar

SUA
Keith B. Alexander, Director al Agenţiei Naţionale de Securitate
Roger C. Altman, Preşedinte Evercore Partners Inc.
Jeff Bezos, Fondator şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Amazon.com
Timothy C. Collins, Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Ripplewood Holdings, LLC
Martin S. Feldstein, Profesor de Economie la Universitatea Harvard Reid Hoffman, Cofondator şi Director Executiv al LinkedIn
Chris R. Hughes, Cofondator Facebook
Kenneth M. Jacobs, Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Lazard
James A. Johnson, Vicepreşedinte al Perseus, LLC
Vernon E. Jordan Jr., Director Executiv al Lazard Frères & Co. LLC
John M. Keane, Membru al SCP Partners; general în retragere al Armatei SUA
Henry Kissinger, Preşedinte al Kissinger Associates, Inc.
Klaus Kleinfeld, Preşedinte al Aluminum Company Of America
Henry R. Kravis, Copreşedinte şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Kohlberg Kravis, Roberts & Co.
Marie-Josée Kravis, membru al Hudson Institute, Inc.
Cheng Li, Director al Diviziei de Cercetare John L. Thornton China Center, Brookings

Instituţii
Craig J. Mundie, Cercetător Şef la Microsoft
Peter R. Orszag, Vicepreşedinte Citigroup Global Markets, Inc.
Richard N. Perle, Membru al American Enterprise Institute for Public Policy Research
David Rockefeller, Fost Preşedinte al Chase Manhattan Bank
Charlie Rose, Jurnalist
Robert E. Rubin, Preşedinte al Consiuliului de Afaceri Externe, fost Secretar al Trezoreriei
Eric Schmidt, Director Executiv Google Inc.
James B. Steinberg, Vicesecretar de Stat
Peter A. Thiel, Preşedinte al Clarium Capital Management, LLC
Christine A. Varney, Procuror General pe Politici Antitrust
James W. Vaupel, Director Fondator al Institutului de Cercetări Demografice Max Planck
Kevin Warsh, Fost membru al Rezervei Federale de Stat
James D. Wolfensohn, Preşedinte al Wolfensohn & Company, LLC
Şt.D. Afrimescu

Cazu "volodea" alias Vladimir Tismăneanu

2011-12-07T08:17:00.000-08:00

|
Aurel Rogojan despre Cazul Tismanean,. cu o addendă de Larry Watts şi documente ale Kominternului şi Securităţii!

De 4 iulie, Ziua Americii, Ziarişti Online au oferit cadou reprezentaţilor SUA un sub-capitol din cartea generalului (r) SRI Aurel I Rogojan privind “Cazul Tismăneanu” şi o addendă din primul volum al istoricului american Larry Watts, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, respectiv o notă la capitolul“Moşteniri imperiale în Comintern şi organele de securitate sovietice”.

Tismăneanu şi Patapievici: sub zodia noilor cominformisti

“Cazul Volodea” sau Ce vor să ştie americanii despre emigrarea lui Vladimir Tismăneanu

„Serviciile văd, ca şi noi, efectele dezastruoase ale guvernărilor din ultimii 30 de ani. Dar ele pot scruta şi neputinţa naţională, «hrănita» de planurile cinice ale marilor puteri, de presiunile şantajiste ale vecinilor şi de toleranţa noastră păguboasa la trădare, incompetenţă, corupţie. De la fereastra lor secretă, peisajul arata mult mai accidentat decât îl ştim, dar atât de clar, încât se zăresc, documentate de arhive, până şi contribuţiile otrăvite ale propriilor lor agenţi. Poate vreun onest proiect de ţara să ignore o asemenea geografie?”

«Anul 1990 i-a prins pe mulţi cu importante lichidităţi. Nu erau neapărat persoane din înalta nomenclatura, ci îndeosebi oameni care – spun ei – s-au descurcat. [...] Posesorii de lichidităţi erau permanent în căutare de oameni siguri, pe care să se poată bizui la punerea pe picioare şi la promovarea afacerilor. Oferta cea mai preţioasă o constituiau foştii ofiţeri de Securitate, apreciaţi că discreţi, conştiincioşi, modeşti în pretenţii şi disciplinaţi, devotaţi, capabili să înfrunte riscuri şi deprinşi să rezolve situaţii critice. Alianţa puterii economice în curs de afirmare cu „excomunicaţii“ din lumea informaţiilor secrete a stat la baza multor reţete de succes în afaceri, dar a cunoscut şi evoluţii la limita legii ori care s-au constituit în riscuri şi pericole pentru legalitate. Mai cu seamă acolo unde au interferat reţelele internaţionale ale crimei organizate conduse de falşi masoni dar veritabili mafioţi. După două decenii de continuă deconspirare, supuşi permanent blamului public, suspectaţi de toate relele societăţii şi imperfecţiunile democraţiei, „securiştii“ au devenit imuni. Campania dusă împotriva lor nu face decât să le crească mai departe cotă. Aşa s-a ajuns că valoarea securistului să nu mai poată fi cuantificată. Azi, cine se respectă în România are propriul său securist. Bibelou, mascota ori talisman!»

În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat” SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.

Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau “pierduţi” într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobata “profesionist” şi considerată ca fiind bine-venită.

Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.

Am reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.

Agitaţia tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat “Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării»”, mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.

Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice (vezi documentul mai jos, din arhiva Civic Media).

Ce mai stabiliseră investigatorii americani şi unde-şi focalizau interesul? Cităm:

“1) Intr-o fisa a Securitatii privitoare la V.T. [n.n. atentie ! ], elaborata in primavara anului 1987, publicata de Mihai Pelin in anii 2000, se specifica printre altele urmatoarele:

a/ lui V.T. i s-a aprobat o viza de calatorie in Franta si Spania (impreuna cu mama, Hermina M);

b/ V.T. nu a mai calatorit in tari capitaliste, nici in tari socialiste;

c/ V.T. nu are rude in alte tari;

d/ V.T. corespunde normelor pentru acordarea vizei de calatorie.

Nedumerirea in legatura cu cele mentionate in raportul de la acea data, vine dintr-o serie de alte rapoarte ale aceleasi institutii. De exemplu, din documente ale Directiei de Informatii Externe ,din anii ’70, reiese ca V.T . avea rude in mai multe tari precum: Franta, pe Cristina Boico (sora mamei si fiica acesteia, Olga si Andrei Boico, fiul Cristinei Boico), Venezuela, Sofia Imber, verisoara tatalui lui V.T., in URSS, Tismenetchi Nahona (sora tatalui lui V.T).

Mai mult, V.T. voiajase in anii 70 si in tari capitaliste (RFG) si in tari socialiste (RDG).

Momentul intocmirii fisei respective, primavara 87, este de asemenea , foarte important, deoarece atunci V.T. impreuna cu Dorin Tudoran si Michael Radu au obtinut fonduri de la National Endowement for Democracy pentru a publica revista Agora (unde colaborau opozanti din Romania). Revista era distribita in Romania pe diverse cai si comentata la Europa Libera. Acest grup, prin Agora, erau primi reprezentanti ai opozitiei din Romania finantati de guvernul american , dezvoltind grupurile de mai tirziu ale societatii civice, primele reviste, formatori de opinie, etc., in continuare finantate cu sume semnificative pana in anii 93-94.

Din perspectiva celor de mai sus s-ar putea interpreta ca V.T. ar fi putut beneficia de un anumit sprijin/protectie, intr-un moment cheie, din partea unor persoane foarte influente in conducerea statului (probabil CC/PCR) pentru a explica exceptia acordarii vizei de calatorie… Cum interpretati ? Cine ar fi avut puterea sa ghideze producerea si scurgerea (pentru ochii americanilor) a datelor incorecte? Cu rezultatul ca acea “fisa curata” a permis crearea grupului de reprezentare a actiunilor sponsorizate in Romania. (De remarcat ca V.T. a fost contestat vehement inainte si dupa initierea acelor programe. V.T. a intimpinat greutati pentru emigrarea in S.U.A. A putut emigra prinr-o casatorie aranjata , divortand apoi imediat ce si-a obtinut resedinta permanenta ).

2) V.T. are doua surori, amandoua nascute in URSS. Una dintre ele, Rodica, casatorita Tonciulescu, inginer chimist, a lucrat in apropierea Elenei Ceausescu. Dupa activitatile “anti” Ceausescu ale lui V.T., cum poate fi interpretata aceasta alta exceptie ?!

click pt vizualizarea Fișei de securitate a lui Tismăneanu (civicmedia.ro)

3) Rapoartele Directiei de Informatii Externe, dar si alte surse, sugereaza discret ca V.T. ar fi avut un comportament ( ….) atipic cunoscut. Numele unui profesor important si foarte apropiat de V.T. si al unui coleg cu care a tinut legatura multa vreme dupa plecare ar contura ceea ce se sugereaza. Cum ar fi putut influenta aceste date evaluarile analistilor securitatii vis-a-vis de V.T.?

4) Cu numele ofiterilor “G” si “M. L.” sunt semnate mai multe rapoarte, in diferite perioade, referitoare la V.T. si Hermina T. Ar fi posibila identificarea lor ?

Sunt, de asemenea, binevenite orice alte sugestii care ar putea contribui la dezlegarea misterelor care plutesc in jurul “itinerariului” lui V.T.”

Am încheiat citatul.

Ofiţerii Centrului de Informaţii Externe, care apar în dosarul cazului cu numele lor de serviciu, s-au ocupat de… marşrutizări şi infiltrări de agenţi în obiective străine, inclusiv în “redactiile posturilor de radio ostile României”. Fără comentarii!

Ofiţerii Centrului de Informaţii Externe consemnau că “obiectivul are rude stabilite în străinătate, după cum urmează (…) şi a mai efectuat călătorii turistice în (…)”, în timp ce ofiţerul din unitatea serviciului intern nu a menţionat aceste elemente, cu şase ani înainte, în susţinerea avizului pentru eliberarea paşaportului.

În legătură cu această neconcordanţă şi aspectele ridicate de investigatorul republican se impun câteva precizări:

1. Pentru acoperirea interesului Centrului de Informaţii Extene faţă de o persoană care urma să se deplaseze în străinătate, verificările şi avizul pentru aprobarea eliberării paşaportului erau chipurile “lăsate la aprecierea unităţii serviciului intern”, pentru ca în dosarul de paşapoarte să nu existe documente care să conducă la o eventuală deconspirare. Se ajungea, astfel, în situaţia ca ofiţeri ai serviciului intern să fie sancţionaţi pentru “neprevenirea rămânerii ilegale în străinătate” a unor persoane care, în realitate, erau trimise în misiuni de către serviciul extern al securităţii statului. În acest fel se consolida acoperirea.

2. În 1987, fişa era rezultatul evaluării stricte a Centrului de Informaţii Externe, faţă şi de noua perspectivă deschisă lui Vladimir Tismăneanu.

3. În mai multe cazuri, persoanele “anti” Ceauşescu, cu o oarecare notorietate, care au ajuns în străinătate, au avut ca numitor comun stimularea opoziţiei lor de către duşmanii României de la Moscova, folosindu-ne steagul pentru plantarea în Occident a aşa-zişilor disidenţi. Cu o carte de vizită confecţionată printr-o opoziţie regizată împotriva regimului din România, KGB îşi infiltra cârtiţele în Occident, inclusiv pentru controlul şi manipularea exilului românesc.

4. În 1987, în plin avânt al “perestroika şi glasnosti”, nu trebuie omisă conlucrarea subterană (“interservicii”) a marilor puteri, care pregăteau lumea de după 1989, după cum nu ar trebui să treacă neobservat interesul comun pentru înlăturarea liderilor comunişti nereformişti.

5. Nu a existat moment în întreaga perioadă a Războiului Rece în care KGB să nu se afle la originea celor mai multe dintre mişcările de rezistenţă anticomunistă, inclusiv a celor apărute în Occident. Era mai simplu să le creeze şi să le controleze decât să apară la iniţiativa altora şi să încerce ulterior abordarea lor.

6. Plecarea lui V.T. în străinătate s-a realizat “pe firul scurt”. Pentru cine nu ştie, denominaţia semnifică o intervenţie pe telefonul “S”, deţinut numai de demnitarii cu rang ministerial. O bună prietenă a mamei sale, pe care la Moscova se conta într-o eventuală debarcare a lui Ceauşescu printr-o mişcare din interiorul conducerii partidului, a făcut o asemenea intervenţie.

7. Refuzul lui V.T. de a reveni în ţară nu a produs nici un deranjament major până în primăvara anului 1987, când s-a simulat o anchetă internă a circumstanţelor plecării. Scandalizarea a fost la nivelul şefului Centrului de Informaţii Externe, dar “oalele sparte” s-au decontat la unitatea serviciului intern care a avizat plecarea.

8. Unul dintre ofiţerii care au avut în studiu, verificare şi pregătire obiectivul a trebuit să-şi întrerupă fortuit activitatea. Circumstanţele ar merita un studiu de caz.

9. Elementele reţelei KGB de control asupra acţiunilor Securităţii trebuie obligatoriu prezumate ca fiind mai puternice şi mult mai dificil, dacă nu imposibil, de controlat pe zonele externe ale activităţii, unde exista, la un moment dat, o adevărată inflaţie de agenţi ai Moscovei originari din Basarabia şi care treceau drept români.

10. S-a arătat că obiectivul a avut puncte de sprijin în Venezuela, aceasta fiind ultima ţară de tranzit spre SUA.

Nota bene: Spionajul României nu a folosit Venezuela sau Mexic şi, în general, ţările din America Latină pentru “acomodarea” agenţilor cu destinaţie SUA sau Canada, deoarece spaţiile respective erau fieful KGB.

Aurel I Rogojan, general ® SRI

Moşteniri imperiale în Comintern şi organele de securitate sovietice

Notă: Tentative de a nega faptul că Valter Roman şi Leon Tismăneanu au fost agenţi sovietici au fost făcute individual de membri ai familiilor lor. În cazul lui Tismăneanu, statele de plată ale Cominternului din februarie-iunie 1944 indică faptul că era plătit cel mai bine, dintre cei 26 de agenţi de pe listă, surclasând agenţi semnificativi că Vasile Luca, Iosif Chisinevschi sau Valter Roman. Numai Boris Stefanov (nume de acoperire: I. Draganov) primea la fel de mult ca el, iar acesta era titularul Partidului Comunist Roman din acea vreme. Vezi Rosiiskii Gosudarstvennyi Arkhiv Sotsial’noi i Politicheskoi Istorii[Arhiva Rusă de Stat pentru Istorie Politică şi Socială: RGASPI], fond 495, opis 286, dosar 55, f. 13

Larry L Watts

Lista neagră a cominterniştilor şi soldele primite!

avatar
Articol redactat de afrimescu

2011-11-28T14:03:00.000-08:00

http://www.youtube.com/watch?v=1kEqpkoVvOU&feature=player_embedded#t=232s

NIBIRU 2012 A.D. The End ?!

2011-11-27T11:25:00.000-08:00

NIBIRU 2012 A.D. The End ?
OCTAGONUL ÎN JURUL LUMII–
Aflat într-o vizită în India, în 1868, colonelului englez James Churchward i s-a permis accesul la anumite documente antice religioase secrete, o “bibliotecă” de tăbliţe de piatră scrise în limba Naacal, care dezvăluiau existenţa a unui vast continent în mijlocul Oceanului Pacific.
Documentele atestau că numele respectivului continent era Mu (ceea ce în traducere înseamnă “Pământul-mamă”, acesta găzduind o civilizaţie înfloritoare şi incredibil de avansată pentru o epocă istorică aflată cu zeci şi sute de mii de ani în urmă. Stiinţa locuitorilor continentului Mu era cu mult mai avansată decât ceea ce cunoaştem noi astăzi, printre altele aceştia având abilitatea de a manipula gravitaţia. În concordanţă cu tăbliţele Naacal, omul a apărut pentru prima oară pe Pământ în continentul Mu, acum 200 de milioane de ani. În cele din urmă continentul Mu (rebotezat ulterior Lemuria de către naturalistul englez Philip Sclater deoarece acesta a considerat că speciile de lemurieni au evoluat iniţial acolo), s-a scufundat în urma unui cataclism provocat de emisii de gaze înmagazinate în caverne uriaşe aflate sub fundul oceanului. Din fostul continent Mu, au rămas până în ziua de astăzi numai Australia şi câteva insule, printre care Hawaii, Tonga şi Insula Paştelui. Este interesant de notat faptul că în limba nativă a locuitorilor din Hawaii se regăseşte şi astăzi numele de “Mu” atribuit legendarului continent din care insulele lor au făcut odată parte. În concordanţă cu cercetările colonelului Churchward, locuitorii continentului erau monoteişti, practicând cultul Soarelui, acesta fiind considerat ca o expresie fizică a Divinităţii (Divinitatea fiind Soarele spiritual care nu se poate vedea).
Soarele era reprezentat printr-o stea cu opt colţuri (care se poate înscrie deci, într-un octagon), cu un cerc în mijloc. Tot după mărturia colonelului Churchward, însuşi blazonul regal al ţării Mu, avea drept simbol steaua cu opt colţuri şi o cruce în interiorul acesteia. Se pare că steaua cu opt colţuri, precursoarea octagonului, descoperită de colonelul James Churchward în arhivele religioase din India, este unul dintre cele mai vechi simboluri Solare din lume, vechimea acestui simbol atestată în documente, fiind de 35.000 ani B.C.
Este de necontestat faptul că cea mai grandioasă civilizaţie care s-a dezvoltat în emisfera Vestică şi una dintre cele mai măreţe care au evoluat vreodată pe Pământ, a fost cea mayană. Dovezile arheologice şi sursele istorice atestă că aşa-numiţii indieni Maya sunt o populaţie mongoloidă care a părăsit Asia în două valuri, cu 28.000 şi 12.000 de ani în urmă, a traversat strâmtoarea Bering şi continentul Nord American, stabilindu-se în final în America Centrală, pe teritoriul care astăzi este împărţit între Mexic, Honduras, Belize şi El Salvador. În parte aceleaşi surse şi în plus cele oculte, acreditează ideea că aceştia ar fi fost iniţial o populaţie refugiată din Atlantida, continentul scufundat cu 12.000 de ani în urmă în apele oceanului Atlantic. Cert este că mayanii au dezvoltat un sistem de scriere hieroglifică care nici măcar astăzi nu a putut fi descifrat în totalitate, sisteme matematice, astronomice şi astrologice complexe, precum şi un calendar atât de exact, încât acesta poate indica cu precizie orice zi dintr-o perioadă de 370.000 ani.
De fapt, mayanii (ca şi urmasii acestora, aztecii, ca de altfel întreaga populaţie de amerindieni a Americii Centrale) foloseau două calendare diferite. Un calendar solar după care se orientau cei care se ocupau cu agricultura, legile şi finanţele. Acesta era alcătuit din 18 luni de câte 20 de zile fiecare (însumând aşadar 360 de zile), plus 5 zile la sfârşitul anului, considerate de altfel nenorocoase. Anii bisecţi erau ignoraţi pentru un interval de 52 de ani, la sfârşitul căruia se adăugau 13 zile (recuperându-se astfel zilele ignorate), şi întregul ciclu se relua de la început. Cel de-al doilea calendar, numit “calendarul sacru”, era cel după care se desfăşurau evenimentele religioase, festivalurile şi prezicerile, fiind alcătuit din 13 săptămâni a câte 20 de zile fiecare, cu un total deci, de 260 de zile. Atât calendarul civil, cât şi cel religios erau urmate în paralel, ajungându-se ca acestea să aibă aceeaşi poziţie unul faţă de altul la sfârşitul unui interval de 52 de ani.
În 1952 a fost descoperit la Palenque în Mexic, un mormânt (de fapt singurul de acest fel din întreaga Americă Centrală) a cărui construcţie este foarte asemănătoare cu cea a aşa-zisului mormânt al lui Keops aflat în Marea Piramidă de la Giza din Egipt. Se presupune că mormântul este al lui Pacal Votan, despre care legendele mayane povestesc că ar fi fost un iniţiat care a descins în peninsula Yucatan, aducând cu el fantastice cunoştinţe universale. Pe piatra care acoperă sarcofagul se află sculptată o scenă care îl înfăţişează pe eroul mayan în ceea ce pare a fi un vehicul spaţial, asemănător unei cabine de avion sau navete spaţiale din zilele noastre.
Între nenumăratele vestigii mayane s-a mai descoperit un basorelief format din trei cercuri concentrice. Cercul exterior este alcătuit din 20 de hieroglife mayane, iar următorul din 13, cele două reprezentând aşadar calendarul sacru mayan. În sfârşit, cel de-al treilea cerc este alcătuit din opt grupuri de câte trei linii, unele continue, altele discontinue, aranjate sub forma unui octagon. În mijlocul octagonului se găseşte un însemn (asemănător simbolului Yin – Yang chinezesc), simbol numit Hunab Ku şi care tradus înseamnă “Cel care conferă mişcare şi măsură”. Hunab Ku este, în simbolistica mayană, centrul galactic, centrul Căii Lactee, de unde este emisă energia care parvine atât Soarelui (steaua centrală a sistemului nostru solar), cât şi Pământului. Termenul de “mişcare” (încorporat în numele simbolului) se referă la propagare, iar cel de “măsură”, la ritm şi periodicitate – ştiut fiind faptul că diversele forme de energie se propagă în ritmuri diferite, fenomen care dă naştere la configuraţii energetice variate.
În Muzeul Naţional de Antropologie din Mexico City se află expus un calendar solar aztec, un basorelief sculptat pe o piatră circulară cu un diametru de 3,7 metri şi cu greutatea de 25 tone, care a fost descoperit în zona oraşului respectiv în anul 1790. În partea centrală a calendarului se afla faţa zeului solar Tonatiuh, aceasta fiind înconjurată de 4 dreptunghiuri. În dreptunghiurile respective sunt reprezentate încarnările anterioare ale zeului Soare. În sistemul cosmogonic mayan era acreditată ideea că 4 lumi diferite ar fi existat înaintea celei prezente. Lumile anterioare, împreună cu încarnările zeului Soare, ar fi fost distruse de catastrofe în urma cărora specia umană aproape că a dispărut de pe faţa planetei.
În primul dreptunghi (asociat cu punctul cardinal Vestic) este sculptat capul unui jaguar, deoarece prima lume a fost distrusă de 4 jaguari, jaguarul fiind o reprezentare – în concepţia mayana – a Zeului Creator Tezcatlipoca. Cel de-al doilea dreptunghi (asociat cu Nordul) îl înfăţişează pe Sarpele cu pene, “Zeul celor 4 Vânturi”, deoarece a doua civilizaţie a planetei a fost distrusă de uragane cataclismice. Cel de-al treilea dreptunghi (asociat cu Estul) înfăţişează un dragon, “Zeul celor 4 fulgere şi trăsnete” care a distrus a treia civilizaţie umană. Si în sfârşit, al patrulea dreptunghi (asociat cu Sudul) înfăţişează o şopârlă, “Zeul celor 4 ape”, deoarece ultima civilizaţie a fost distrusă de un potop cataclismic care a durat 52 de ani şi din care au scăpat doar un bărbat şi o femeie, desigur cu scopul de a continua evoluţia speciei umane. Este interesantă această alegorie a cărei ultima parte aminteşte de legendarul potop al lui Noe descris în Vechiul Testament şi de tragedia locuitorilor continentului Atlantida scufundaţi în apele oceanului acum 12.000 de ani, ai căror urmaşi direcţi, mayanii se pare că au fost.
Cel de-al cincilea Soare, reprezentat în mijlocul calendarului, este “Soarele celor 4 cutremure” şi prevesteşte sfârşitul civilizaţiei actuale în urma unor cutremure cataclismice, atât de puternice cum nu au mai fost vreodată pe această planetă, şi care vor veni de undeva din partea de Vest. Este foarte straniu şi un semn de rău augur, faptul că extrem de precisul calendar mayan care începe numărătoarea anilor prezentului ciclu cu data de 12 August 3113 B.C., se opreşte la data de 21 Decembrie 2012 A.D. Această perioadă însumează 5125 de ani, durata a 13 baktuni sau a unei aşa numite epoci creatoare.
Probabil că există pe undeva o similitudine între mitul celui de-al cincilea Soare mayan şi Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament care prevesteşte apariţia, la sfârşitul mileniului al doilea, a “unui cer nou şi unui pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era”. Calendarul mayan prezintă 21 Decembrie 2012 ca data la care va avea loc colapsul tehnologic total şi sfârşitul actualei civilizaţii.
Mai sigur este însă faptul că există o similitudine între miturile cosmogonice şi antropologice mayane şi cele Tibetane. Astfel, în Doctrina Secretă Tibetană (păstrată cu mare grijă şi transmisă de mii şi mii de ani din generaţie în generaţie), se atestă existenţa, până la ora actuală, a 5 rase şi civilizaţii umane – primele 4 dispărute, fiecare la rândul ei, înurma unui cataclism devastator. Doctrina Tibetană se află în contradicţie totală cu teoria Darwinistă, conform căreia omul a evoluat din maimuţele antropoide.
Ceea ce susţine aceasta este că omul a apărut pe Pământ în forma lui fizică, materială, cu mult mai multe milioane de ani în urma decât susţin teoriile ştiinţifice contemporane. Primele două rase umane au fost imateriale şi asexuate. Doar a treia rasă a căpătat corp material şi sex diferenţiat, aceasta rasă fiind cea a lemurienilor (locuitorii continentului Mu din Pacific), ai căror urmaşi sunt în ziua de astăzi indigenii aborigeni ai Australiei şi rasele de culoare răspândite pe întreaga suprafaţă a globului.
Cea de-a patra rasă a fost cea a atlantizilor, urmaşii direcţi ai acestora fiind astăzi toate rasele mongoloide (respectiv aşa-zisele “piei roşii”, amerindienii din cele două continente americane, eschimoşii, precum şi întreaga populaţie de culoare galbenă din Asia), de asemeni rasele semitice şi cele albe. Datorită erupţiilor vulcanice şi jocului plăcilor tectonice (cauzate de schimbări ale câmpului electro-magnetic al Pământului), continentul Atlantida a suferit de două ori, în ultimii 800.000 de ani, modificări ale formei şi reducerea dimensiunilor, devenind dintr-un continent de mărimea aproximativă a celor două Americi de astăzi, practic o insulă izolată în Oceanul Atlantic. Pentru ca în final, respectiv în anul 9564 B.C., să aibă loc ultimul cataclism în urma căruia acesta s-a scufundat, ducând cu el în adâncuri o populaţie numeroasă, învăţături ezoterice şi realizări tehnologice inimaginabile. Atlantizii au posedat aparate de zbor cu care au călătorit pe uscat, în apă, în aer şi în Cosmos, de asemenea au întrebuinţat sisteme de comunicaţii şi forme de energie care pentru civilizaţia noastră sunt (cel puţin aparent), încă necunoscute, cum ar fi neutralizarea gravitaţiei. Cu ajutorul acestei metode, a fost construită Marea Piramidă de la Gizeh din Egipt, de exemplu, ş.a.m.d.
Piscurile muntoase ale fostului continent Atlantida au devenit ceea ce cunoaştem astăzi sub numele de insulele Azore din dreptul Portugaliei, iar insulele Bimini din apropierea Floridei sunt fostele piscuri muntoase ale insulei Poseidia care a aparţinut cândva continentului Atlantida. În sfârşit, a cincea rasă umană este cea a aryenilor sau caucazienilor, care a apărut tot în Atlantida, acum câteva sute de mii de ani şi s-a răspândit ulterior pe celelalte continente, dând naştere la ceea ce cunoaştem astăzi sub numele de popoarele Indo-Europene şi descendenţii acestora.
Aceasta este pe scurt, foarte pe scurt, povestea zbuciumatei istorii şi a evoluţiei omului pe Pământ – cel puţin în conformitate cu Doctrina Secretă Tibetană. O mare parte a învăţăturilor ezoterice Tibetane multi-milenare au fost confirmate – cu o limită oarecare de plus şi minus – de către cercetări ştiinţifice (care atestă, spre exemplu, cel puţin trei schimbări ale polilor magnetici ai Pământului în ultimii 900.000 de ani, cu repercusiuni dramatice asupra scoarţei terestre, climei şi biosferei), descoperiri arheologice şi subacvatice, distribuţia florei şi faunei, mărturii istorice, scrieri ale anticilor (cum ar fi cele ale lui Platon), sute şi mii de legende şi mituri ale popoarelor din jurul lumii, memoria colectivă a oamenilor, învăţăturile ezoterice ale Teosofiştilor, ocultiştilor, mărturiile clairvoyanţilor – printre care şi Edgar Cayce (numit şi “profetul care doarme”, cel mai mare clarvăzător al secolului XX, ş.a.m.d.
Luând în consideraţie ordinea cronologică în care octagonul apare în cultura diferitelor popoare din jurul lumii, următoarea mare civilizaţie care l-a incorporat, a fost şi este cea chinezească. Dacă este să dăm crezare diferitelor surse care susţin că poporul chinez este, aşa cum a fost şi cel mayan, urmaşul direct al celui atlantid, apare pe undeva ca o concluzie de bun simţ că octagonul, împreună cu paternul energetic, cu sistemele astronomice, astrologice şi filozofice adiacente, nu reprezintă vreo “invenţie” recentă, ci este o moştenire preluată direct de la civilizaţia atlantidă.
O veche legendă chinezească povesteşte că în urmă cu aproape 5000 de ani, la începuturile civilizaţiei chineze, Fu Hsi, primul dintre cei cinci împăraţi mitici ai Chinei, a văzut ieşind din apele Râului Galben o broască ţestoasă pe carapacea căreia se aflau semne ciudate, o colecţie de opt hieroglife dispuse într-un cerc în mijlocul căreia se afla o a noua hieroglifă.
Fiecare hieroglifă era alcătuită din trei linii, unele continue, altele discontinue. Cum în acele zile broasca ţestoasă era considerată un simbol sacru, împăratul Fu Hsi a luat în seamă mesajul, l-a descifrat şi astfel octagonul a apărut în cultura chineză. Cele nouă hieroglife au fost asociate, fiecare cu câte un număr, iar octagonul a fost numit “Ba Gua” sau “pătratul magic”. Denumirea de “magic” i-a fost atribuită deoarece în orice direcţie se adunau cele nouă numere dispuse octagonal, suma finala era întotdeauna 15.
Între toate sistemele religioase majore ale Chinei antice (Confucianismul preocupat cu societatea umană şi responsabilităţile membrilor ei, Buddhismul – religia salvării şi Taoismul preocupat cu armonia dintre om şi natură) filozofia octagonului şi-a găsit cel mai apropiat corespondent în filozofia Taoistă. Astfel, la sfârşitul dinastiei Chou, în secolul 3 B.C. a fost fondată şcoala Yin – Yang sau “şcoala principiilor opuse”, care susţinea că armonia interioară poate fi obţinută numai după ce umanitatea a ajuns la un echilibru între ea însăşi şi forţele naturale, legile Universale. Un alt important set de noţiuni asociate cu şcoala Yin – Yang, a fost cel al celor “5 faze de evoluţie”, respectiv apa, focul, metalul, lemnul şi pământul. Rând pe rând, alte corespondenţe au fost găsite şi atribuite macro-Cosmosului şi micro-Cosmosului, respectiv puncte cardinale, direcţii spaţiale, anotimpurile anului, culori, animale, sisteme şi organe din corpul uman, cele cinci simţuri, ş.a.m.d.
Simbolul Yin – Yang care a fost încorporat în centrul octagonului, arăta ca o alta variantă a simbolului Hunab Ku, cel care reprezenta centrul galactic în sistemul astronomic mayan. De-a dreptul ciudată aceasta coincidenţă între două simboluri aparţinând unor culturi aflate la mari distanţe în timp şi spaţiu, nu-i aşa?…
Cele 8 grupuri a câte 3 linii descoperite de Fu Hsi pe carapacea broaştei ţestoase au devenit ulterior baza uneia dintre cele mai vechi şi grandioase cărţi clasice de înţelepciune Orientală, I Ching sau “Cartea schimbărilor”. Concepută acum 5000 de ani de acelaşi împărat legendar, I Ching a fost şi este considerată de către filozofi, politicieni, yogini, ocultişti, matematicieni şi oameni de ştiinţă, o înmănunchere a principiilor Universale fundamentale. Ceea ce Fu Hsi a făcut, este practic un set de permutaţii matematice binare din care au rezultat 64 de combinaţii, la care ulterior alţi învăţaţi – printre care unul dintre fondatorii dinastiei Chou şi Confucius – au adăugat versuri, comentarii şi interpretări. I Ching este folosit şi ca oracol, pentru previziunea viitorului şi aflarea răspunsurilor la diferite întrebări.
În anul 1953 a fost descoperit codul genetic, secvenţa bazelor de nitrogen din acidul dezoxiribonucleic (DNA). Secvenţa respectivă conferă instrucţiunile pentru sinteza proteinelor prin determinarea secvenţei amino-acizilor care compun proteinele. În DNA sunt 4 feluri de baze de nitrogen: adenina, guanina, citozina şi timina. Fiecare amino-acid este reprezentat de o serie de trei baze care constituie un codon şi există nici mai mult, nici mai puţin decât 64 de combinaţii posibile de codoni. Codul genetic este universal. În toate formele de viaţă care au fost studiate până acum, de la bacterii până la om, aceiaşi codoni determină aceiaşi amino-acizi.
Ceea ce constituie, însă, surpriza surprizelor este corelaţia care există între codul genetic şi I Ching. Cele 64 de combinaţii elaborate de legendarul împărat chinez acum 5000 de ani sunt identice cu cele 64 de combinaţii de codoni care dictează toate formele de viaţă pe Pământ! În mod similar, în calendarul sacru mayan (care reprezintă şi acesta o permutare a celor 13 numere cu cele 20 de simboluri sacre, din care rezultă 260 de combinaţii), matrixul, unitatea centrală este constituită din 64 de combinaţii şi identică atât cu I Ching-ul, cât şi cu codul genetic. Luând în consideraţie atât calendarul mayan, cât şi octagonul chinezesc cu simbolul Yin – Yang (care ambele încorporează simbolul centrului galactic şi codul genetic planetar), nu putem decât să ajungem la concluzia că atât mayanii, cât şi vechii chinezi cunoşteau faptul că adevărata sursă a vieţii este centrul Căii Lactee aflat la 25.000 de ani lumină de Pământ. Din centrul Căii Lactee sunt transmise prin intermediul Soarelui care acţionează ca punct focal, toate informaţiile care dictează unda vieţii pe Pământ.
Octagonul, I Ching-ul şi filozofia Taoistă au generat un sistem de Astrologie – Numerologie, numit Feng Shui (termen care în traducere înseamnă “vânt” şi “apă”. Astfel, pe baza octagonului, a “pătratului magic” s-a dezvoltat un sistem astrologic – numerologic pe care personal, îl găsesc de o mare fineţe şi o acurateţe incredibilă, calităţi pe care sistemele Vestic şi Hindus nu le au. Diferenţa de acurateţe se explică prin faptul că Astrologia Vestică de exemplu, măsoară numai influenţa corpurilor celeste asupra vieţii pe Pământ, pe când sistemul Feng Shui ia în consideraţie şi energiile globului terestru.
Pe scurt, acesta este principiul sistemului Feng Shui: energia chi generată în centrul galactic (reprezentată prin simbolul Yin – Yang aflat în mijlocul octagonului) ajunge la Soare şi Pământ după ce este “filtrată” de 9 stele: cele 7 stele care alcătuiesc constelaţia Carul Mare, steaua Polaris şi steaua Vega. Cele 9 stele sunt reprezentate, 8 din ele de câte un grup de trei linii dispuse pe laturile octagonului şi una în mijloc.
Vă veţi întreba desigur, de ce tocmai aceste stele din puzderia milioanelor care alcătuiesc Calea Lactee. Răspunsul este destul de simplu şi are la bază o explicaţie Astronomică – Astrologică. Respectiv în fiecare an, în momentul echinoxului de primăvară Pământul nu se regăseşte niciodată în aceeaşi poziţie în care a fost în anul precedent deoarece există o “întârziere” de 50 de secunde pe an. Aceste 50 de secunde fac în 72 de ani un grad, iar în 2160 de ani 30 de grade, ceea ce reprezintă un semn zodiacal. Rezultă astfel că Pământul parcurge cele 12 semne zodiacale în 25.920 de ani (2160 x 12), interval cunoscut sub numele de Marele An, Anul Sideral sau Anul Cosmic. Cele 12 semne zodiacale sau 12 luni (a câte 2160 de ani fiecare) sunt cunoscute sub numele de Marile Luni, intervalele de 72 de ani sunt cunoscute sub numele de Marile Zile, iar fenomenul în sine este cunoscut sub numele de procesiunea echinoxurilor.
În ultimii 2000 de ani Pământul a parcurs semnul zodiacal al Peştilor, iar acum ne apropiem de intrarea în semnul Vărsătorului. De fiecare dată când Pământul traversează un nou semn zodiacal, axa sa se îndreaptă spre o altă stea polară sau constelaţie care îndeplineşte rolul stelei polare. Astfel, în ultimii 2000 de ani, steaua polară a fost Polaris din constelaţia Carul Mic (sau Ursa Minor), iar când vom parcurge epoca Vărsătorului axa Pământului se va îndrepta spre constelaţiile Andromeda şi Perseus. Cu 4000 de ani în urmă, pe când Pământul se află în Berbec, axa sa se îndrepta spre constelaţia Carul Mare, iar în urmă cu 12.000 de ani, tocmai în timpul scufundării continentului Atlantida sau al Biblicului potop al lui Noe, axa Pământului se îndrepta spre steaua Vega din constelaţia Lyra.
Se spune că Astrologia Feng Shui a început să se dezvolte cu nu mai mult de 5000 de ani în urmă, lucru numai pe jumătate adevărat. Da, a fost “reluată” acum 5000 de ani, fapt dovedit de prezenţa între cele 9 stele, a constelaţiei Carul Mare care servea drept stea polară la acea vreme. Pe de altă parte însă, prezenţa stelei Vega care fost steaua polară acum 12.000 de ani, trădează originea şi vechimea acestui sistem astrologic. Astrologia Feng Shui, ca şi octagonul de altfel, sunt mult mai vechi de câteva mii de ani, sunt o minunată zestre lăsată civilizaţiei actuale de către grandioasa civilizaţie atlantidă care a dispărut aproape fără urme şi odihneşte acum pe fundul oceanului Atlantic.
În urmă cu ceva mai mult de patru ani, am primit spre publicare un articol al unui domn care tocmai se întorsese din România şi susţinea că a făcut o descoperire mai mult decât interesantă. Articolul se intitula “Miraculoasa descoperire arheologică de la Şinca Veche, judeţul Braşov” şi a fost publicat în numărul din Octombrie 1994 al ZUM-ului. Domnul respectiv, Gheorghe Moldovan domiciliat în Parispanny, New Jersey, povestea că în ziua de Crăciun a anului 1993 a participat la slujba într-o mănăstire de la Şinca Veche. Cu această ocazie, domnia sa a descoperit o firidă în spatele altarului în care se aflau sculptate cu mare măiestrie steaua lui David, în interiorul acesteia simbolul Yin – Yang şi alături bustul lui Zalmoxis. În sfârşit, cupola lăcaşului care ulterior fusese transformat în mănăstire, avea de fapt forma unei piramide cu vârful tăiat. Domnul Moldovan făcea în articolul respectiv un apel la cititorii ziarului, cerând sprijinul acestora pentru salvarea templului – mănăstire de la Şinca Veche (care se află în stare de degradare) şi în acelaşi timp, făcea diferite supoziţii pe baza celor două simboluri care erau, chiar după spusele dânsului, “străvechi, aparţinând a două civilizaţii diferite”.
Ca să fiu sinceră, acum patru ani când am văzut cele două simboluri de la Şinca Veche, am rămas mai mult decât surprinsă şi de atunci m-am gândit mult la istoria antică a românilor. Răspunzând supoziţiilor domnului Moldovan, aş putea spune că aceste două simboluri aparţin astăzi unor civilizaţii diferite. În trecutul îndepărtat însă, ele au aparţinut unei singure civilizaţii, civilizaţia atlantidă.
Ignatius Donnelli, considerat astăzi o autoritate clasică în subiectului Atlantidei, a scris în 1882 o carte interesantă şi foarte documentată, “Atlantis – lumea antedeluviană” în care face câteva dizertaţii asupra fenomenului de migrare din continentul Atlantida. Pe scurt (spune acesta pe baza a nenumărate argumente lingvistice, religioase, mitologice, dovezi de civilizaţie, etc.) în Atlantis s-au dezvoltat trei rase: turaniene (care-i includ pe chinezi, japonezi, mongoli, tătari, finlandezi), semitice şi aryene. Cele trei rase s-au răspândit prima oară atât în Asia, cât şi în Europa, cu mult înainte de scufundarea Atlantidei în scopul colonizării continentelor respective. Un al doilea val de migrare, de data aceasta forţat de evenimente, a avut loc în urma cataclismului final, când oamenii au încercat să se salveze de la moarte prin refugiul pe cele mai apropiate coaste continentale sau bucăţi de uscat.
Aşa se explica, de exemplu, progresul pe care unele civilizaţii antice l-au făcut într-un mod ultrarapid. Spre exemplu, istoria chinezilor susţine că în decursul a numai câteva sute de ani, în timpul celor cinci împăraţi mitici, au fost inventate alfabetul şi scrisul, agricultura, zootehnia, ştiinţele medicale, matematica, astronomia, astrologia, armele, vehiculele de transport pe uscat şi corăbiile, busola, ceasul şi instrumentele muzicale, greutăţile şi cântarul, şcolile, căsătoria monogamă, ş.a.m.d. Ori este imposibil ca toate aceste minuni ale civilizaţiei să fie “inventate” şi implementate în decursul vieţii a cinci oameni. Este clar că ele au fost aduse de undeva. De fapt, mai spune Donnelli, înşişi chinezii, în legendele lor timpurii, spuneau că originea lor este legată de o civilizaţie care a fost distrusă de potop şi că ei au sosit în China, venind din Nord-Estul continentului Asiatic. Rasele turaniene sunt “fiul cel mare al lui Noe” din Vechiul Testament.
În concordanţă cu Donnelli (ca şi cu alţi autori, de altfel), toată lumea antică a fost formată iniţial din colonii ale atlantizilor şi mai târziu, din refugiaţii Atlantidei. Deşi majoritatea autorilor şi istoricilor susţin că piramida lui Keops a fost construită cu câteva mii de ani în urmă, realitatea este că atât aceasta, cât şi Sfinxul au fost construite cu mai mult de 12.000 în urmă, înaintea cataclismului care a scufundat Atlantisul. Sfinxul este cea mai veche construcţie din lume, baza lui indicând clar că acesta a suferit o eroziune masivă provocată de inundaţii.
În mod similar, Donnelli argumentează în mod foarte plauzibil că toţi Zeii Greciei antice erau de fapt, regi, regine şi conducători ai ţării colonizatoare. Mitologia greaca vorbeşte despre o rasă “asemănătoare cu cea a Zeilor care locuieşte în Olympus, marea insulă din mijlocul Oceanului Atlantic” şi povesteşte despre viaţă, legăturile de rudenie, geloziile şi certurile acestora. În realitate, moralul corupt al Zeilor din Olymp nu este nimic altceva decât corupţia clasei politice conducătoare a Atlantisului.
În fiecare an se cheltuiesc tone de hârtie pe care fiecare încearcă să demonstreze că Zeul X nu era “al ălora”, ci “al nostru” şi “de-aia am fost noi ‘naintea lor”, că noi “am inventat ce era de inventat” şi tot aşa. În realitate însă, există un singur patrimoniu Universal, fiecare civilizaţie preluând de la cele anterioare prototipurile clasice şi adăugând eventual acestui patrimoniu elemente proprii. Zeus, de exemplu, a fost unul dintre ultimii regi ai Atlantisului care se pare că a fost îngropat în Creta şi ulterior zeificat. Demeter sau Ceres a fost fiica unui alt rege Atlantean, Cronos, care “a prescris” felul în care trebuie arat pământul şi semănat orzul, un fel de ingineră agronomă, dacă vreţi. A fost ulterior zeificată. Dionysos, ne spun grecii, era nepotul lui Poseidon, alt rege Atlantid, şi a fost trimis să colonizeze India, unde i-a învăţat pe localnici cum să cultive viţa de vie. Viticultura s-a extins peste tot şi atât de mult le-a plăcut oamenilor vinul, încât şi Dyonisus a fost zeificat şi convertit ulterior la romani în Zeul destrăbălat Bacchus. Cât despre tehnologia şi invenţiile care au permis un decalaj atât de mare între civilizaţia Atlantida şi vecinii ei rămaşi în stare de semi-sălbăticie… multe dintre acestea au fost aduse şi preluate de către oameni de la civilizaţii extraterestre care au vizitat planeta în trecut.
În ceea ce-i priveşte pe aryeni, Donnelli (ca şi alţi autori precum respectatul Max Muller, Lenormant şi Chevallier, Winchell, etc.) arată că aceştia au fost o rasă dezvoltată în a doua jumătate a istoriei de 800.000 – 1 milion de ani a atlantizilor, fiind reprezentaţi în Biblie de fiul cel mai mic al lui Noe. Ocupaţia lor principală în Atlantis era agricultura, aceştia fiind prin excelenţă fermieri şi plugari. Numele lor se trage chiar de la ocupaţia pe care o aveau, adică de la plugărit. Ceea ce personal m-a frapat, a fost faptul că în româneşte verbul a plugări se traduce prin “a ara”. Ori, ne spune Donnelli, numele rasei aryene s-a tras de la “a ara”.
Fiind fermieri prin excelenţă, aryenii au fost trimişi să colonizeze Europa şi Asia. Primul grup a populat Europa, din el desprinzându-se mai târziu popoarele Indo-Europene. Există o legendă foarte veche în rândul popoarelor Nord-Europene care spune că “aryenii au fost forţaţi odată să trăiască într-o ţară în care Soarele verii strălucea numai două luni pe an”. Al doilea grup a traversat, ceva mai târziu, Europa şi a populat Persia şi India. Însuşi marele Zeu al hinduşilor, Varuna, nu este nimeni altcineva decât Zeul grecilor Ouranos care de fapt era, unul dintre regii atlantizi şi fondatori ai dinastiei regale din Atlantis.
În cadrul grupului colonizator din Europa, Donnelli şi ceilalţi autori îi citează pe traci. Aruncând o privire sumară asupra celor spuse mai sus, este de presupus că şi Zeul Zalmoxis al geto-dacilor a fost şi el, întocmai ca alţi Zei antici, tot un colonizator Atlantid.
Este absolut normal ca o populaţie indigenă aflată în stare de semi-sălbăticie să creadă că un Zeu a aterizat pe pământul lor, mai ales dacă acesta a sosit într-un vehicul spaţial ca cel al lui Pacal Votan descoperit la Palenque în Mexic. Nenumărate legende şi texte antice vorbesc despre maşinile zburătoare ale civilizaţiilor apuse. Astfel, la Lasha în Tibet, s-au descoperit nu cu mult timp în urmă documente sanscrite ţinute ascunse de-a lungul veacurilor şi mileniilor, care conţin indicaţii referitoare la construirea unor nave spaţiale inter-stelare! Manuscrisele mai tratează alte două mari subiecte şi secrete importante în acelaşi timp: “antima” sau “cum să devii invizibil” şi “garima” sau “cum să devii greu ca un munte de plumb”. În concordanţă cu aceste documente, navetele spaţiale numite în sanscrită “astra” puteau efectua zboruri inter-planetare având la bord echipaje de oameni. Este descris totodată planul unei călătorii pe Lună, deşi nu se specifica în final dacă această călătorie a fost făcută sau nu. Un alt epic indian însă, Ramayana, conferă amănunte asupra unei călătorii pe Lună care a fost făcută cu ajutorul maşinilor zburătoare, numite “vimanas”. Mai mult decât atât, în Ramayana se povesteşte despre o luptă care a avut loc pe Lună între vimanas şi maşinile zburătoare ale atlantizilor, numite “asvin”. Vimanas aveau forma circulară, asemenea farfuriilor zburătoare şi foloseau drept combustibil “un lichid alb-gălbui” (despre care se crede că ar fi fost un produs asemănător benzinei) şi unii compuşi ai mercurului. Ca forţă de propulsie foloseau forţa anti-gravitaţională, acestea ridicându-se vertical de la sol, fiind capabile să staţioneze în aer şi zburând în sus, în jos, în faţă şi înapoi, în lateral, în orice unghi şi direcţie dorea pilotul. Ceea ce apare însă şi mai curios, este faptul că un grup de cercetători ruşi au descoperit nu de mult în peşterile din Turkestan şi desertul Gobi “instrumente din vremuri imemoriale folosite în vehicule pentru navigaţia Cosmică”. “Instrumentele” sunt semi-sfere de sticlă sau porţelan care se termină într-un con şi mai păstrează încă picaturi de mercur!
De fapt, Ramayana este istoria imperiului Rama care a înflorit cu 15 – 20.000 de ani în urmă în partea de Nord a Indiei şi pe teritoriul Pakistanului de astăzi. Din relatările epicului indian reiese că ramanii zburau cu vimanas în întreaga Asie, probabil în Atlantida, în America de Sud şi Insula Paştelui. La Mohenjodaro, un oraş care a aparţinut imperiului Rama şi a fost descoperit în urma săpăturilor arheologice de pe teritoriul Pakistanului, s-au găsit scrieri care au rămas până în ziua de astăzi nedescifrate şi care sunt similare celor găsite în Insula Paştelui, numite Rongo-Rongo, rămase şi acestea tot nedescifrate.

Continuare la articolul Sfârşitul timpului

2011-11-25T00:10:00.000-08:00

Sfârşitul timpului

“Aceeaşi şamani i-au spus lui Villoldo că lumea va ajunge într-adevăr la un sfarsit… că planeta se va transforma în anii care urmează într-un mod care depăşeşte capacitatea noastră de înţelegere actuală. Perioada anilor 2002 – 2012 ei o denumeau Pachacuti, însemnând timpul când totul se întoarce invers, când realitatea este restructurată.” Jay Weidner si Vincent Bridges in cartea “Misterele marii cruci de la Hendaye”

S-au scris multe despre sfarsitul timpului si 21 decembrie 2012, data la care celebrul calendar Maya se incheie brusc.Un lucru interesant este ca Mayasii, care erau foarte avansati in astronomie, calculasera date cosmice pana la milioane de ani in trecut. De ce calendarul lor se incheie la solstitiul de iarna din anul 2012? La fel de tulburator este faptul ca in cu totul alta parte a lumii, traditia Kalachakra (Roata Timpului) afirma ca dupa 960 de ani de la revelarea invataturii secrete in Tibet (care s-a facut in anul 1027) va veni o perioada de 25 de ani care va culmina cu Sfarsitul Timpului. O matematica simpla ne duce la un rezultat intrigant: 1027 + 960 + 25 = 2012. Cu cativa ani in urma au inceput sa apara comentarii si teorii pe marginea celor doua “curente” convergente: calendarul Maya si traditia tibetana Kalachakra. Totusi, nimeni nu putea raspunde la o intrebare simpla si legitima. Pe masura ce ne apropiem de anul 2012 si intram in era Varsatorului, transformarea constiintei colective a umanitatii se va face fara cataclisme sau va fi nevoie de o mare purificare si “triere”, asa cum traditia indienilor Hopi (si multe altele) consemneaza? Sau in ambele moduri? Cartea numita “Misterele marii cruci de la Hendaye” raspunde acestei intrebari. Astazi suntem la marginea Timpului, cu toate consecintele de rigoare. Si intr-adevar, intreaga realitate se va intoarce “pe dos”. Acelasi lucru s-a intamplat in Atlantida cu mii de ani in urma, cand, ca si acum, domneau lacomia, materialismul, setea de putere si tehnologia, in detrimentul spiritualitatii. De cel putin 30 de ani o multime de informatii de natura metafizica si spirituala au intrat in campul constiintei planetar, si nu intamplator. Aceasta a facut ca multi oameni sa se intoarca din nou sincer catre spiritualitate, in toate formele ei. Dar nu suficient de multi. Este de ajuns sa ne uitam la lumea noastra de azi si vedem clar ca marea majoritate a decis sa ignore acest semnal. Personal cred ca aceasta polarizare de constiinte face parte din procesul de purificare al planetei. Din multimea de invataturi profetice, o voi aminti pe cea crestina, fiind cea mai apropiata de nivelul actual de intelegere al umanitatii, fiind deci cea mai potrivita. In Biblie se spune ca grâul va fi separat de neghina. Aceasta “triere” deja se desfasoara sub ochii nostri. Este unanim recunoscut ca, de-a lungul mileniilor, frumoasa nostra planeta a trecut prin diverse cataclisme. Fie ca era vorba de inundatii, ere glaciare, inversari de poli sau alte violente majore, multe dintre ele s-au petrecut foarte rapid. Caminul nostru nu este atat de stabil si sigur pe cat am vrea noi sa fie.In credintele stravechi gasim referire la fenomenul precesiei echinoctiilor, avand o durata de 25.920 de ani. Acest mare ciclu, sau Anul Cosmic, are o pozitie centrala in traditiile egipteana, mayasa, nord-americana… Era deci foarte important ca astronomii antici sa cunoasca exact locul lor in acest mare ciclu, pentru ca existenta lor depindea de aceast mare ciclu sau An Cosmic.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Mapamond-Începutul Sfârţitului?!

2011-11-20T11:00:00.000-08:00

Mapamond
Începutul sfârşitului?!
Rusia şi China o pun de mega-alianţă drept contrapondere la SUA şi aliaţii europeni?!

Potrivit Bibliei, sfârşirtul lumii va fi provocat de un război planetar, care va împărţi lume în două tabere: “rasa galbenă” împotriva restului lumii, respectiv China şi ţările rămase în sfera ei de influenţă (cea a comunismului, dar nu numai), cum ar fi Coreea de Nord, Vietnamul, pe de-o parte, şi SUA, cu aliaţii săi tradiţionali. Acest ultim demers al Chinei, prin care un lider militar “de top” chinez s-a întâlnit recent cu premierul rus Vladimir Putin, pentru al avertizează asupra unor acţiuni ale SUA, care, potrivit unui raport de săptămâna trecută al Serviciului Federal Rus (FSB), “SUA şi aliaţii săi occidentali sunt în pregătire intesă pentru a declanşa anul viitor o serie de evenimente catastrofale, menite să arunce lumea în haos, pentru a instaura o nouă ordine economică şi socială pe planetă”, are se pare menirea de a marca începutul sfîrşitului.

Un nou raport şocant al Serviciului Federal de Securitate rus (FSB), privind întâlnirea premierului Putin de săptămâna trecută, cu unul din liderii militari de top ai Chinei, avertizează că Statele Unite şi aliaţii săi occidentali sunt în “pregătire activă” pentru declanşarea unei serii de evenimente catastrofale în cursul anului următor, destinate să arunce lumea în haos, sperând prin aceasta să restaureze ordinea economică şi socială pe planetă. Conform acestui raport FSB, Ministerul Chinez al Securităţii Statului (MSS) a primit elementele acestui complot masiv de la un fost mercenar „Blackwater” numit Bryan Underwood, care a lucrat ca agent de securitate la un consulat american din China şi care a crezut că oferind aceste informaţii Chinei şi Rusiei ar putea ajuta la evitarea unei “apocalipse”. Underwood a fost ulterior arestat de către Biroul Federal de Investigaţii american (FBI), care a declarat în raportul arestării lui că: “Potrivit rechizitoriului subsecvent, între 1 martie 2011 şi 05 august 2011, Underwood, cu bună ştiinţă şi în mod ilegal, a încercat să transmită fotografii şi alte informaţii referitoare la apărarea naţională unor reprezentanţi ai Republicii Populare Chineze (RPC), cu intenţia şi motivul de a crede că aceste materiale ar putea fi folosite în prejudiciul Statelor Unite şi în avantajul unei naţiuni străine.” Surse chineze de informaţii menţionate în acest raport par să verifice temerile lui Underwood prin observaţia că peste 1.000 de documente şi fotografii top-secrete din SUA, obţinute de acestea, arată un guvern american “sub asediu” din cauza multiplelor ameninţări, de care acesta se teme că se vor răspândi, provocând declanşarea unui “haos fără precedent” după care “ordinea normală” nu va mai putea fi restabilită niciodată. Aceste temeri ale SUA faţă de un “haos fără precedent”, par a fi bine fondate, având în vedere că protestele masive ce se răspândesc în jurul lumii, ca urmare a prăbişirii economice globale, au lovit America cu peste 700 de arestări raportate duminică în New York şi tulburări răspândindu-se în continuare acum pe întreg teritoriul Statelor Unite. Chiar mai rău, acest raport arată faptul că guvernul Statelor Unite este, de asemenea, “îngrozit” de noi rapoarte care descriu “pierderea fără precedent” a stratului de ozon protector al Pământului deasupra regiunii arctice, care nu prezintă semne de atenuare şi este în continuare de aşteptat să provoace cataclisme climatice chiar mai grave, într-o lume care abia îşi mai poate susţine echilibrul în urma catastrofelor naturale istorice pe care le-a experimentat deja în acest an şi care sunt cele mai costisitoare din istorie. În vreme ce o revoluţie populară a ajuns acum pe ţărmurile americane, ca urmare a “apocalipsei financiare globale” de neoprit, care va face să dispară economiile a milioane de oameni, şi în timp ce ecosistemele lumii noastre sunt de asemenea în curs de schimbări masive, acest raport detaliază un complot insidios al guvernului SUA de “gestiune şi control” a acestor multe dezastre, prin care el şi aliaţii săi sunt faţă în faţă cu adoptarea unui “genocid în masă”, folosit ca mijloc de susţinere a supravieţuirii lor. De fapt, unul din documentele cele mai terifiante oferite de Underwood serviciului MSS al Chinei conţine detalii despre modul în care Agenţia Centrală de Informaţii (CIA), prin intermediul reţelei teroriste Haqqani din Pakistan, a lansat un bio-atac fără precedent folosind virusul „febrei Dengue” pe care americanii plănuiesc să îl “modifice” şi apoi să îl lanseze asupra propriei populaţii. În primăvara şi vara anului 1981, Cuba a cunoscut o epidemie severă de febră hemoragică Dengue. Între lunile mai şi octombrie 1981, naţiunea din insulă a înregistrat 158 de decese legate de febra Dengue, cu aproximativ 75.000 de cazuri de infecţii raportate. La apogeul epidemiei, peste 10.000 de oameni (pe zi) au fost găsiţi infectaţi şi 116.150 au fost spitalizaţi. În acelaşi timp, în timpul epidemiei din 1981, se crede că au fost efectuate împotriva insulei atacuri biologice sub acoperire asupra rezidenţilor din Cuba şi culturilor agricole, de către agenţi CIA şi raiduri aeriene militare. Deosebit de dăunătoare pentru naţiune a fost şi o epidemie gravă de gripă porcină, pe care Fidel Castro o atribuie CIA. Cercetătorul american William H. Schaap, editor al revistei „Covert Action”, susţine că epidemia de febră Dengue din Cuba a fost rezultatul activităţilor CIA. În 1982, mass-media sovietice de atunci au raportat faptul că CIA a trimis agenţi operativi în Afganistan din Pakistan pentru a lansa o epidemie de febră Dengue. Sovieticii de atunci au susţinut că agenţii CIA s-au prezentat în calitate de activişti în lupta contra malariei, dar, în realitate, au răspândit ţânţari infectaţi cu febră Dengue. CIA a negat acuzaţiile. În 1985 şi 1986, autorităţile din Nicaragua au acuzat CIA că au creat un focar de febră Dengue masiv care a infectat mii de persoane în această ţară . Pentru oricine pune la îndoială cruzimea Statelor Unite, trebuie doar să se uite la evenimentele de săptămâna trecută, când s-a văzut, pentru prima dată în istoria lor, cum preşedintele a dispus asasinarea a doi cetăţeni americani, fără dovezi sau proces. Numai “dovezile secrete”, pe care guvernul american a spus că le-a avut, dar nu doreşte să le dezvăluie, au fost folosite pentru a justifica aceste crime susţinute de stat, o acţiune despre care candidatul la preşedinţia SUA, Ron Paul a avertizat ieri că poate fi o infracţiune pasibilă de pedeapsă. Este, de asemenea, demn de remarcat faptul că în acest moment Statele Unite, măreţe odată, au coborât atât de mult în abisul tiraniei încât au toată puterea din lume, dar au eliminat procesele pentru acei cetăţeni condamnaţi pentru crime şi, în conformitate cu Baroul Avocaţilor din New York, au înfiinţat un sistem de gulag care, în afară de faptul că reţine mai mulţi prizonieri decât orice altă naţiune din lume, torturează în prezent peste 80.000 dintre ei, încălcând flagrant toate legile internaţionale şi umanitare, fapt pentru care astăzi, peste 12.000 de prizonieri din SUA se află în greva foamei, în semn de protest împotriva abuzului la care sunt supuşi. Mai exact, “evenimentele catastrofice”, dezvăluite serviciului secret chinez MSS de către Underwood, planurile SUA, nu numai împotriva propriului popor, dar şi întregii lumi de asemenea – acest raport FSB avertizează – sunt centrate pe crearea condiţiilor necesare pentru un război global total, care include: 1) Implozia deliberată a economiilor, atât din SUA cât şi din UE, cu scopul de a distruge sistemul financiar global, care funcţionează de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial; 2) Lansarea unui război convenţional masiv de către SUA şi UE pe continentele nord-american, african şi asiatic pentru a include Orientul Mijlociu;. 3) În timpul acestui război total, eliberarea intenţionată a agenţilor de război biologic meniţi să omoare milioane de oameni, dacă nu miliarde, de civili nevinovaţi; 4) La apogeul acestui război, Statele Unite şi aliaţii săi vor face un apel pentru pace şi pentru o nouă ordine globală, care urmează să fie stabilită în scopul de a preveni distrugerea totală a planetei noastre. Importantă de menţionat, în legătură cu afirmaţiile îngrozitoare făcute în acest raport al FSB, este confirmarea acestora de către World Net Daily (WND) News Service, care, în articolul lor intitulat „SUA se pregătesc pentru un război ‚tanc pe tanc’”, au citat o sursă confidenţială din cadrul Departamentului Apărării al SUA (DOD), care îi avertizează că America este în prezent în curs de pregătire pentru declanşarea unui război convenţional masiv. Şi, după cum WND citează direct sursa lor din DOD, aceasta a indicat că miza este “altceva” şi avertizează că întregul sistem militar al SUA “se aşteaptă la ceva convenţional şi mare, care va veni pe conductă relativ repede.” Aşa cum am menţionat în raportul nostru din 16 septembrie, intitulat „Concentrarea masivă de trupe americane la graniţa mexicană alimentează teama unei invazii”, componenta nord-americană a acestui masiv război convenţional, planificată de către SUA, va implica invazia Mexicului, Americii Centrale şi Americii de Sud, pentru a asigura americanilor vastele resurse energetice şi minerale din această regiune. Componenta din Asia şi Orientul Mijlociu a acestui amplu nou război american va implica o invazie terestră masivă a naţiunii pakistaneze, înarmată nuclear, şi care, conform ultimelor rapoarte, este deja angajată într-un schimb de focuri cu trupele americane. [Notă: La umilirea Pakistanului de către SUA se adaugă şi arestarea lunile trecute a agentului CIA Raymond Davis, pe care pakistanezii au fost obligaţi să-l elibereze sub ameninţarea invaziei] Acest raport FSB detaliază în continuare planul american de a “angaja pe deplin” China în acest război, deoarece aceasta va veni, fără îndoială, în apărarea Pakistanului. Dar nu numai să învingă China este scopul american, ci şi de a obţine pentru sine resursele vitale de energie din Marea Chinei de Sud, în legătură cu care, săptămâna trecută, ziarul oficial al Partidului Comunist Chinez a avertizat că vor merge la război pentru a le apăra. În ceea ce priveşte complotul Statelor Unite de a distruge atât economia lor cât şi cea din UE, cufundând astfel lumea în cea mai mare depresiune economică din istorie, este acum, mai mult ca sigur, că, pe lângă colapsul economic al Europei, China a emis un ultimatum către SUA conform căruia, cu excepţia cazului în care acţiunile lor se vor schimba, un război comercial masiv între cele două puteri va fi garantat. Important de menţionat este faptul că acest viitor război comercial şi depresia economică globală au fost anunţate de mult timp şi sunt o repetare aproape exactă a acţiunilor întreprinse de către SUA, care au condus la al Doilea Război Mondial. Chiar mai important de reţinut este faptul că războiul este o parte esenţială a sistemului economic capitalist din Statele Unite şi a fost făcut “politică oficială” de către Consiliul Naţional de Securitate American într-un document top-secret, denumit NSC-68 în 1950, care a transformat în mod radical Statele Unite ale Americii într-o “societate militară totală.” Teorii ale keynesianismului militar, precum şi complexul militar-industrial, codificat de NSC-68 au devenit populare după al Doilea Război Mondial, probabil dintr-un motiv bun. Perspectiva demobilizării militare, în special în Statele Unite, părea alarmantă. Elita americană şi-a amintit viu cum creşterea cheltuielilor militare a scos lumea din Marea Depresie, şi se temea că scăderea bugetelor militare ar putea inversa acest proces. În cazul în care asta s-ar fi întâmplat, aşteptările ar fi fost ca afacerile să se poticnească, şomajul să crească şi legitimitatea capitalismului pieţei libere ar fi fost pus din nou în discuţie. Şi unde se găsea America la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial se găseşte din nou acum. Şi, încă o dată, apelul la un război masiv se aude din nou în “ţara celor liberi, căminul celor curajoşi”, aşa cum influentul consilier al lui Obama şi laureat al Premiului Nobel, economistul Paul Krugman a afirmat atât de bine săptămâna trecută, “Ceea ce avem nevoie este de fapt echivalentul financiar al războiului. Ce a adus de fapt la sfârşitul Marii Depresiuni a fost programul enorm de cheltuieli publice cunoscut altfel sub numele de al Doilea Război Mondial. ” Pentru oricine, echivalarea celui de-al Doilea Război Mondial şi sutele sale milioane de victime ca fiind nimic mai mult decât un “program enorm de cheltuieli publice”, arată dincolo de orice îndoială cât de periculoase sunt aceste elite occidentale pentru întreaga noastră planetă şi brutalele căi pe care ele vor merge, pentru a-şi asigura supravieţuirea. Cronologia exactă a evenimentelor planificate de către SUA şi UE pentru lansarea mega complotului lor de a domina lumea prin distrugerea şi apoi refacerea ei, nu o cunoaştem. Ceea ce cunoaştem, totuşi, este că evenimentele vor veni mai degrabă curând, decât mai târziu, luând pe mulţi prin surprindere, cu excepţia celor care ştiu cum să ţină seama de “semnele anotimpurilor.” Şi nici Rusia nu se simte prea bine!

Rusia:
“Riscul unui război nuclear a crescut dramatic”!!!

Potenţialele conflicte locale în apropierea frontierei Federaţiei Ruse ar putea escalada într-un război de anvergură cu implicarea armelor nucleare, a apreciat joi şeful Statului Major al armatei ruse, generalul Nikolai Makarov, potrivit Interfax.
'După destrămarea URSS, riscul unor conflicte locale armate a crescut dramatic pe aproape întregul perimetru al frontierei' Federaţiei Ruse, a afirmat generalul de armată Makarov, într-un discurs susţinut în Camera Publică, o organizaţie înfiinţată în 2005 care asigură interacţiunea societăţii civile cu diferitele instituţii ale statului.
'În anumite circumstanţe, eu nu exclud ca unele conflicte locale sau regionale să degenereze într-un război amplu, inclusiv cu utilizarea de arme nucleare', a afirmat Makarov, citat de agenţia rusă de presă Interfax.
Armata rusă ar fi putut să rămână fără arme şi echipamente dacă nu ar fi demarat la timp noua reforma militară, a mai spus el, indicând că, dacă s-ar fi aplicat planul vechi de dezvoltare a forţelor armate /până în 2015/, către orizontul anului 2014, Rusia nu ar mai fi avut aproape deloc forţe militare capabile s-o apere, deoarece echipamente în stare de funcţiune ar fi rămas doar în proporţie de 10%.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Despre 2012 cu mhnire, dar şi cu speranţe!

2011-11-20T10:04:00.000-08:00

Despre anul 2012 cu mâhnire, dar şi cu speranţe!

2012 – versetul 1
Vorbim de un domeniu in care informatia abundenta provine din numeroase sfere de cercetare – stiintifice, tehnice, ale prognozei – dar si sfere ale spiritualitatii – filosofice, religioase, artistice, science-fiction – sau… “simpla fabulatie de cafenea”, veţi spune unii. Pentru ca a vorbi despre anul 2012 a devenit o moda, o cale de initiere, o noua “autostradă” de canalizat sperante. Celebrul regizor Mel Gibson a inceput la sfarsitul anului trecut filmarile in Mexic pentru ecranizarea unei carti sacre a precolumbienilor mayasi: Popol Vuh. Sunt folositi actori indigeni, iar filmul este vorbit integral in limba maya. Si, fapt important, filmul se intituleaza “Apocalypto”, avand legatura directa cu evenimentele despre care se crede tot mai mult ca vor avea loc in anul 2012.

Se inverseaza polii magnetici ai Pamantului
Din punct de vedere stiintific, lucrurile par simple: spre sfarsitul anului 2012, polaritatea actuala a Pamantului urmeaza sa se schimbe. Procesul de mutare al polilor a fost deja pus in evidenta de satelitii de observatie meteo. Consecintele constau in incalzirea regiunii arctice prin cresterea temperaturii medii anuale cu cinci grade fata de media generala a secolului trecut (UPI, febr. 2006). Urmarea directa este topirea glaciara si cresterea nivelului Oceanului planetar. In Australia, cercetatorii au constatat o crestere cu 19,5 cm intre 1870 si 2004, pana la sfarsitul secolului 21 cresterea atingand 30 de cm. Pare putin, dar daca aflam ca nu este nevoie ca nivelul Oceanului planetar sa creasca cu un metru ca marile porturi ale lumii sa fie inundate, vom vedea ca nu e vorba de glume. Associated Press publica la 9 decembrie 2005 articolul “Polul Nord se misca spre Siberia”, dar, in mod simetric, nici cel sudic nu sta pe loc.
Polii magnetici sunt parte a campului magnetic generat de miezul de fier lichid al Pamantului. In ultimii 150 de ani, polul Nord magnetic a migrat cca 685 de mile in zona arctica.
Catastroficele anomalii climatice din ultimii ani -tsunami, cutremure, tornade – confirma relatia cauza-efect in contextul fenomenelor geo-magnetice aflate in curs. Activitatea seismico-vulcanica a crescut cu 500% din 1875 incoace si continua sa creasca.

Rezonanta Schumann – pulsul Terrei
Elementul de sprijin pentru aceste prognoze il constituie asa-numita Rezonanta Schumann. Planeta noastra se manifesta ca un imens circuit electro-magnetic ale carui proprietati fizice au fost puse in evidenta de fizicianul german W.O. Schumann, intre anii 1952-1957. Rezonanta Schumann – sau pulsul Terrei – a fost, vreme de milenii, stabil, la valoarea de 7,83 de cicli pe secunda. Incepand cu anul 1980, aceasta valoare a crescut mereu, avand astazi 12 cicli pe secunda. Paradoxal, dar acest fapt duce la schimbarea calitatii timpului, ziua, in acest plan, nemaiavand 24 de ore, ci 16. Nu de un proces cronologic vorbim, ci de unul infra-material, din intimitatea profunda a materiei vii. Procesul continua, ajungand in decembrie 2012 la zero, practic, la un re-start temporal-energetic. Nu e un sfarsit real al Lumii, ci sunt schimbari calitative mai greu de imaginat chiar si astazi. Tocmai acest fenomen este descris de vechii mayasi in Popol Vuh, astronomii lor localizand cu precizie trecerea “de la a cincea Lume la cea de-a sasea”, in 21 decembrie 2012. Din acest punct de vedere, filmul lui Mel Gibson este o creatie “preventiva”.
Tot atunci, planul Sistemului nostru solar se va alinia cu planul galactic al Caii Lactee. Polii se schimba de doua ori intr-un ciclu de 26.000 de ani, fapt observat si de cunoscatorii indieni in urma cu 2500 de ani: “un Univers dureaza cat o inspiratie si o expiratie a lui Brahma”.

Schimbari fundamentale ale fiintei umane!
Interesant este faptul ca, o data cu cresterea Rezonantei Schumann, creste si nivelul vibrational al oricarei fiinte vii de pe Pamant. Consecintele directe deriva din schimbari fundamentale de comportament. Mai ales tinerii nu vor mai accepta vechile institutii, care vor disparea cu timpul. Tehnologia, asa cum o cunoastem noi astazi, va disparea la randul ei. Cunostintele actuale despre Timp si Spatiu vor suferi modificari majore. Va fi depasita necesitatea Banului ca valoare de referinta. ADN-ul uman va suferi reprogramari, trecand la 12 spirale in loc de doua. Schimbarea va afecta ciclul veghe-somn, relatiile cu ceilalti si reglarea imunitara a organismelor.
Posibile simptome ar mai fi migrene, oboseala, crampe musculare, gripe, vise intense, cresterea sensibilitatii corpului supus la tot mai multe vibratii. Dar vor creste abilitatile intuitive si capacitatile de regenerare, se activeaza capacitati latente, nou-nascutii fiind mai dotati, iar ochiul uman se va transforma in functie de noua atmosfera si de cresterea luminozitatii.

Vremurile biblice din urma?!
Aceste concluzii nu sunt ale unui singur om, nici ale unui mitoman clarvazator, ci ele converg dintr-o multitudine de surse grupand fizicieni, medici, astronomi, psihologi, preoti, o parte dintre ei ocupandu-se serios de ceea ce se numeste viitorologie. Informatiile disparate nu spun aproape nimic, dar ele trebuie in permanenta corelate. De exemplu, geofizicianul Gauthier Hulot a constatat ca in Atlanticul de Sud campul magnetic stabil este cu aproape 30% mai slab. Ornitologi din nordul Europei si din Canada constata tot mai des ca intregi carduri de pasari migratoare “gresesc” tintele de migratie, “radarul” lor infailibil fiind, de milenii, campul magnetic. Columbofilii din Arad au trimis la Atena, la deschiderea Jocurilor Olimpice, 850 de porumbei dintre care s-au intors doar 50, iar Ungaria a trimis 1.500 dintre care s-au intors 40. Satelitii de la limita stratosferei se defecteaza cand trec prin zone de campuri magnetice mai slabe.
Grupuri de cercetatori efectueaza in secret serii intregi de experimente legate de viitor si de studiul Timpului, un astfel de experiment recent fiind Proiectul Montauk. Putini au vorbit despre el, dar cei care au facut-o au spus ca “n-au vazut nimic dincolo de decembrie 2012″. Religiile exploateaza in mod copios toate aceste informatii si semnale, de pe acum filosofii crestini, numind anul esoteric 2012 “Revenirea la Glorie”.
Din motive cu totul deosebite, foarte multi oameni si-au dat seama de accelerarea timpului si se plang ca ziua nu le mai ajunge sa faca tot ce au de facut. Poate ca aceste interpretari explica intreaga nebunie accelerata in care se desfasoara actualele relatii internationale, goana dupa energie, cu tot cortegiul de razboaie, tranzienta accelerata a relatiilor dintre oameni, cresterea deliranta a consumismului si excesul fara precedent al productiei de “obiecte non-necesare vietii decente”, cum le numesc recentele analize ale ONU. Diverse religii si credinte “asteapta” sfarsitul Lumii la date antecalculate cu mari perioade de timp inainte. Iata cateva dintre ele:
Sfarsitul calendarului maya actual – 21 decembrie 2012
Alinierea generala planetara – 8 septembrie 2040
Sfarsitul, dupa calendarul musulman – 2076
Sfarsitul, dupa calendarul evreiesc – 2240

Zilele de pe urma!
“In zilele de pe urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostri si fetele voastre vor prooroci, tinerii vostri vor avea vedenii si batranii vostri vor visa visuri!
Da, chiar si peste robii Mei si peste roabele Mele voi turna in zilele acelea din Duhul Meu si vor prooroci.
Voi face sa se arate semne sus in cer si minuni jos pe pamant, sange, foc si un vartej de fum; soarele se va preface in intuneric si luna in sange, inainte ca sa vina ziua Domnului, ziua aceea mare si stralucita.
Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit”.(Faptele Apostolilor,2:17-21).

2012- versetul 2
Dupa cartea Istoria Secreta a Omenirii – vol II, aparuta in mai 2006, de Eugen Delcea. Sursa: Newsletterul editurii “ForYou”.
“Maya ramane in continuare o civilizatie misterioasa, aparuta din neant si cu o origine inca nedeslusita, la fel ca in cazul Sumerului, Indului sau Egiptului Antic. O civilizatie cu un calendar inexplicabil de asemanator cu cel al dacilor, cu date cosmice calculate pana la milioane de ani in trecut, deci avand cunostiinte astronomice extraordinar de avansate. O dovada in acest sens este si calendarul, de o exactitate demna de secolul XX. Anul mayas avea 365,242129 zile, in conditiile in care actualele calcule dimensioneaza anul la 356,242198 zile. Pentru comparatie, sa retinem un amanunt: calendarul Gregorian indica 365,2425 zile.Desi extraordinar de exact, calendarul mayas se opreste in 22 decembrie 2012! Aceasta data obsedeaza omenirea de cateva secole si i s-au cautat diverse explicatii, majoritatea de esenta religioasa, mai ales ca unele pasaje ofera argumente in acest sens. Vom vedea, insa, ca Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii, cum gresit s-a inteles si transmis prin Biblie. Schimbarile care se asteapta in 2012 vor modifica total viata pe Terra si omenirea insasi. – Alexei Dimitrov, un cercetator rus, a constatat ca Luna isi fabrica atmosfera proprie, una alcatuita din compusi ai sodiului, care acum se intinde pe o suprafata de 6000 kmp.
- Atmosfera lui Marte creste rapid si se crede ca ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, in 1997.
- Atmosfera Terrei este si ea in schimbare, 11411×2311l in straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pana acum iar activitatea vulcanica a crescut de 5 ori din 1875 incoace.
- Venus sufera o crestere vizibila a intensitatii luminoase.
- Campul magnetic al lui Jupiter s-a dublat, iar intre planeta si unul dintre sateliti s-a format un tub de radiatie ionizata.
- Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli, isi maresc campul magnetic si devin tot mai stralucitoare..
- Campul magnetic al Soarelui a crescut si el cu 230% din 1901 incoace..Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca aceste multiple schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar. Centura Fotonica este formata din mai multe benzi fotonice care emana din centrul Galaxiei si sunt asociate cu spiralele Caii Lactee. Centrul Galaxiei se afla in Constelatia Pleiadelor, fiind marcat de steaua Alciona, Soarele central al Pleiadelor, aflat la 400 de ani lumina de noi. Centura Fotonica incercuieste Constelatia Pleiadelor. Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centura de doua ori in 25.920 ani, perioada considerata Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani.Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra in 2012. Intalnirea cu Centura Fotonica pare sa duca la transformarea omului profetita de Biblie, la o teribila experienta spirituala.
Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist si, deci, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita.Orice fiinta este alcatuita in primul rand din energie. Iar energia este informatie, si invers. Corpul material este doar invelisul altor corpuri energetice. Omul se incadreaza si el, fireste, in organizarea universala. “Animal cu (oaresce) ratiune”, fiinta umana a fost inzestrata cu capacitatea de a avea o paleta larga de trairi, sentimente si ganduri.Dovada, ca acestea sunt energii in stare pura, ne este oferita de constatarile de-a lungul timpului si cercetarile stiintifice din ultimile doua secole. Trairile si sentimentele negative creeaza energia negativa, nefasta, iar gandurile se pot chiar si materializa, dupa cum s-a reusit in proiectul Montauk. Ca orice energie, sentimentele, trairile si gandurile umane au o anumita vibratie. O energie negativa nu poate avea, evident, decat o vibratie joasa, pe principiul universal al evolutiei.In Univers, nimic nu este intamplator iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evolutia vietii. Materia insasi este inzestrata cu o inexplicabila capacitate de a crea viata! Exista legi universale chimice, fizice, astronomice si chiar juridice. Ele nu sunt insa stricte, pentru ca Universul nu este Armata Poporului iar cuvantul de ordine este diversitatea. Viata trebuie sa evolueze prin forte proprii, fara dirijari cazone, sa se confrunte cu cele mai dificile situatii.Cine invinge merita sa mearga mai departe. Chiar si razboaiele au rolul lor in programul universal. Nu sunt de dorit, in general, dar determina unitatea unei natii, planete sau chiar unei galaxii ( si evolutia stiintifica, aducand o presiune si o urgentare sporita in acest sens. Tot ele, aduc un examen energetic major, o separare intre “baietii buni si baietii rai” – dupa gandirea simplista americana.Fiindca totul este energie, nici Universul nu face exceptie de la regula. Asa cum el a fost creat prin explozia colosala a unui… atom, tot asa exista surse de energie pozitiva ce alimenteaza galaxiile iar de la acestea, prin sori, sistemele solare. Aceste energii sunt de frecventa foarte inalta, pentru a putea strabate distanele imense, pana la sorii captatori.Pe de alta parte, planetele, sistemele solare si galaxiile se afla intr-o continua miscare, parca pentru a beneficia toate de aceste izvoare de energie a evolutiei. Miscarea are insa si un reflux: catastrofismul… periodic. Nu intamplator, galatenii Ioan Farcas si Ilie Ghetu au devenit subiect pentru “Discovery” TV, teoria lor fiind cu adevarat revolutionara. Conform acestora, la 180-200 milioane ani, Galaxia noastra sufera, permanent, transformari radicale iar sistemul solar de trei ori in acest interval. O data la 60-70 milioane de ani, modificarile de pe Terra sunt atat de radicale incat, spun cei doi, “pana si istoria nu poate fi considerata o observatie continua”. Toate aceste modificari sunt ciclice si… obligatorii si se datoreaza permanentei miscari a galaxiei si sistemului solar. Doar izvoarele de energie pozitiva par a avea o anumita stabilitate.Am tot mentionat ca trecerea prin Centura Fotonica duce la o schimbare radicala a vietii pe Terra. Ce inseamna insa aceasta, concret? Centurile de siguranta, va rog! Centura Fotonica atat de imensa, incat trebuie strabatuta timp de 2000 ani, emite o intensa radiatie electromagnetica, atat in spectrul vizibil, cat si in cel invizibil, de inalta frecventa (inclusiv raze X). Fotonii Centurii vor exercita o multipla si socanta influenta asupra materiei terestre. In primul rand, se va constata fluorescenta tuturor corpurilor iar ca rezultat… nu va mai exista noapte timp de 2000 de ani!!! Corpurile vor emite o lumina fara temperatura si nu vor avea umbra.Intregul sistem solar isi va schimba structurile moleculare ale materiei iar energia fotonica nu va mai da dureri de cap la NASA, va deveni sursa majora de energie libera si nepoluanta (gandita de Tesla).Planeta va suferi o scadere progresiva a densitatii si isi va schimba “bataia inimii”. Dupa ce a avut o valoare constanta timp de milenii, “rezonanta Schumann” a Terrei a inceput sa creasca, din 1980, de la 7,8Hz, apoi sa se accelereze, ajungand la 12 Hz, nivelul de astazi. Aceasta inseamna ca, data fiind cresterea frecventei vibratorii a Pamantului, cele 24 de ore de viata ale unei zile sunt… doar 16 ore reale! Deocamdata este inca bine si acceptabil, desi explica de ce nu mai avem suficient timp, suntem tot mai grabiti si mai obositi.Ce se va intampla in momentul intrarii in Centura Fotonica, in 2012 sau in alt an, este pur si simplu de neinchipuit: intreaga planeta, inclusiv omenirea, va trece intr-o alta dimensiune! Inca neclar? Mai concret: 24 de ore vor fi… 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista!!! Iar pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, in acel “Punct Zero” se vor inversa si Polii Magnetici ai Pamantului. Vestea buna este, repet, ca Sfarsitul Timpului nu inseamna Sfarsitul Lumii. Semn ca momentul este relativ aproape, intensitatea plasmei stralucitoare de la marginea sistemului solar a crescut recent de 10 ori. Prin intermediul Soarelui, planetele au primit si ele o energie sporita.Mayasii ne retransmit si ei informatiile primite de la zei despre schimbarile ce vor urma:
intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice;
- vom depasii tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;
- banii vor disparea ca necesitate;
- vom intra in Dimensiunea a 5-a;
- ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna – este semnul ca organismul se purifica): – migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
- simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice;
- slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;
- modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului.In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducand la o crestere a celor umane. Este asa-numita “inaltare”, “ridicare la Cer”, de care vorbesc si vechile scrieri. “Inaltarea” fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii. Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine. Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti.Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange. Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place: – intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
- folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% decat in prezent;
- toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
- se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
- corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea(cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.Ideea este ca 2012 este foarte aproape de noi si majoritatea vor ajunge cu siguranta sa vada, daca aceasta profetie este reala sau falsa.”

2012 versetul 3
Cu toate că nu au trecut testul anului 2000, teoriile sfârşitului lumii cunosc acum un reviriment legat de anul 2012. Se pare că tot mai multe argumente converg spre concluzia că în acel an ceva cu totul surprinzător şi inimaginabil se va petrece cu planeta noastră şi implicit cu noi, locuitorii ei. Înainte de a accepta sau respinge aceste argumente, e bine să le cunoaştem. Şi bineînţeles, să ne întrebăm: suntem oare pregătiţi pentru anul 2012?
Planeta Pamânt se manifestă ca un imens circuit electric. Există un fel de cavitate electromagnetică situată între Terra şi ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 km distanţă de suprafaţa pământului. Proprietăţile rezonante ale acestei cavităţi magnetice terestre au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann între anii 1952 – 1957, şi ele permit măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei noastre.

“Bătăile inimii” Pământului se accelerează!
Rezonanţa Schumann este prezentată de geofizicienii contemporani drept “bătaia inimii” planetei noastre. Aceasta a avut o valoare constantă de 7,8 Hz timp de mii de ani. Însă începând cu anul 1980, s-a observat o accelerare, mai întâi lentă, apoi din ce în ce mai rapidă (dupa 1997), până când a atins astazi valoarea de 12 Hz. Creşterea frecvenţei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viaţă pe planeta noastră să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. Pare o explicaţie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntăm la ora actuală…
Iar curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe masură ce ne apropiem de “Punctul Zero”, care corespunde inversării polilor magnetici ai Pământului. Căci dacă 24 de ore ale zilei reprezinta încă, la ora actuala, 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mari exponenţial, astfel încât la trecerea prin Punctul Zero, pe care unii îl situează la sfârşitul anului 2012, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecinţele acestui fenomen sunt incalculabile şi sfidează orice imaginaţie: întreaga planetă şi toti locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune!
Creşterea frecvenţei de rezonanţă Schumann se traduce prin scăderea progresivă a densităţii planetei, fenomen ce a fost observat şi identificat de clarvăzătorul brazilian Triguerinho, încă de la începutul anilor ‘80.
Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbări: simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronică, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degraba fanteziste decât minunate. Şi mai cu seamă, corpul uman devine din ce în ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasă are loc însă la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi acum reprogramat de Inteligenţa Cosmică. Ca urmare, intuiţia se dezvoltă mai repede, ca şi toate capacităţile paranormale ce derivă din ea. Al treilea ochi începe să se deschidă şi chiar ochii fizici se transformă pentru a se adapta Luminii şi frecvenţelor ei mult mai elevate.

Calendarul Maya a prezis sfârşitul epocii actuale în 2012
Scriitor, şi ghid la locurile sacre ale planetei, Gregg Braden s-a făcut cunoscut prin cărţile sale “Trezirea la Punctul Zero: iniţiere colectivă” şi “Translaţia între lumi”. După ce a trăit, în tinereţe, două experienţe de moarte clinică (NDE) şi a avut o carieră profesională strălucitoare ca inginer de aeronave, a început să ţină conferinţe şi seminarii în întreaga lume. Gregg Braden a dovedit ştiinţific trecerea prin centura de fotoni şi încetinirea gradată a perioadei de rotaţie a planetei Pământ. Tot lui îi aparaţine demonstraţia ştiinţifică a creşterii frecvenţei de rezonanţă a Terrei (rezonanţa Schumann). Braden consideră că, atunci când planeta noastră nu se va mai roti deloc iar frecvenţa ei va atinge valoarea de 13 Hz, vom fi în “Punctul Zero” al câmpului ei magnetic. După două sau trei zile de repaus, ea va reîncepe să se învârtă în sens contrar, ceea ce va determina inversarea polilor magnetici ai Terrei.
Din aceasta, Gregg Braden deduce o serie de consecinţe:
1. Timpul va părea că trece din ce în ce mai repede pe masura ce ne apropiem de “Punctul Zero”. La ora actuală, frecvenţa Schumann a Terrei este de 12 Hz şi se preconizează ca la 13 Hz se va opri. Provocând inversarea polilor magnetici, traversarea Punctului Zero va însemna totodata translaţia omenirii într-o dimensiune superioară, a patra, care este la rândul ei o treaptă către cea de-a cincea dimensiune. La acest nivel de evoluţie, gândurile şi dorinţele noastre se vor manifesta instantaneu (fapt care corespunde planului astral). Acest Punct Zero este menţionat de calendarele sacre ale omenirii, cum ar fi misteriosul Ţolkin ? calendarul mayaş ? care prevede sfârşitul actualului ciclu al omenirii în decembrie 2012. După saltul în cea de-a patra dimensiune, prevăzut a avea loc înainte de sfârşitul anului 2012, în 2013, conform acestor teorii, vom trece în cea de-a cincea dimensiune.
2. Trecerea în altă etapă la Punctul Zero, prezisă de diferite tradiţii cu mii de ani în urmă, este pe cale de a se realiza. Aceste salturi au loc o dată la 13.000 de ani, ceea ce echivalează cu o revoluţie completă a Soarelui nostru în jurul Soarelui central al galaxiei noastre.
3. Se pare că după trecerea prin Punctul Zero, Soarele va răsări la Vest şi va apune la Est. Mai multe texte străvechi descriu astfel de transformări radicale în trecutul îndepărtat al omenirii.
4. Cea mai mare parte a tehnologiilor cunoscute nu vor mai fi operaţionale. Excepţie face utilizarea energiei libere, decoperită de Tesla în urmă cu un secol, propusă în diferite etape unora dintre guvernele noastre de către extratereştri, dar ocultată şi interzisă de o conspiraţie mondială.
Calendarul Maya a prezis toate aceste schimbări şi faptul că vom reveni la ciclurile naturale bazate pe armonia universală.

Cum va fi translaţia într-un alt plan?
Prin urmare, creşterea frecvenţei de vibraţie a planetei noastre implică şi elevarea frecvenţei de vibraţie a locuitorilor săi, ceea ce determină efecte asupra organismului dar şi elevarea conştiinţei, chiar dacă evenimentele actuale contrazic aceasta (vezi războaiele şi conflictele la nivel mondial).
Alte semne: câmpul magnetic al planetei s-a diminuat, iar mişcarea ei de precesie s-a modificat. Mai mult, polii magnetici ai planetei au început deja să se deplaseze puţin câte puţin. Toate acestea vor continua şi ne indică în mod clar că ne îndreptăm spre transformări planetare de importanţă cosmică. Este dificil de descris în cuvinte un eveniment atât de rar şi de special. Un salt similar s-a produs deja în constelaţia Pleiadelor, dar în urmă cu foarte multă vreme.
Sigur că nimeni nu poate spune exact ce se va petrece atunci, însă putem trasa unele repere. Înainte de 2012, sufletele evoluate de pe planeta noastră vor face acest salt şi astfel vor deschide poarta ascensională şi pentru alţii care le vor urma. Unele fiinţe, care deja s-au orientat către Dumnezeu cu credinţă şi sinceritate, vor realiza Ascensiunea cu propriul lor corp fizic sublimat, în timp ce altele îşi vor părăsi acest corp fizic pentru a se regăsi într-un alt plan, cu un corp subtil mai apropiat noii frecvenţe de vibraţie.

Inversarea polilor magnetici – evidenţiată de datele culese de sateliţi!
Polul nord magnetic terestru este într-o constantă deplasare. La ora actuală, tinde să se apropie de polul nord geografic (care coincide cu polul sud magnetic). Unii oameni de ştiinţă consideră că această inversare a polilor magnetici ai Terrei va avea loc în curând.
Extras din revista”Sciences et Avenir” (Ştiinţa şi viitorul) din iunie 2002: “Analizând datele culese de doi sateliţi, Oersted, lansat în 1999, şi Magsat, lansat cu 20 de ani mai devreme, o echipă de specialişti de la Institutul de Fizica Pământului din Paris a remarcat variaţii importante ale câmpului magnetic terestru. Să fie acesta semnul inversării polilor magnetici ai Pamântului, eveniment care are loc la aproximativ 250.000 de ani? Nu putem afirma aceasta cu certitudine. Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând şi apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuaţii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuaţie, nucleul terestru pare a fi agitat însă de furtuni intense.” Ş.D.A.

Ce, pe cine şi de cine ar trebui să ne mai apere Scutul american Antirachetă?

2011-09-14T14:10:00.000-07:00

Primirea la “marele licurici”-un moft prezidenţial prea costisitor, îndeplinit!
Ce, pe cine şi de cine ar trebui să ne mai apere Scutul american Antirachetă?

Azi si-a încheiat vizita în SUA preşedintele Traian Băsescu. Cu acest prilej, preşedintele şi-a văzut implinit încă un vis, acela de a se întreţine tet-a-tet cu Barak Obama. La prima vedere, vizita pare a fi fost o reuşită. Dar… (Iată că mai există încă un “DAR”! Poate chiar mai mulţi!), din păcate, politicienii noştri continuă să gafeze diplomatic. Căci, nu-i aşa, nu e de colea să te adresezi tu ministru de externe al Romaniei, o ţărişoară uitată pe harta lumii pană şi de Dumnezeu, şefului Afacerilor Externe al SUA Hillary Clinton, cu “Dragă Hllary”! Măcar şi numai pentru că dna Hillary este totuşi soţia fostului preşedinte al SUA, Bill Clinton, de a cărui Administraţie se leagă cea mai puternică dezvoltare economică a Statelor Unite, din ultimii 25-30 de ani. S-a spus despre acestă vizită că a fost o reuşită. Depinde în ce plan a fost reuşita. În plan personal, cu siguranţă, dar pentru Traian Băsescu, nu şi pentru Romania sau romanii de acasă. Nu şi pentru Romania acasta profundă. Apoi, a sunat ca dracu acea sumeţire, de fapt aronganţă a preşedintelui Băsescu: “Ce poate face Romania pentru America”. Răspunsul preşedintelui Obama a fost desigur, unul pe măsură: “Nimic. Respectaţi-vă legile, şi faceţi ceva ca să funcţioneze Justiţia”. Noi am adăuga să funcţioneze toate instituţiile statului, nu doar Justiţia. Pentru că, de geaba funcţionează Justiţia, dacă Poliţia şi Parchetele dorm pe ele. Pe de-altă parte, la ce ne-ar mai folosi azi Scutul Antirachetă? Ce fel de ameninţări mai planează asupra Romaniei, afară de sărăcia, înfometare şi nepăsarea guvernanţilor? Ce să mai apere, Scutul Antirachetă, cand nici de furat nu prea mai ai ce? Pe cine să mai apere Scutul Antirachetă? Poate pe cei din fruntea bucatelor, de cei înfometaţi?! Dar, la caţi am mai rămas în ţară, nu cred că mai merită efortul financiar la care s-ar putea ajunge. Şi de cine să ne mai apere? De ruşi? Nu cred că le mai starnim interesul. De terorişti? Care să fie aceia? Ce obiective are Romania, pentru a deveni ţintele teroriştilor?! Singurul obiectiv diplomatic prioritar ar fi trebuit să fie eliminarea vizelor pentru SUA. Dar, va trebui să aşteptăm. America are infractorii ei pentru, a mai avea nevoie şi de infractorii noştrii. Şi-atunci, care or fi fost obiectivele reale ale acestei vizite? Cumva un moft prezidenţial, numit primirea la “marele licurici”? Cam costisitor totuşi moftul preziadenţial, ţinand seama de numărul celor care au făcut parte din delegaţie, de importanţa lor şi de conjunctura economică în care ne aflăm.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Remember-Ziua care a schimbat lumea-11 septembrie 2001

2011-09-10T13:01:00.000-07:00

Remember
Ziua care a schimbat lumea-11 septembrie 2001

În editorialul e faţă nu ne propunem să rememorăm ororile produse de Al-Qaida sau alte posibile entităţi în 11 septembrie 2001 la New York, ci să încercăm să decriptăm acel eveniment cu ajutorul unui specialist german. Acesta se numeşte Andreas von Bulow, fost secretar de stat al apărării şi apoi al cercătării ştiinţifice în Guvernul cancelarului Helmut Schmidt. Timp de 25 de ani a fost deputat în Bundestag, camera superioară a Parlametului german şi membru în comisia parlamentară de control al serviciilor secrete germane. În 2003 a publicat o carte despre evenimente din 11 septembrie 2001, asupra cărora conduce o anchetă în colaborare cu un grup de cercetători americani. În continuare vă voi reda acest interviu întocmai cum a fost gandit şi scris de către Bruno Larebiere.

Interviu cu dl Andreas von Bbulow

“Bruno Larebiere(B.L.): După 11 septembrie 2001, se părea că nu există nici o îndoială că teroriştii islamici au deturnat avioanele care au lovit turnurile WTC şi Pentagonul. Ce v-a făcut să puneţi la îndoială această versiune a faptelor?
Andreas von Bulow (A.B.): Ca primă reacţie, am fost şi eu îngrozit de aceste atentate. După ce a trecut primul şoc, mi-am pus imediat întrebarea “Cui bono?” (Cine beneficiază de acestea? - întrebare esenţială în investigaţiile criminalistice). M-am întrebat cui i-ar aduce profit această acţiune înspăimântătoare şi în acelaşi timp spectaculoasă. Răspunsul meu bine documentat şi argumentat este următorul: atentatele din 11 septembrie dăunează cauzei islamice, dar serveşte intereselor celor care fac propagandă pentru lupta împotriva lumii islamice de ani de zile. Un prim argument: aproape în acelaşi timp cu imaginile avioanelor lovind turnurile World Trade Center au fost difuzate de televiziuni imagini cu grupuri de palestinieni bucurându-se, chipurile, datorită loviturii date. Difuzarea acestor imagini a fost atât de bine sincronizată încat a ridicat întrebarea unei propagande bine organizate.
Şi de fapt, câteva zile mai tarziu, citeam într-un comunicat al fostului adjunct al primarului Ierusalimului că o echipă a Ministerului Apărării israeliene a filmat acele imagini după ce a distribuit în prealabil dulciuri persoanelor care se aflau într- o piaţă arabă. Râsul acestor oameni nu avea deci nimic de-a face cu înspăimântătorul atentat, dar, într-un interval de câteva secunde, a traversat Atlanticul, ajungând în studiourile de televiziune ale Statelor Unite. O performanţă de prim plan. Acest lucru m-a alertat şi după aceea nu am mai exclus ideea unei operaţiuni “sub acoperire” a unuia sau a mai multor servicii secrete.
Explozibil pentru a distruge turnurile gemene!
BL: Ce elemente concrete aţi descoperit în urma investigaţiilor şi analizelor dumneavoastră, care vă permit să repuneţi în discuţie versiunea oficială?
AB: Constatăm, în lumina dovezilor descoperite între timp, că prezentarea oficială a evenimentelor din 11 septembrie, realizată de guvernul american este total insuficientă şi este pur şi simplu complet contrară adevărului. Noi am aflat, după numeroase cercetări incluzând poliţişti, pompieri, ocupanţi ai turnului, dar şi observatori exteriori, că prăbuşirea clădirilor a fost precedată de explozii puternice. Deşi majoritatea dovezilor aflate în scheletul metalic au dispărut sau s-au topit rapid, am reuşit să scoatem la lumină anumite probe care dovedesc utilizarea de termit (şi în plus de sulf), un explozibil care serveşte la demolarea clădirilor. Aceasta explică temperaturile foarte ridicate ale dărâmăturilor turnurilor, ca acelea pe care NSA (Agenţia de Securitate Naţională - în engleză: National Security Agency) le-a descoperit încă în aer cinci zile mai târziu.
Turnurile au avut o cădere liberă, adică au avut viteza de prăbuşire a unei sfere de oţel lansată de la o înălţime de 400 de metri. În 15 secunde, imensa clădire a fost complet dislocată în plan orizontal. “Teoria clătitei” nu poate explica acest fenomen. Din 236 de piloni externi din oţel ai turnului Nord, doar 39 au fost afectaţi. Restul era foarte bine susţinut, cu atât mai mult cu cât era legat la o reţea enormă din 47 de traverse imense din oţel special care se găseau în centrul clădirii. Temperaturile n-ar fi putut fi atât de ridicate pe cât s-a afirmat, pentru că pompierii au avansat până în punctul de impact al avioanelor şi s-au găsit în faţa unui foc uşor de stăpânit.
În cazul World Trade Center este vorba, deci, despre trei serii de evenimente criminale în legătură unele cu celelalte. Au fost exploziile, care au făcut să cadă trei dintre clădiri. Elementul cel mai important în explicaţie ar fi turnul World Trade Center 7, care nu a fost atins nici de avioane, nici de rămăşiţele turnurilor gemene, dar care s-a prăbuşit sub propria greutate în după-amiaza lui 11 septembrie, când incendiile erau de amploare redusă, şi asta într-o cădere liberă de câteva secunde. Proprietarul WTC, Larry Silverstein – un multimiliardar de origine israeliană - a asigurat clădirile cu câteva săptămâni mai devreme contra actelor teroriste. Ancheta oficială nu a îndrăznit să abordeze subiectul lui WTC 7. Acest turn găzduia serviciile CIA din New York şi un post central de comandament, protejat de bombe şi de actele teroriste, al primăriei New York-ului.

Apărarea aeriană a SUA nu a apărat ţara de avioanele aşa-zis deturnate

Listele de pasageri ale companiilor aeriene nu au descoperit nici unul dintre numele celor 19 islamişti despre care s-a spus că ar fi deturnat avioanele şi le-ar fi dirijat ulterior spre clădiri. În plus, conform unui comunicat BBC, doar şapte dintre pretinşii autori ai atentatelor au fost declaraţi în viaţă. În sfârşit, după şeful FBI, nici unul dintre autorii atacului citaţi pe 11 septembrie nu este clar identificabil. De altfel, conform FBI, Ossama Bin Laden - vechiul partener al CIA din vremurile luptelor împotriva Uniunii Sovietice în Afganistan – nu este pe lista teroriştilor căutaţi după 11 septembrie. Nu există nici o înregistrare video a teroriştilor în momentul apropierii de avion. Iar valizele conţinând informaţii revelatoare despre terorişti, aparţinând unui bărbat pe nume Mohammed Atta, au căzut în mâinile FBI.
Toate acestea puse cap la cap, conţinutul valizei – testamentul aşa-zisului terorist, scrisori, directive pentru înmormântare şi uniforma Lufthansei, dar şi maşina, parcată la vedere, conţinând instrucţiunile de zbor pentru Boeing-uri, aduse ca probe ostentative, par să indice că avem de-a face cu o pistă falsă, trasată de serviciile secrete, cu “vrăbiuţe” şi ţapi ispăşitori meniţi să ascundă faptele.
Mai rămâne deturnarea şi pilotarea avioanelor. Timp de mai mult de o oră, un haos total a domnit în sânul apărării antiaeriene a coastei de Est a unicei superputeri mondiale. Până pe 11 septembrie, avioanele de vânătoare de intercepţie interveniseră de 67 de ori după o încălcare a regulilor. N-a fost şi cazul pentru 11 septembrie. Controlorii aerieni civili şi apărarea antiaeriană militară nu au fost informaţi sau au fost, dar mult prea târziu şi urmăritorii nu şi-au întreprins patrularea decât la o treime din viteza lor maximă. Toate au ratat cele patru obiective. Nu este surprinzător, pentru că guvernul avea în curs, în acea zi cel puţin patru manevre aeriene, care deplasau avioane în direcţia Polului Nord sau care trebuiau să servească la capturarea, sub formă de exerciţiu, a până la 20 de avioane deturnate. Manevrele au fost din aceasta cauză artificial introduse în calculatoarele şi ecranele controlorilor de la sol ai Agenţiei Federale de Aviaţie (FAA). Controlorii nu ştiau ce era considerat manevră şi ce era exerciţiu . Cu câteva luni înainte, responsabilitatea cooperării între FAA şi Norad (Comandamentul Apărării Aeriene a Americii de Nord) a fost transferată vicepreşedintelui Statelor Unite, Dick Cheney.
Lipseşte totuşi avionul despre care se presupune că ar fi lovit Pentagonul. Pagubele suferite de clădiri nu coincid cu profilul avionului deturnat. Ţine de un miracol faptul că avionul a traversat cinci cercuri ale clădirii Pentagonului fără a-şi pierde giganticele reactoare. Lipsesc resturile avionului. Tambururile pentru cabluri, din lemn, sunt încă intacte după impact, în linia de acces. Este foarte probabil să fie vorba despre un avion telecomandat sau despre o rachetă care a lovit acea parte a clădirii Pentagonului în care nu există de altfel niciodată personal. Fotografiile obiective ale camerelor de supraveghere aflate în jurul Pentagonului au fost confiscate şi nu au mai fost restituite.

Vinovatul trebuie căutat în cercul apropiat al lui Bush!

BL: Care este, în concluzie, teza sau cel puţin ipoteza dumneavoastră cu privire la ceea ce s-a petrecut cu adevărat pe 11 septembrie 2001?
AB: În timpul ultimilor cinci ani, guvernul Statelor Unite a făcut totul pentru a împiedica urgentarea unei explicaţii complete, de manieră calificată, a evenimentelor de pe 11 septembrie. Experţii au fost incomodaţi de necesitatea respectării secretului, de interdicţiile de a da declaraţii, de obligaţiile de confidenţialitate. Comportamentul Statelor Unite este suspect pentru că 11 septembrie ar fi revelat în mod simplu o listă de hibe în sistem, important de a fi depistate şi corectate ulterior. Nu doar că nu s-au explicat în mod riguros erorile autorităţilor şi conducătorii răspunzători nu au fost traşi la răspundere, ba chiar exact persoanele care au fost responsabile de erori în cazul 11 septembrie au fost promovate şi recompensate.
BL: Rămâne, în consecinţă, ipoteza conform căreia cercul cel mai intim al guvernului Bush a fost complicele, sau chiar autorul acestor fapte. Din punctul meu de vedere, pare plauzibilă ipoteza conform căreia aceste evenimente, bulversante pentru opinia mondială, şi anume deturnarea avioanelor, precum şi atacul care a urmat asupra turnurilor WTC, erau o operaţiune sub acoperire, efectuată de specialişti ai serviciilor secrete menită să fie pusă în cârca celor 19 arabi de identitate neclarificată şi a şefilor lor din munţii Afganistanului. Dovezile împotriva lor fiind la fel de vizibile ca urmele lăsate de o turmă de elefanţi, FBI trebuia în mod necesar să cadă în picioare.
AB: Foarte probabil piloţii au pierdut controlul avioanelor sub acţiunea unei comenzi la distanţă. Această tehnică este perfect funcţională şi implementată în Statele Unite pentru pilotajul avioanelor civile care fac obiectul unei deturnări de către piraţii aerului. Controlul avionului poate fi reluat de către aceştia din urmă de la sol sau din spaţiul aerian. Deconectarea transponderului, care permitea identificarea automată a celor patru avioane, susţine teoria unei astfel de operaţiuni. Cele aproximativ 30 de minute în timpul cărora avioanele au zburat către Vest, înainte de a fi orientate către ţintă, au servit la ştergerea automată a tuturor înregistrărilor vocilor şi comezilor celor 30 de minute precedente. Aceasta ar fi împiedicat, de asemenea, reconstituirea derulării deturnărilor în cazul în care cutiile negre ar fi fost regăsite. Ori, fie acestea nu au fost găsite, fie conţinutul lor nu a fost revelat din motive de confidenţialitate.
Cu un an înainte de atentate scenariul era deja scris!
Scopul acestor evenimente abominabile era acela de a creşte panica în sânul comunităţii americane, dar şi al lumii europene, în faţa pericolului musulman şi de a obţine un pretext pentru a ataca Afghanistanul şi Irakul. După 24 de ore, administraţia americană începuse să vorbească despre un război mondial pe care nu mai puţin de 60 de ţări trebuiau să-l ducă alături de ea împotriva terorismului internaţional.
Făcând abstracţie de aceasta, autorii exploziilor trebuiau să cunoască în detaliu planurile turnurilor. Este chiar posibil ca o parte dintre acestea să fi fost identice. Au realizat prăbuşirea clădirilor, inclusiv pe cea a turnurilor WTC-7, extrem de dubios, ca “demolări controlate”. Cu câteva zile înainte de 11 septembrie, clădirile au fost de mai multe ori în pană de curent. În consecinţă, camerele video ale clădirii pline de azbest erau deconectate. Chiar şi câinii dresaţi să detecteze explozibil au fost temporar scoşi din sistemul de securizare înainte de 11 septembrie.
BL: 11 septembrie se înscrie, deci, ca “evenimentul catastrofic catalizator”, după exemplul Pearl Harbour, oarecum dorit în ”Project for the New American Century” (PNAC) publicat cu un an mai devreme de un grup de neo-conservatori, printre care Dick Cheney şi Paul Wolfowitz?
AB: Într-adevăr, cu un an înainte de 11 septembrie, cercul cel mai restrâns al guvernului Bush redactase un fel de scenariu al acestei zile. În acest document autorii pretind o creştere masivă a bugetului militar, în ciuda dispariţiei Uniunii Sovietice, pentru a putea garanta dominaţia mondială şi regională a Statelor Unite pe parcursul următorului secol. Ei cer împuşcarea lui Saddam Hussein, mai degrabă ca pretext pentru construirea unei gigantice baze militare în sânul teritoriilor petroliere ale Orientului Apropiat. Conform autorilor- domnii Cheney, Rumsfeld, Wolfowitz, Perle şi Jeb Bush, fratele lui George W. Bush, era totuşi dificil să convingi electoratul american de necesitatea deblocării fondurilor necesare. Un nou Pearl Harbour, zguduind lumea, putea să remedieze acest lucru, permiţând aderarea marelui public, de pe o zi pe alta, la ceea ce se poate numi complexul militaro-industrial.

Ossama Ben Laden, o invenţie a serviciilor secrete (Oare?!-N.R.)

BL: Se poate deci vorbi de complot veritabil, intern până la complex militaro-industrial şi în slujba statului american, al cărui scop final era acela de a prelua conducerea ţării pentru a devia complet politica externă a Statelor Unite, ştiind că George W. Bush fusese ales cu mai puţin de un an înainte? Pentru a vorbi mai clar, ceea ce s-a produs pe 11 septembrie 2001 a fost o lovitură de stat?
AB: După cum am mai afirmat deja, concluzii definitive nu pot fi trase fără investigaţii din partea poliţiei judiciare, a ministerului public şi a judecătorilor. După părerea mea, în afară de aceasta, în Statele Unite domneşte un consens între diferitele părţi conform căruia această ţară, în calitate de unică putere mondială, are de acum înainte dreptul de a-şi însuşi rezervele de materie primă ale planetei, devenite cruciale, în special petrolul teritoriilor musulmane. Aceasta este de fapt punerea în practică a planului lui Zbigniew Brzezinski, unul dintre cei care au conceput geopolitica americană . După prăbuşirea Uniunii Sovietice, înlănţuirea actelor teroriste provenind din lumea musulmană ajută la amplificarea urii faţă de un nou inamic, islamismul. Profesorul Samuel P. Huntington, apropiat al CIA, a explicat că această ură este necesară pentru coeziunea “lumii occidentale”.
BL: Dacă teza pe care o susţineţi este adevarată, cine este atunci Ossama Ben Laden? Şi ce este Al Qaida?
AB: Al Qaida este aproape sigur o invenţie a serviciilor secrete. În lumea arabă Al Qaida semnifică “bază de date”. Sunt înscrişi în aceasta bază toţi tinerii musulmani, născuţi în mai mult de patruzeci de ţări musulmane, care luptau în Afghanistan pe timpul armatei sovietice sub egida serviciilor secrete din Pakistan, Statele Unite şi Arabia Saudită în scopul de a speria armata sovietică ca şi luptători ai libertăţii, cu ajutorul armelor provenind din arsenalul american.
După sfârşitul conflictului, aceşti soldaţi, formaţi în terorism în Uniunea Sovietică, au devenit disponibili pentru alte misiuni. Am putut astfel şi îi putem mereu regăsi pe aceşti “Afgani” în focare de criză ca Bosnia, Albania, Montenegro sau Cecenia, aproape de fiecare dată acolo unde interese americane sunt în joc. Şi, în sfârşit, Ossama Ben Laden a recrutat în jur de 10.000 de combatanţi pentru CIA în cadrul intervenţiilor în Afghanistan. El a fost un ofiţer al “Marii table de şah ” a CIA, imaginată de Zbigniew Brzezinski, consilier al securităţii preşedintelui Carter.
Colin Powell a minţit în faţa Adunării Generale a ONU
BL: Dacă pe 11 septembrie a fost complot, cum explicaţi faptul că nici un şef de stat sau de guvern, nici un ministru european în funcţie nu l-a denunţat, şi că toată lumea, în afara unor personalităţi izolate ca dumneavoastră, nu denunţă ceea ce ar fi una dintre cele mai impresionante manipulări din istoria umanităţii?
AB: Pearl Harbour era deja o gigantică manipulare a Casei Albe, una dintr-o lungă serie. Războaiele încep prin minciuni. Acestea nu devin credibile decât dacă mass-media este pregătită să le difuzeze şi să se opună demascării lor. Aşa se procedează aproape întotdeauna în Statele Unite şi practic la fel se petrece şi în Europa. Întrebările evidente, logice, nu sunt formulate. Aceasta permite guvernului să evite să dea un răspuns. Acela care abordează problema minciunilor evidente ale guvernului este calificat drept partizan al teoriei complotului. Atunci când Colin Powell, fostul secretar de stat (ministru al Afacerilor Externe) al Guvernului Bush a acuzat Irakul, în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite, că dispune de arme de distrugere în masă , toată lumea ştia în sală, după spusele ambasadorului Germaniei, că era o urzeală de minciuni. Dar nu a îndrăznit nimeni să-l contrazică. Nu este simplu pentru nici un om de stat şi pentru nici un stat să se pună în calea unicei superputeri mondiale. Şi cu atât mai puţin în public.
BL: Aţi publicat în 2003 o carte despre acest subiect intitulată „Die CIA und der 11 September. Internationale Terror und die Rolle der Geheindienste ” (editura Piper). Cum a fost primită această lucare în Germania? Cum se face că nu a fost niciodată tradusă în Franţa? Care au fost urmările apariţiei ei în Statele Unite?
AB: Această carte a devenit imediat un best-seller. Câţiva jurnalişti neaparţinând cercului puterii, provenind din lumea radioului, a câtorva sectoare de televiziune şi a câtorva ziare au emis o critică foarte pozitivă a lucrării prin care mi-au dat ocazia de a vorbi despre aceste fapte, cât se poate de complexe şi de puţin comprehensibile pentru cetăţeanul de rând. Ori, în momentul în care succesul a devenit vizibil, o contra-ofensivă perfidă a fost lansată, din iniţiativa câtorva reviste printre care şi Der Spiegel. Afirmaţiile mele au fost mai întâi deformate în aceste publicaţii şi tratate ca o teorie a complotului ciudată şi absurdă. Argumentele erau la fel de primare ca şi cele pe care am văzut că le folosea media americană. În mod vizibil, maşina de propagandă a administraţiei americane nici măcar nu şi-a dat silinţa să avanseze argumente câtuşi de puţin diferite pentru publicul european.

Mass-media, noul “idiot util”

BL: Cum explicaţi dumneavoastră lipsa de curiozitate a mass-mediei europene în privinţa evenimentelor din 11 septembrie, care îi tratează sistematic drept “paranoici” şi îi cataloghează drept “revizionişti” pe toţi cei care ajung să se îndoiască de versiunea oficială?
AB: După cum v-am spus, procesul este acelaşi ca şi în Statele Unite. Cu câteva mici excepţii, tot ce ar putea repune în discuţie versiunea falsificată a administraţiei este înăbuşit. Dan Rather, celebrul prezentator de televiziune, a răspuns BBC-ului, care îl întreba de ce nu pune întrebări critice, prin cuvinte frumoase invocând sentimentele sale patriotice. După el, un jurnalist critic îşi asumă riscul, aşa cum s-a petrecut în Africa de Sud, de a se trezi cu un pneu încins în jurul gâtului. De atunci, mass-media face în mod complet dovada unei ruşinoase laşităţi care o împiedică să abordeze subiectele în mod independent şi critic. Este necesar să ne amintim că la sfârşitul războiului din Vietnam, CIA a fost constrânsă să remunereze mai multe sute de jurnalişti din întreaga lume.
BL: Am putea spune că există două istorii: istoria oficială, propagată de mass-media – noul “idiot util” şi istoria care se derulează în mod real, care este de multe ori fructul acţiunii subterane a serviciilor de informaţii?
AB: Într-adevăr, aceasta este tehnica folosită. CIA, dar şi alte servicii secrete, au drept sarcină realizarea unor operaţii secrete, adică opera ţiuni care nu pot fi identificate ca atare, în numele raţiunilor statului. Actele de terorism, insurecţiile şi loviturile militare de stat fac parte din aceasta. Fireşte, alături de orientarea opiniei publice în cadrul războiului psihologic.
BL: Ce credeţi despre teza conform căreia “tranziţia democratică” sau “revoluţiile de catifea”, aşa cum au fost în Ukraina sau în România, ar fi astăzi formele cele mai rafinate de complot? Ar fi vorba de acum înainte, pentru a prelua puterea, nu de a organiza un puci, ci de a manipula opinia publică?
AB: Pentru a declanşa revoluţia portocalie în Ucraina au fost folosite nu mai puţin de 30 de milioane de dolari, conform surselor oficiale ale Bugetului Federal American. Ori aceasta nu reprezintă, în general, decât o parte din cheltuielile implicate la modul real, care sunt de foarte multe ori fonduri ce provin din lumea drogurilor. Campania de publicitate împotriva unui guvern şi în favoarea unui guvern nou, convenind Statelor Unite, face parte din rutina CIA.
Jurnalişti aparţinând CIA sunt de aceea membri ai principalelor redacţii şi ai principalelor servicii de informaţii. Ţări şi oameni politici pot, în această manieră, să fie discreditaţi de propriul popor. Sau se produc crime spectaculoase înaintea alegerilor, a căror neprevenire sau neelucidare poate fi imputată unei personalităţi conducătoare.

Între KGB şi CIA!

BL: Nu este prima dată când puneţi în lumină manipulări de mare anvergură orchestrate de serviciile de informaţii. Puteţi să ne daţi exemple despre ceea ce aţi descoperit atunci când eraţi membru al Comisiei Parlamentare a Serviciilor Secrete Germane?
AB: Nu era mare lucru de descoperit. Serviciul de Informaţii al Guvernului Federal German provenea din secţiunea Armate Străine de Est ale Wehrmacht. A fost în întregime încorporat în CIA şi ulterior adus în componenţa noii Republici Federale Germane în calitate de nou serviciu secret străin. În cursul anilor în care aparţinea de CIA, transmitea americanilor date pentru a favoriza un comportament isteric în faţa uriaşului rus. De-a lungul anilor, a devenit serviciul secret al unei democraţii parlamentare. Marile jocuri jucate cu minorităţile Uniunii Sovietice au luat sfârşit. Mai multe alianţe născute în această epocă s-au dovedit a fi foarte problematice pe o perioadă lungă de timp. Se poate de altfel ca aceste alianţe să fi jucat un rol inadecvat după dezmembrarea Iugoslaviei. Nu mai era atunci loc pentru manipulare.
BL: De-a lungul deceniilor exista în Europa de Vest tendinţa de a vedea pretutindeni în Europa mâna KGB-ului. Nu există o tendinţă exagerată astăzi de a se vedea pretutindeni mâna CIA sau a altui serviciu de informaţii american? Dar ce fac serviciile ruse, chineze, germane, franceze, italiene etc.?
AB: CIA este un serviciu secret al unei puteri mondiale care intervine în lume de decenii. Serviciile ruse şi chineze vor să se înarmeze contra operaţiilor secrete ale CIA. Ele cunosc tehnicile, ştiu cum să le utilizeze şi să le combată. Pentru a da ocazii de intervenţie trebuie să fie create tensiuni. Este posibil ca în cea mai mare parte a timpului, să se păstreze pacea în sânul minorităţilor etnice sau religioase prin negocierea compromisului, concesiunii de libertăţi sau de autonomie. Cu toate acestea, conducătorii ajung deseori la capătul resurselor, atunci când serviciile secrete încep să recompenseze eventualele elemente agresive pentru agitaţia lor continuă.

Europenii trebuie să se emancipeze de sub “Fratele cel Mare”!

Serviciile secrete ale puterilor mijlocii ale Europei nu pot decât să creeze, în mijlocul evenimentelor, o situaţie independentă de “Fratele cel Mare”. Acest lucru devine cu atât mai important cu cât Ministerul American al Apărării a creat un alt department pe lângă CIA, experimentat în acest domeniu, care trebuie să simuleze perpetuarea actelor teroriste pentru a justifica intervenţii militare.
Sarcina serviciilor secrete, ca şi aceea a autorităţilor de represie, ar fi deci, de a distinge veritabilele acte teroriste de operaţiunile sub acoperire. Musulmanii disperaţi, înrolaţi ca fraierii sunt acolo pentru a orienta serviciile secrete şi poliţia criminalistă pe o pistă greşită.
BL: Aveţi vreo legătură cu Scholars for 9/11 Truth, o asociaţie de oameni de ştiinţă, universitari şi militari americani care caută adevărul despre 11 septembrie? Au ei în mod real credibilitate în Statele Unite? Şi ne puteţi spune unde găsim lucrările lor?
AB: Europenii care critică falsificările americane ale istoriei sunt cu toţii extrem de îndatoraţi cercetătorilor americani izolaţi, perseverenţi şi plini de energie, care s-au reunit pentru a forma mişcarea Truth. Dacă eu am dobândit credibilitate în ochii lor, aceasta se datorează faptului că am fost unul dintre primii oameni politici suficient de importanţi care a îndrăznit să facă legătura între enormele absurdităţi prezentate şi ideea operaţiunilor sub acoperire efectuate de serviciile secrete. Nu găsim cheia enigmei decât dacă acceptăm ca ipoteză o operaţie de acest tip.
BL: Dumneavoastră înşivă aţi fost, timp de patru ani, secretar de stat pe lângă Ministerul Apărării. Ne puteţi asigura că nu aţi ascuns niciodată manipulări în acelaşi stil?
AB: Absolut. Deja în calitate de secretar de stat, am început foarte rapid să mă îndoiesc de frica inspirată de gigantul rus, la care NATO ţinea atât de mult. Mai târziu, m-am interesat de eliminarea conflictului Est-Vest şi de contribuţia pe care o puteau aduce din acest punct de vedere structurile militare din cele două tabere. Preocuparea mea era de a dezvălui manipulările şi nu de a le ascunde”.

Acesta a fost interviul. Desigur că se pot face pe marginea lui tot felul de comentarii, speculaţii ş.a.m.d. Adevărul despre evenimentele din 11 septembrie 2001 îl vom afla destul de probabil după 50 de ani, cu toate că s-ar putea situa undeva la mijloc, între Teoria Conspiraţionistă şi varianta oficială a Casei Albe, deşi multe din aserţiunile intervievatului frizează doar Teoria Conspiraţionistă Mondială, avansand teoria implicării Serviciilor Secrete ale mai multor state. Însuşi Andreas von Bulow a fost şi rămane un om de stanga. Iată însă ce declară Barak Obama, pentru ediţia din 11 septembrie 2011 a publicaţiei franceze,“Le Figaro”: „Am dejucat comploturile reţelei Al-Qaida, l-am eliminat pe Osama Bin Laden şi pe alţi lideri ai reţelei sale şi am adus Al-Qaida pe drumul înfrangerii. Cei care ne-au atacat la 11 septembrie 2001 doreau să deschidă o prăpastie între Statele unite şi restul lumii. Dar au eşuat”, subliniază Barak Obama, preşedintele SUA, în articol ce urmează să apara duminică, 11 septembrie a.c., şi în Le Figaro. Declaraţie ce se constituie în punctul de vedere oficial al Casei albe. Şi continuă: „Chiar dacă ne confruntăm cu provocări economice interne, nu vom înceta să jucăm un rol influent unic pe plan global”, concluzionează liderul american în articolul din Le Figaro, de duminică, 11 septembrie, 2011, la comemorarea împlinirii a 10 ani de la tragicele evinemente, care au bulversat şi schimbat nu doar SUA, ci întreaga lume, destul de probabil pentru cel puţin o jumătate de secol. Ştefan Dumitru Afrimescu

La mulţi ani tuturor Mariilor şi Marinilor de pretutindeni!

2011-09-08T02:03:00.000-07:00

La Mulţi ani!

Azi am înţeles că ar fi Sfanta Marie Mică. Profit de prilej, pentru a spune La Mulţi ani tuturor Mariilor şi Marinilor de pretutindeni, un sincer La Mulţi Ani!

Dovezile care-l încriminează pe şeful DNA Piteşti

2011-09-05T23:49:00.000-07:00

Iată dovezile care-l încriminează pe şeful DNA Piteşti

În curand pe acest blog, o anchetă despre Şeful DNA Piteşti, cercetat pentru corupţie de către Direcţia Genarală Anticorupţie Bucureşti

2011-08-13T11:24:00.000-07:00

Şeful DNA Piteşti cercetat pentru corupţie de către DGA Bucureşti

Călin Nistor, şeful DNA Piteşti este cercetat de către DGA Bucureşti pentru săvarşrea unor acte de corupţie, în Dosarul de divorţ dintre Ingrid Marinică şi soţul acesteea (Florin). Mai exact, şeful DNA Piteşti este cercetat pentru favorizarea soţului avocatei Ingrid, inculpat în dosarul de divorţ dintre cei doi. Şi ne mai mirăm că dosare ca ale primarilor Piteştiului, Albotei, sau al celui de la Mioveni, zac cu anii prin fişetele DNA Piteşti?!

Iată cum se luau şpăgile la Guvern!

2011-08-09T03:18:00.000-07:00

Iată cum se aranjau spagile în Guvernul Năstase!

Înregistrarea audio, care a ajuns şi în posesia DNA, are o durată de aproape 27 de minute şi redă o conversaţie între Liana Iacob, secretar de stat în perioada 2001-2002 în guvernul Năstase, şi Marco Maximilian Katz, director al firmei EDF, care opera la acea vreme magazinele duty-free din Aeroportul Otopeni.

Transcrierea discutiei dintre Liana Iacob si Maximilian Katz (fragment)

Discuţia dintre cei doi a avut loc acasă la Liana Iacob, după ce Sorin Teşu, fost şef de cabinet al premierului PSD, se întalnise cu Rick Weil, patronul EDF, în parcarea hotelului Hilton din Bucureşti şi-i ceruse (atat conform lui Weil, cat şi Lianei Iacob, aşa cum demonstrează şi înregistrarea) o mită de 2,5 milioane de dolari în schimbul păstrării contractului de exploatare a magazinelor duty-free din Aeroportul Otopeni.

După un schimb de amabilităţi între cei doi şi discuţii de complezenţă despre Casa Lianei Iacob, despre amenajarea acesteia, despre cainii secretarului de stat, discuţia trece într-un registru de afaceri. Publicitate

Vorbeşte Liana Iacob: „Nu ştiu de ce aţi vrut dumneavoastră să stăm de vorbă, dar eu ştiu de ce aţi vrut. Eu, pană la urmă, eu, eu am înţeles, am auzit că aţi fost supuşi la nişte presiuni mari, da, şi aţi fost supuşi la nişte presiuni foarte mari, am înţeles, din partea diverşilor aceşti golani, că altfel nu pot să le spun, că eu ştiu că-s nişte golani. Aceşti domni nu au avut nici un mandat. N-au avut nici unul. însă eu m-am lămurit despre ce e vorba".

Pană aici, s-ar putea crede că Liana Iacob nu vrea decat să îndrepte lucrurile, adică să negocieze o împăcare cu reprezentanţii EDF, după ce aceştia fuseseră supuşi la nişte presiuni foarte mari. Adică li se ceruse şpagă. De către nişte golani. Dar cine sunt golanii?

Ne lămureşte tot Liana Iacob: Mi-am dat seama de la Teşu, care a pierdut, cum să zic, teren. Am să vorbesc foarte direct cu dumneavoastră: el a vrut să ia el banii. Singur. El cu prietenii lui se gandise la un sistem şi eu sunt înnebunită să văd omul cum vă şantajează.

Cu alte cuvinte, chestiunea s-a lămurit: o secretară de stat în guvernul Năstase, afirmă despre şeful de cabinet al aceluiaşi premier că ar fi încercat un şantaj de 2,5 milioane de dolari. Chestiune cu care Liana Iacob nu era de acord. Nu, ea avea cu totul alt plan.

Iată pasajul relevant, rostit de Iacob: am ajuns aseară tarziu, m-am dus am fost la Guvern, era şedinţă de guvern şi am avut cu el (cu Sorin Teşu - n.r.) o discuţie şi l-am rugat să nu se mai bage în chestia asta. Şi i-am spus: «Bun, mă laşi pe mine să rezolv treaba? Eu îţi promit că o să-ţi dau şi ţie bani, dar nu aşa cum vrei tu să faci. Banii se duc la premier în proporţie de 95% şi din alea cinci îţi dau şi ţie ăia cinci.

Dar nu se poate cum vrei tu, cu chestii d-astea”. “Nu, că ştiţi, că nu vor să dea banii, nu vor să deaÂ». Şi l-am rugat să mă lase s-o rezolv eu treaba, să nu se mai bage în nici un fel în chestiunea asta.

De fapt, chestiunea care o rodea pe Liana Iacob nu era că Teşu ceruse o şpagă imensă, ci că mita s-ar fi dus doar la Teşu. Cand, de fapt, normal ar fi fost ca aproape toată suma (95%) să se ducă la premier. Şi o spunea un secretar de stat al guvernului Năstase, nicăieri în altă parte decat în Palatul Victoria, după o şedinţă de guvern.

Şi asta nu a fost tot: Liana Iacob a întărit încă de cateva ori că cererea de mită a lui Teşu a existat: Şi Sorin ştie chestia asta şi, văzand că dumneavoastră rezistaţi eroic la toate chestiile astea, aseară a acceptat. Şi am spus: “Nu mai vreau să te bagi de nici un fel. îmi garantezi că nimeni nu mai dă nici un telefon şi eu îţi promit ţie că vin şi-ţi spun caţi bani se dau şi ziua în care mă duc la şefu şi îi dau nu? Şi tu primeşti de la mine, pentru că nu se poate altfel”.

Şi a zis că este de acord, pentru că n-a reuşit, v-aţi ţinut tare şi n-a reuşit. Finalul înregistrării este suficient de clar Încat să nu necesite nici o traducere. Astfel, după ce-i explică lui Marco Katz de ce a greşit Teşu cand a vrut banii doar pentru el şi că 95% din sumă va ajunge la premier, Liana Iacob concluzionează sec: Eu ştiu foarte clar că fără bani asta nu se va face. Deci, dacă nu plăteşti, contracte nu primeşti.

Reprezentanţii EDF, contactaţi de Cotidianul, au confirmat oficial că pe înregistrare se aude vocea lui Marco Katz. De asemenea, aceleaşi surse au confirmat că discuţia a avut loc în casa Lianei Iacob, în octombrie 2001, la foarte scurt timp după ce proprietarului EDF, Rick Weil, îi fusese cerută mită de către Sorin Teşu în parcarea hotelului Hilton din Bucureşti.

Marco Maximilian Katz
Reprezentanţii EDF au mai arătat că au depus o copie a înregistrării la DNA şi, de asemenea, că vor depune o copie a aceleiaşi înregistrări şi la Centrul Internaţional pentru Reglementarea Disputelor privitoare la Investiţii (ICSID) de pe langă Banca Mondială, de la Washington. EDF speră sincer că DNA îşi va revizui decizia de a închide cazul (mita cerută de Teşu - n.r.) şi că va face toate cele necesare pentru a aplica legea, au declarat reprezentanţii EDF.

Conform unui articol din Academia Caţavencu, dosarul şpaga EDF a fost închis de două ori, din lipsă de probe, deşi procurorii DNA nu au făcut toate verificările necesare. Dosarul a fost închis a doua oară în 2007, după ce DNA a cerut, în mod cu totul superficial, companiei Vodafone să-i confirme listinguri telefonice efectuate de pe numere de Orange.

Săptămana viitoare, înregistrarea va ajunge şi la ICSID. Este de aşteptat ca avocaţii EDF, care se află în litigiu cu Romania la Banca Mondială, să se folosească din plin de această nouă probă. Care să ateste, din punctul de vedere al companiei, că EDF nu a fost scoasă legal de pe Aeroportul Otopeni, unde opera magazine duty-free, ci pentru că nu a plătit şpagă Guvernului în mandatul 2001-2004.

EDF a reclamat Romania la ICSID şi cere daune de peste 100 de milioane de dolari, după ce companiei i-a fost reziliat contractul de pe Otopeni. Interesant este că, în litigiu, martori din partea Romaniei sunt tocmai Liana Iacob şi Sorin Teşu, dar şi Miron Mitrea, Sorin Ducaru (fostul ambasador roman la Washington) şi chiar Daniel Dăianu, actualul europarlamentar PNL (care a semnat acte privitoare la EDF, ca membru al Executivului, în mandatul CDR).

În ciuda încercărilor repetate Sorin Teşu nu a putut fi contactat pentru a comenta înregistrarea audio ajunsă la DNA. Pe de altă parte, Adrian Năstase a refuzat orice formă de comunicare pe acest subiect. Iar jurnalistului Neil Barnett, care a documentat acest subiect pentru Financial Times, Năstase i-a răspuns cu un sec “no commentâ”, după care a adăugat că, dacă publicaţia amintită va scrie despre înregistrare, îl va da în judecată.

Vedeta înregistrării, Liana Iacob, a avut o reacţie vehementă: “Nu avem ce discuta pe acest subiect, deja presa a deformat mult implicarea mea în acest caz, există sentinţe definitive care arată că nu sunt vinovată. La revedere!”

Antecedente

Sorin Teşu a avut, pană acum, două momente de glorie mediatică. Unul a fost cel al şpăgii din parcare, făcut public chiar de Rick Weil, în 2003, printr-un interviu acordat publicaţiei germane Die Welt. Al doilea moment de notorietate al lui Teşu a fost implicarea în scandalul moştenirii mătuşei Tamara.

Ăn calitatea sa de prieten bun cu Năstase, Teşu a fost cel care a preluat de la Alexandru Bittner suma de 400.000 de dolari, echivalentul bijuteriilor mătuşei Tamara, şi i-a depus în contul Danei Năstase. Liana Iacob a fost şi ea anchetată de DNA în scandalul şpăgii din parcare, dar şi într-un alt dosar, privitor la presupusa ei implicare În intermedierea altei mite, pentru construcţia unui tronson din Autostrada Soarelui.

Editorial

2011-08-05T20:34:00.000-07:00

Editorial
Romanii, ciorditorii Europei!

Nu am, nu am avut şi nici nu o să am vreodată o imagine idilică despre vreun popor anume, aşa cum nu cred nici în teoria conspiraţiei, nici în cea a poparelor alese. Cu atat mai mult, nu am să înţeleg niciodată cum am reuşit după 1990, să ajungem ca popor, deodată sau pe rand, ţiganii, violatorii, cerşetorii, criminalii şi ciorditorii Europei. Şi totuşi, ăştia suntem. Am reuşit să speriem pe rand ţări ca Italia, Spania şi Franţa, sau ca Germania, Anglia şi Belgia, dar nici în restul Lumii, al Europei sau acasă nu am fost nişte îngeri. Dacă prin ţările amintite, cerşim, ucidem, violăm, conducem zeci de reţele de prostituţie şi ciordim de prin supermarketuri, parfumuri, îmbrăcăminte de firme şi bijuterii, acasă am reuşit să furăm sau să vindem pe “para-ndărăt” zeci de mii de întreprinderi, cateva Bănci, pădurile de pe sute de munţi, mii de km de cabluri, de conducte, de şine de cale ferată, sute de km de canale de irigaţii, două flote: cea maritimă şi cea aeriană, zăcăminte de sute de milioane de barili de petrol, cateva petrochimii şi rafinării, zeci de milioane de tone de fier vechi. Şi toate acestea fără să fi plătit cineva, vreodată pentru ele. Am mai reuşit să golim şi cateva zeci de mii de conturi peste Ocean, iar autorii sunt şi acum în libertate. De 21 de ani ţara asta se tot fură şi aproape nimeni nu răspunde pentru asta. S-a ciordit o ţară întreagă şi-n închisori sunt doar panacotari, şpingleri, găinari şi caţiva fraieri care n-au furat destul, prin aceasta înţelegand măcar un colţ de ţară. Dar ceea ce este şi mai trist e că ţoţi mega-ciorditorii ţării au ajuns mega- afacerişti, căci nu-i aşa (?!), marile “afaceri” se fac cu banii publici, la fel cum marile “tunuri” s-au dat tot cu banul public.

A plătit, de pildă, cineva, pentru “tunul” numit RomTelecom? Dar pentru cel numit Petrom, RomPetrol sau Aro, Rolast, Alro, Sidex, Siderca, Oţel-Inox, IMGB, Roman şi Tractorul, Oţelul Roşu, Reşiţa şi Hunedoara? Dar pentru cele două flote ale Romaniei, maritimă şi aeriană, a plătit cineva? A fost pană acum confiscată vreo mega-avere? Ce merită pentru toate acestea Poliţia şi Parchetele? Dar Justiţia romană? Ce merită angajaţii acestor instituţii de tinichea ale Romaniei? Ce merită clasa noastră politică, politicieni romanii ce-r fi meritand?
Ştefan Dumitru Afrimescu

Aştept lămuriri

2011-07-21T01:21:00.000-07:00

Azi am avut surpriza să descopăr că, în afara celor şapte persoane, plus cateva site-uri, printre care MediaFax şi Agerpres, declarate oficial ca interesate de acest blog, se mai află şi cateva, printre care şi unul al PSD, care face pe "mortul în păpuşoi", iar atunci cand încerc să verific ce articole anume le interesează, sau dacă au preluat ceva fără a cita sursa mi se interzice accesul. Să înţeleg că doar pe acest blog accesul este liber şi fiecare face ce vrea, iar pe ale lor accesul este interzis? Aştept lămuriri.

Plangere DNA şi ANI

2011-07-20T11:30:00.000-07:00

Plangere către DNA şi ANI
Domnule Procuror General al DNA Piteşti, Domnule Preşedinte al ANI,
Subsemnaţii, Stancu Ion, Ciocănea Constantin, Dumitru Nicolae, Martalogu Ion, Nuţă Maria, Negulici Ioana, Mihai Constantin, Neacă Elena, Fulgeanu Gheorghe şi Fulgeanu Ion vă rugăm să dispuneţi începerea anchetării actelor de corupţie din Primăria oraşului Mioveni, privind aplicarea Legilor Fondului Funciar, precum şi a altor nereguli, cum ar fi despăgubirile unor personae care se dau victime ale demolărilor petrecute sub Regimul Comunist, dar care, în realitate sunt cu casele bine mersi în picioare şi cu banii încasaţi pentru demolările fictive la saltea, a numeroaselor abuzuri ale nagajaţilor Primăriei, în frunte cu primarul Georgescu Ion, cu ing. Găină Gheorghe, şef Birou Fond Funciar, cu funcţionarul în acelaşi Birou, Drăgan Ion cu toţii transformaţi în samsari de terenuri ale cetăţenilor, proprietari de drept ai terenurilor din Mioveni, validaţi, unii şi cu 18 ani în urmă şi nepuşi în posesie nici pană azi. Printre cei demolaţi fictiv de Regimul Comunist, dar care au primit facilităţi de victime ale demolărilor se numără: *-Costescu Gh. Constantin, fiind pus în posesie cu suprafaţa de 4.500 mp, pe care a vandut-o apoi cu 6 euro mp primriei Mioveni. *-O altă persoană, care la fel, nu a fost demolată, dar a obţinut în contul demolării fictive suprafaţa de 2.500 mp, pe care a vandut-o tot Primăriei Mioveni şi tot cu 6 euro mp, este Drăgan Ana. *-O a treia persoană aflată în aceeaşi situaţie este Parvu Ion, omul de casă al lui Drăgan Ion. Acesta a primit 8.400 mp pe care i-a vandut-o cu 36.000 RONI. Suprafaţa a fost însă vandută cu “dedicaţie”, cu ajutorul Comisiei de Fond Funciar Mioveni, de două ori, tocmai pentru a i se pierde urma.Ultimul proprietar al terenului amintit este patronul unui SRL din Mioveni, care l-a cumpărat cu 35 de euro mp. Astfel, cel de-al doilea cumpărător a revandut cei 8.400 mp cu 1, 234.800 RONI, adică 12.348.000.000 lei vechi. *-A patra persoană demolată fictiv şi pusă în posesie cu 2.500 îl are ca autor pe Ristea Petre. Moştenitorul acestuia care, este din Colibaşi (sat apărţinător oraşului Mioveni), şi-a vandut terenul primit ilegal tot Primăriei Mioveni, cu 6 euro mp. Şi lista poate continua, cu mafia terenurilor din Mioveni, patronată de Drăgan Ion şi Găină Gheorghe, protejaţi tacit de primarul Georgescu Ion. În afară de investigarea cazurilor de corupţie privind aplicarea legilor Fondului Fuciar de către persoanele abilitate din Primăria Mioveni, ar mai fi de investigat şi alte nereguli, privind nepotismele din primăria amintită, precum şi “bidonarea”, urmată de cheltuirea unor sume uriaşe de peste 2, 4 mil. euro anual, din Bugetul local prin cele două Fundaţii ale Primăriei: “Fundaţia pentru Dezvoltare Locală” şi Fundaţia “Clubul Sportiv Mioveni”(Asociaţia Sportivă Dacia Mioveni). Domnule Procuror General al DNA Piteşti, Domunle Preşedinte al ANI, pe fond, vă solicităm să vă faceţi datorie, pentru care aţi fost numiţi în funcţiile pe care le deţineţi şi pentru care, de de altfel şi sunteţi plătiţi din bani publici. În continuare vă prezentăm o parte din probele care stau la baza acestei plangeri, menite să vă determine a dispune începerea cercetărilor la Primăria oraşului Mioveni, împotriva funcţionarilor publici din primărie şi a primarului Ion Georgescu.
Domnului Procuror General al DNA Piteşti şi Domnului Preşedinte al ANI!

Mafia terenurilor din Primăria Mioveni

2011-07-12T03:54:00.000-07:00

Mafia terenurilor din Primăria Mioveni!
Samsarii de terenuri prosperă, iar proprietarii de drept, buni doar de plata la taxe şi impozite

Situat la nici 20 de km de Piteşti, Mioveniul a devenit, mai ales după căderea pieţei imobiliare, adevărată mană cerească pentru samsarii şefi de terenuri din Primăria Mioveni, Ion Drăgan şi Gheorghe Găină, în frunte cu primarul Ion Georgescu şi viceprimarul Aurel Costche, ajutaţi de juristul primăriei şi de contabilul-şef. De la bun început precizăm faptul că datorită primarului Ion Georgescu şi a celor din Comisia Locală de Fond Funciar, Mioveniul nu mai are la această dată nici un metro pătrat de teren extravilan. Şi aceasta din cauza refuzului conducerii primăriei de a se întocmi fişa cadastrală a oraşului.

În această ediţie vă vom prezenta suprafaţa de teren deţinută de către Drăgan I. Ion, membru al Comisiei de Fond Funciar Mioveni rezultate tranzacţiilor repetate cu terenurile cetăţenilor din Mioveni. Acesta şi familia sa deţine terenuri în nu mai puţin de 18 locaţii diferite, precum şi în jurul casei, după cum urmează. Dar, mai bines să dăm “citire” listei” cu terenuri şi alte bunuri dobandite pe căi numai ştiute numai de el, de primar şi de Dumnezeu ştiute. Se va putea vedea că multe dintre terenurile deţinute, cele mai multe dintre ele ilegal au şi fost vandute. Pe sumele obţinute dl. Drăgan şi-a înălţat în 2009 o mandreţe de vilă estimată la peste 450.000 RONI, la care numai gardul costă o avere. Acesteea i se adaugă un apartament în Capitală, două apartamente în Mioveni, utilaje agricole şi o maşină de lux. Din cele 18 terenuri, care însumează 81.500 mp respective 8,1500 ha. Din această suprafaţă, dl. Drăgan avea dreptul doar la 34.100 mp. Diferenţa de 47.400 mp este deţinută illegal. Din acestă suprafaţă, de 47.400 mp, suprafaţa de 19.000 mp, aproape două ha a şi fost vandută. Practic, la acestă dată, dl Drăgan mai deţine ilega “doar” 28.400 mp, din care 10.000 mp sunt teren forestier. I-a mai rămas totuşi de prăduit 18.400 mp, plus cei 10.000 mp de pădure. Una peste alta, suma pe care ar obţine-o, valorificand la vanzare cei 28.400 mp, se ridică la peste 189.000 euro, doar din această ultmă tranzacţie. La care se adaugă suma rezultată din tranzacţiile anterioare, respectiv, din vanzarea celor patru terenuri în suprafaţă totală de 19.000 mp, adică alte vreo cel puţin 190.000 euro. Însumate cele două valori, rezultă o sumă de 380. 000 euro. Dar acste tranzacţii, veţi observa că sunt la vedere. Exisă însă alte zeci de tranzacţii ale căror acte de vanzare-cumpărare apar la vedere abia la al doilea sau al treilea cumpărător. Aceasta, în tmp ce proprietari de drept, precum Nicolae Dumitru, aşteaptă să fie pus în posesie, deşi este validat de Comisia Judeţeană de Fond Funciar, încă dininte de 2009. Iar în situaţia acestuia se mai află Gheorghe Fulgeanu, Ion Fulgeanu, Ion Stancu şi mulţi, mulţi alţi cetăţeni din Mioveni, ale căror terenuri au fost de ani de zile prăduite de samsari ca Ion Drăgan şi Gheorghe Găină, cu largul concurs desigur al primarului şi veceprimarului. Astfel, în timp ce samsarii ca Ion Drăgan şi Gheorghe Găină prosperă din tranzacţii cu terenuri, cetăţeni precum ci mai sus numeraţi sunt buni doar de plata taxelor şi impozitelor pe terenurile în posesia cărora nu sunt puşi nici după 20 de ani de la promulgarea Legilor Proprietăţii şi cu patalamaua de validare în buzunar. Ştefan Dumitru Afrimescu

Mafia terenurilor din Primăria Mioveni

2011-07-11T00:44:00.000-07:00

Mafia terenurilor din Primăria Mioveni, patronată de primar, viceprimar, Găină şi Drăgan!
Marţi, 12 iulie a.c., vom continua investigarea ilegalităţilor din Primăria Mioveni cu ancheta despre Mafia terenurilor din Mioveni.

SESIZARE ANI şi DNA

2011-07-10T13:12:00.000-07:00

Sesizare DNA şi ANI Mafia funciară din Primăria Mioveni se pune la adăpostul pilelor şi relaţiilor din Justiţie argeşană!
*-Din chelner la “Musceleanca” şi bucătar la “Dacia”, la viceprimar şi-apoi primar de Mioveni!!! *-Nepotismele din Primăria Mioveni! *-Strategie de doi bani, pentru dezvoltarea Mioveniului, făcută însă pe bani grei! *-Două Fundaţii, finanţate ilegal, toacă anual cate 10.000.000-12.000.000 lei (2,2 mil. euro), pe acţiuni, bunuri şi servicii aiuritoare! *-Demolaţi pe hartie, dar în fapt, cu casele-n picioare şi cu banii la saltea! Despre toate acestea în ediţia de luni, 11 iulie a.c.

Scurt tratat de parvenire! (prima parte)
Cine şi-ar fi imginat vreodată că un chelner la restaurantul “Muşceleanca” din Campulung şi mai apoi, bucătar la cantina Automibile “Dacia- Renault” ar fi putut ajunge, cu doar 10 clase, viceprimar al oraşului Mioveni?! Dar că avea să ajungă chiar şi primar al aceluiaşi oraş-satelit al constructorilor de autoturisme?! Cu siguranţă nimeni. Nici măcar el, primarul care este, Ion Georgescu.
Originar din Oarja, odată plecat de-acasă a înseninat la Campulung şi s-a angajat chelner la restaurantul “Musceleanca” din municipiul amintit, unde a servit consumatorii pană ce, într-una din zile, simţind că fabrici ca “Melana” şi “Aro” îşi vor închide poţile, a migrat mai aproape de casă, ajungand bucătar la cantina Uzinei “Dacia”, unde l-a cunoscut pe sindicalistul Vasile Costescu, viitorul primar (defunct de şase ani), al Mioveniului. La alegerile din 2000, bucătarul Ion Georgescu candidează şi ajunge consilier, iar în mandatul 2004-2008, Vasile Costescu îl numeşte vicepimar. În 2006, Costescu trece în lumea drepţilor, iar viceprimarul Ion Georgescu îi ia locul şi ajunge primar. Apoi, în 2008 candidează şi este de data acee, ales primar.
Odată văzut şi cu patalama de primar la mană, s-a înconjurat mai întai de o camarilă, formată din oameni de încredere ca Ion Drăgan şi Gheorghe Găină. Apoi a început, după vechiul obicei de bucătar, să “taie şi să porţioneze” caşcavalul” numit patrimoniul Mioveniului: buget, printre cele mai mari din ţară, adică, de peste 900 mld. lei), imobile, păduri, terenuri, etc. Nici profesional nu a stat cu mainile în san. În cei doi cat a fost viceprimar şi-a terminat liceul la seral. Apoi, după două încercări de aş lua BAC-ul şi tot atatea eşecuri, în 2007 sau 2008 s-a înscris la BAC-ul Liceului ASTRA din Piteşti, pe care, sigur că a treia oară nu l-a mai picat. S-a înscris apoi la cursurile la distanţă ale Facultătii de Administraţie Publică de la Craiova, Filiala Piteşti, condusă de un fost poliţist destoinic şi cu sediul în fostul Centru de Calcul, dar mai ales prin restaurantele cu ştaif, unde se şi susţin examenele.
Două Fundaţii, finanţate ilegal, toacă an de de an cate 1,2 mil euro! DOVADA? Iat-o:
“Domnule Prefect
Subsemnatul Fulger Nicolae, domiciliat in Mioveni, str. Colonel D. Giurescu bl. P22 sc. A ap.6, consilier in cadrul Consiliului Local al orasului Mioveni, solicit anularea Hotararii Consiliului Local al orasului Mioveni nr 25, din 09.02.2011, privind aprobarea Bugetului Local al Oasului Mioveni pe anul 2011 intrucat nu a fost adoptata legal.
Proiectul de hotarare a fost propus spre aprobare in sedinta extraordinara a Consiliului Local al orasului Mioveni din data de 9 februarie 2011 sedinta la care au participat 18 consilieri , unul fiind absent. La deliberare s-au obtinut 15 voturi “pentru” , 2 voturi “impotriva” si o “ abtinere”. Intrucat din cei 15 consilieri care au votat pentru un numar de 7 consilieri se aflau in situatia de “ Conflict de interese” trebuiau sa se abtina de la vot, atunci pentru aprobare au fost cumulate numai 8 voturi ”pentru” valide. Pentru aprobarea acestui proiect de hotarare erau necesare 10 voturi ”pentru” si deci hotararea nu a fost adoptata legal.
Va solicit, domnule Prefect, sa constatati ca urmatorii membrii ai consiliului local Mioveni se aflau in starea de “confict de interese” la momentul adoptarii HCL 25/2011 :
- Stanciu Ion – consilier local PSD, presedinte al Fundatiei pentru Dezvoltare Locala, fundatie care administreaza doua Servicii Publice ale Primariei Mioveni, Serviciul Public “ Cantina Sociala” si Serviciul Public “ Centrul de spriin la domiciliu a persoanelor in varsta” . La art 5 al HCL25/2011 se aloca pentru “Cantina Sociala” suma de 540 000 RON .
- Dumitru Olteanu – Consilier local PSD, presedinte al Consiliului Director al ONGului “ Clubul Sportiv Mioveni”( asociatia sportiva Dacia) . La art 4 al HCL 25/2011 se aloca suma de 4 800 000 RON (1 milion 200 mii EURO) catre aceasta asociatie iar domnul Olteanu a votat “pentru” aprobarea acestei sume.
- Costache Aurel – Viceprimar al orasului Mioveni, vicepresedinte al Consiliului Director al “ Clubul Sportiv Mioveni” ( asociatia sportiva Dacia). La art 4 al HCL 25/2011 se aloca suma de 4 800 000 RON (1 milion 200 mii EURO) catre aceasta asociatie.
- Martalogu Ion, Didita Gheorghe, Jean Valimareanu, Petrica Livezeanu consilieri locali PSD care sunt membrii in cadrul Consiliului Director al “ Clubul Sportiv Mioveni” ( asociatia sportiva Dacia). La art 4 al HCL 25/2011 se aloca suma de 4 800 000 RON (1 milion 200 mii EURO) catre aceasta asociatie.
Toti acesti consilieri locali au votat pentru aprobarea finantarii unor entitati pe care ei le conduc si care in ultimii ani nu au prezentat o executie bugetara sau un raport de activitate in care sa justifice cheltuirea acestor fonduri publice si respectarea prevederilor achizitiilor publice. Deasemenea va rog sa constatati sume de peste 1 milion EURO care se scurg anual catre aceste ONGuri ale consilierilor locali”.
Cu stima, 10,martie.2011 Ing. Nicolae Fulger, Consilier Local Mioveni
Alooo, ANI, DNA! Se-aude şi pe-acolo!? Nu se cunosc concret urmările acestui demers al consilierului Nicolae Fulger, adresat prefectului de Argeş, Gheorghe Davidescu. Cert este că, pană la acestă dată, deşi au trecut, iată, trei luni, nici prefectul Davidescu nu s-a grăbit să atace în contencios Hotărarea CL de mai sus, inspectorii ANI, deşi seszaţi, nu s-au grăbit să ia decizia care se impunea, şi nici DNA-ul nu s-a autosesizat. Sperăm s-o facă, măcar pe acestă cale, fiecare dintre cele trei instituţii amintite: Instituţia Prefectului, ANI şi DNA, fiind chemate să pună odată pentru totdeauna ordine în Primăria Mioveni. Ştefan Dumitru Afrimescu P.S.-Continuarea articolului poate fi citit în zilele următoare pe site-ul de faţă cu Nepotismele din Primărie Mioveni, Mafia funciară din Primăria Mioveni şi Demolaţi pe hartie, dar cu cesele în picioare şi banii la saltea!

Sesizare DNA

2011-07-08T02:25:00.000-07:00

Sesizare DNA Mafia funciară din Primăria Mioveni se pune la adăpostul pilelor şi relaţiilor din Justiţie argeşană! *-Cazul funcţionarilor Primăriei Mioveni, Ion Drăgan, Gheorghe Găină şi primarul Ion Georgescu! *-Două Fundaţii, finanţate ilegal, toacă anual cate 10.000.000-12.000.000 lei (2,2 mil. euro), pe acţiuni, bunuri şi servicii aiuritoare! *-Demolaţi pe hartie, dar în fapt, cu casele-n picioare şi cu banii la saltea! Despre toate acestea în diţia de luni, 11 iulie a.c.

In curand o anchetă despre ilegalităţile dlor Drăgan Ion şi Găină Gheorghe pe mană cu primarul din Mioveni

2011-07-07T14:03:00.000-07:00

Domnule Afrimescu
Va rog in numele mai multor familii din Mioveni sa ne ajutai ca adevarul sa iasa lumina si cei vinovati sa plateasca pentru toate necazurile care nile provoaca este vorba de Primaria orasului Mioveni . In primaria Mioveni D nii Dragan Ion si Gaina GHe fac legea d nu Dragan a ajuns bogatul satului vinde si cumpara pamant cum se spune in capul gol daca vrem sa facem acte sau sa cerem vreo adeverinta suntem tratati ca niste analfabeti ne poarta pe la usa lor pentru ca ei detin puterea vrem sa luam legatura cu dv cu speranta ca ne veti ajuta sa chemam si la noi in primarie DNA ul sa verifice actele pamanturilor pe care acestia si le au insusit si pe care le au vandut ptr ca noi stim cat pamant au avut bunicii lui Dragan Ion si pe care acesta lea luat inmiit de la alti locuitori din Mioveni
De la Anonim despre Felicitări Majestate!, pe 05.07.2011

Pornind de la aceste "strigăte" de disperare în pustiu, ale mai multor locuitori ai oraşului constructorilor de autoturisme, Mioveni, vom purcede la o anchetă de presă, care îi va privi pe cei doi funcţionari Găină şi Drăgan ai primăriei Mioveni,şi pe primarul încă în funcţie. Anchetă în urma căreea este cat se poate de posibil ca în această toamnă la Mioveni să fie organizate alegeri locale anticipate pentru ocuparea fotoliului de primar. Pe maine, cand vom publica o sesizare a prefectului, urmata de o sesizare ANI, care precedă o sesizare a DNA -Ştefan Dumitru Afrimescu

Felicitări Majestate!

2011-06-30T12:35:00.000-07:00

Şi cu Regele ce-ai mai avut?!
O naţie întreagă a asistat zilele trecute la unul dintre cele mai murdare atacuri ale lui Traian Băsescu la adresa Majestăţii Sale, Regele Mihai l al Romaniei. Un atac pe cat de murdar pe-atat de dur, inutil şi de neînţeles. Nu voi încerca să emit judecăţi de valoare la vreuna dintre aserţiunile prezidenţiale. Au făcut-o capete luminate, între care nu mai puţin de doi academicieni, amandoi contemporani ai acelor momente, unul dintre ei chiar doctor în Istorie (Dinu C Giuresu), profesor al mai multor Universităţi şi Institute de Istorie de peste Ocean şi Europa de Vest, şi Constantin Bălăceanu Stolnici, care aduc argumente solide împotriva aserţiunilor prezidenţiale potrivit cărora Regele MIhai l de Romania ar fi “fost o slugă a ruşilor” şi că “abdicarea ar fi fost un gest de laşitate” din partea Majestăţii Sale. Cat de abject este demersul prezidenţial, nu cred că mai trebuie dovedit, trebuiesc dovedite motivele care au dus la lansaea unui asemena atac. Un atac care nu ar face cinste niciunui şef de stat, fie al Botswoanei sau Papua Guinei, cu atat mai puţin al unui stat membru NATO şi UE! Şi totuşi a fost posibil! Ce l-a îndemnat pe Traian Băsescu să comită un asemena atac? Cel puţin cateva “interesuri”. Unul pare a fi cel imobiliar. Un al doilea motiv pare să fie înrudirea cu Paul de Lambrino. Al treilea motiv ar putea fi pericolul reprezentat de Familia Regală, privind o eventuală implicare în politica damboviţeană, urmată de revenirea pe Tron a descendenţilor Regelui Mihai l. La baza atacului prezidenţial ar putea sta însă, o “lucrătură” colectivă de denigrare a Majestăţii Sale, pusă la cale de către Ion Cristoiu, Robert Turcescu, Paul de Lambrino şi binenţeles Traian Băsescu, sfătuit de o parte a consilierilor săi de la Cotroceni. Orice s-ar spune, Traian Băsescu nu poate fi suspectat nici de naivitate, nici de iresponsabilitate. Dimpotrivă. El ştie foarte bine ce face şi ce efecte au spusele sale. Doar că, de data acesta efectele vor fi cele ale unui bumerang, Majestatea Sa şi Casa Regală, dovedindu-se în ultimii ani un aliat al Romaniei, cărora le datorăm nu doar intrarea în NATO şi în UE, ci şi bruma de imagine bună, cată mai are Romania. Faptul că Majestăţile Lor nu au dorit să intre în jocul lui Traian Băsesc şi să-i răspundă în vreun fel, dovedeşte o înaltă înţelepciune, demnă de un adevărat Monarh. Este de altfel şi motvul, pentru care Tarian Băsescu a ţinut să revină de curand la mitocăniile anterioare, doar, doar îi va smulge Majetăţii Sale un măcar un comentariu. Felicitări Majestate! Ştefan Dumitru Afrimescu

EDITORIAL

2011-06-21T00:47:00.001-07:00

EDITORIAL
Reorganizarea teritorial-administrativă a Romaniei o necessitate, dar nu ca în viziunea PSD-UDMR! Avantaje şi dezavantaje pentru romani!
Tema ultimelor zile din săptămana abia încheiată a fost regionalizarea sau Reorganizarea teritorial-administrativă a Roamaniei. Cred că aceasta trebuia făcută încă de prin 2005-2006, pentru ca 2007, anul primirii în UE să ne fi găsit pregătiţi măcar la acest capitol. Deci, ne aflăm într-o întarziere de cel puţin patru-cinci ani, ţinand cont că Adrian Năstase cocheta cu regionalizarea încă din 2003. Şi ced bine ra de s-ar fi făcut de-atunci, pentru că pe de-oparte, altele erau costurile la nivelul anilor 2003-2004, alta era creşterea eonomică, şi altfel eram priviţi de restul Europei. Pe de-altă parte, dacă s-ar fi făcut la timp, cu certiudine, s-ar fi scurtat şi perioada recesiunii, precum şi costurile sociale generate de criză. Ar trebui să se gandească la economiile făcute numai prin desfiinţarea a 33 de consilii judeţene şi a tot atator prefecturi, cu infrastructurile lor cu tot. Adică, azi am fi avut cu 33 de preşedinţi de consilii judeţene şi 66 de vicepreşedinţi, cu 33 de prefecţi şi 33 de subprefecţi mai puţini decat avem, plus cateva sute sau mii de directori şi directoraşi de prin consilii si prefecturi, cu peste 1000 de consilieri judeţeni mai puţin, şi cu peste 120.000 de funcţionari publici mai puţini decat avem azi. La aceasta se adaugă destructurarea mafiei baronilor locali.Vi se pare prea mică provocarea?! Ei bine, vi se pare doar. Adevărul este că foarte puţine formaţiuni politice sunt dispuse azi să renunţe la infrastrurile lor din teritoriul actualelor judeţe. O reorganizare făcută numai pe şapte-opt euro-regiuni sau judeţe, ar însemna destructurarea infrastructuriilor politice anterioare, a polarizărilor politice şi mai ales destructurarea mafiilor din jurul baronilor locali şi a camarilelor acestora. Recunosc faptul că această nouă reorganizare teritorială a Romaniei ar duce la răstrurnări, unele chiar spectaculoase, în plan politic, economic şi social. Mai mult decat atat, această reorganizare a Romaniei ar transforma-o într-un stat cu adevărat european, suplu şi modern, care să răspundă provocărilor noului statut de ţară membră UE şi NATO. Desigur că PSD nu are de ce-şi dori o reorganizare a administrativ-teritoarială a Romaniei, avand în teritoriu o infrastructură de invidiat, avand şi o liotă de primari, preşedinţi, vicepreşedinţi consilieri judeţeni cu care a caştigat atate campanii electorale. Pe de-altă parte o simplă reorganizare teritorială, fie şi doar în opt euro-regiuni, fără o simplificare administrativă lărgită, fără o legislaţie suplă şi coerentă, fără instituţii publice care să funcţioneze brici, fără valori şi competenţe de excepţie în fruntea lor, totul se poate transforma într-un eşec nu doar răsunător, ci şi usturător, pentru întreaga clasă politică romanească.
Ar fi însă o foarte mare prostie revenirrea la un Parlament unicameral, gen Marea Adunare Naţională. Cum la fel de mare ar fi prostia suprapunerii actualelor judeţe, a încă opt euro-regiuni. Adică în loc să simplificăm infrastructura existentă şi să reducem birocraţia, le amplificăm. Şi pentru ce? Pentru că de furat tot se va fura. În oricare dintre situaţii, tot se va da mită electorală. Tot se va practica turismul electoral. Iar în actuala conjunctură caştigă de regulă nu cel care caştigă, ci acela care numără voturile. Şi-atunci pentru ce toată tevatura asta în jurul, poate singurei măsuri relevante, luată de guvernarea Boc!? Revenind la povestea cu Parlamentul unicameral, dacă s-ar produce o asemena prostie s-ar da senzaţia că Romania nu poate trăi în democraţie mai mult de 20-22 de ani şi că singura noastră vocaţie este să schimbăm dictaturile ca pe nişte şosete. Cat priveşte tentativele repetate a tandemului Băsescu-Boc, de a reveni la anumite forme de autoritarism, ar trebui să ne reamintim că nu sunt singulare. Asemenea tentative, poate chiar mai accentuate a avut şi tandemul Adrian Năstase-Iliescu în perioada 2000-2004.
Avantajele şi dezavantajele regionalizării Romaniei, pentru romanii de rand
Cei care caştigă cu adevărat din regionalizarea Romaniei sunt romanii de rand, cu condiţia desigur, ca regionalizarea să se facă pe bune, ca la carte. După modele deja consacrate şi nu în stilul nostru „original”. Altminteri, toată lumea nu ar avea decat de pierdut. În ce ar consta avantajele regionalizării pentru romanii de rand? Întai de toate ar fi diminuat numărul funcţionarilor publici de prin birouri şi de la ghişee. S-ar reduce astfel birocraţia, sfanta şpagă, sintagme de genul du-te acasă şi revin-o şi maine, adică purtatul pe drumuri sau cu vorba a cetăţenilor. Apoi, mare parte din banii rezultaţi din taxele şi impozitele plătite de romani nu ar mai lua drumul Capitalei, ci vor rămane să fie investiţi în euroregiunea respectiv. Amennţarea cu „pisica” UDMR-istă numită Ţinutul Secuiesc, este o gogoriţă. Şi aceasta, pentru că atat Ungaria, cat şi Roamnia sunt state membre UE şi NATO, iar cele două organisme nu ar permite niciodată un conflict între graniţele UE. Dezavantajele romanilor de rand în situaţia reorganizării teritoriale a Romaniei sunt ca şi inexistente. Poveştile cu plimbatul prin capiatala euroregiunii ţin de SF. Problema audienţelor la prefect sau preşedintele CJ, se poate rezolva pe alte căi, spre exemplu prin deplasările acestora în teritoroiu pentru a ţine audienţele la faţa locului. Nu de-altceva dar şi-ar justifica astfel şi salariul pe care îl primesc. Ori, după caz şi-ar putea trimite un subprefect sau un vicepreşedinte. Aşadar soluţii există, mai trebuie doar puţintică voinţă. Ştefan Dumitru Afrimescu

Încă un faliment în lumea presei-Timpul" a ajuns sub timpuri

2011-06-10T09:31:00.000-07:00

"Timpul" a ajuns sub timpuri şi a falimentat!

Trist, dar adevărat, zzi 10 iunie 2011 a mai faliment o publicaţie din peisajul presei romaneşti. Despre conducerea ziarului "Timpul" în frunte cu PMB, sau despre cei care au făcut parzte din redacţia "Timpul", se putea spune orice, dar că nu ar fi fost nişte profesionişti, nu poate spune nimeni. Dimpotrivă, cu toţii sunt jurnalişti de prima mană. Păcat.

DEZVĂLUIRI-Scurt tratat despre cum se fură la Caracăl pe "mană" cu autorităţile, un apartament de 3 camere în buricul targului şi un teren de 5,5 ha

2011-06-09T03:36:00.001-07:00

În curand o anchetă despre cum se fură la Caracal, pe mană cu autorităţile locale, un apartament de 3 camere, situat în buricul targului şi un teren arabil de 50.500 mp!

DEZVĂLUIRI

2011-06-09T03:36:00.000-07:00

În atenţia ministrului T.Igaş, a şefului DGIPR şi a şefului IPJ Argeş

2011-05-23T02:08:00.001-07:00

În atenţia ministrului InternelorTraian Igaş, a şefului DGIPR şi a şefului IJP Argeş
Afacerile şi averea şi ilegalităţile comisarului şef adjunct de la Poliţia Rutieră a judeţului Argeş!

Despre “afacerile”, averile şi ilegalităţile unor poliţişti din Argeş, am tot relatat (a se citi ancheta “Vile cu epoleţi”, spre edificare). De acestă dată voi relata despre averea, afacerile şi ilegalităţile şefului adjunct de la Poliţia Rutieră Argeş, comisar şef adj. Marius Duţulescu. Acesta deţine în comuna Mărăcineni, împreună cu fratele său, fost poliţist, demis din poliţie pe motive psihice (în urma unor tentative de suicid), o balastieră, peste 40 de autobasculante de cate 40 de tone, cateva şi mai multe microbuze, cu care face transport de persoane tip maxi-taxi, pe ruta Davideşti-Mioveni-Piteşti şi retur. Afacerile cu balastiera sunt trecute însă, pe numele soţiei-75%, şi al fratelui cu probleme psihice-25%, iar cu primarul de la Davideşti în afacerea cu maxi-taxi. Cei doi fraţi Duţulescu deţin în Mărăcineni cate o vilă şi cate două autotrisme de lux fiecare, cate una se pare, pentru fiecare membru al familiei. Spre exemplu, consoarta poliţistului Marius Duţulescu deţine un Audi A8, limuzină care costă peste 30.000 de euro, soţul deţin un jeep de 15.000-20.000. De altfel, Marius Duţulescu a fost la un pas de a se afla alături de cei din lotul permiselor acordate ilegal, dar a fost, nu se ştie din ce motive, făcut scăpat. Mai mult decat atat, deşi are interdicţie de a căra balastul de la propria balastieră pe şoseaua principală din cauza gabaritului de cate 42 de tone a basculantelor, care a dus la crăparea pereţilor de la casele sătenilor, “miliţianul” continuă să nesocotească decizia Primăriei şi C.L. Mărăcineni. Stefan Dumitru Afrimescu

PS Vom reveni în curand cu o anchetă completă asupra cazului Duţulescu

2011-05-14T17:12:00.000-07:00

S-a’ntors lumea cu susul în jos
Azerbaigean a caştigat Eurovisionul!

Am crezut că doar noi romanii suntem loviţi definitiv cu leuca! M-am înşelat. Mai sunt şi alţii. Aceasta însă nu înseamnă că musai trebuie să mă declar satisfăcut. Dimpotrivă. Pe de-altă parte ce pretenţii să mai am de la Romani, cand ţări ca Anglia, Italia, Spania, Suedia, Danemarca, ţări care au dat zeci de formaţii şi solişti care au dominat luni sau chiar ani la rand toate topurile muzicale nu doar din Europa, ci şi de peste Ocean, au ajuns să fie azi la picioarele Azebaigeanului. Absolut lamentabil. La fel de lamentabil fiind şi sistemul de voting. Şi s-a văzut cum au votat ţările din estul Europei şi Balcani, fapt care nu s-a întamplat şi cu ţările Europei de Vest. În ceea ce priveşte prestaţia reprezentanţilor Romaniei cred că sunt mai puţin vinovaţi decat cei care i-au trimis acolo. Nu am înţeles spre exemplu de ce nu a fost trimisă INA, care este de mii de ori mai cunoscută decat cei votaţi şi trimişi, desigur tot de roamnii cu gusturi cel puţin îndoielnice. Păcat! Ş.D.Afrimescu

"Băieţii" veghiază! E-mail-uri şi postări de la "necunoscuţi"

2011-05-10T13:16:00.000-07:00

Dormiţi liniştiţi, "băieţii" ex-securistului Slabu veghiază!

"Habar nu ai mai fraiere cine a fost Slabu !
Cu BIDEPA ai ami nimerit-o.
Tu esti muritor de foame pentru ca rsti prost.
Ce vreti ? Sa va bage altul bani in buzunasr pentru ca atifost fraieri toata viata ?"

PS (n.r.): Iată un mod "sănătos" de a gandi al unui fan de-al col. Slabu.
Stimate... "anonim", eu, spre deosebire de tine, chiar ştiu cine a fost col. de Securitate Slabu, şi înainte de 1990 şi după "loviluţia" din decembrie '89. Prin urmare mai citeşte, dacă este nevoie şi de 100 de ori articolul şi-abia apoi dă-ţi cu părerea. Cat despre că aş fi muritor de foame, nu-mi amintesc să-ţi băgat ţie sau col. slabu mana în buzunare, sau să fi stat vreodată cu mana întinsă la vreunul dintre voi. Cum la fel nu-mi amintesc să fi fugit vreodată cu geamntanele pline cu banii deponenţilor la vreunul dintre jocurile piramidale din Piteşti sau din Roamnia, cu atat mai puţin cu ai celor de la FINI, FNA sau Gelsor.
Cat despre restul textului nu merită niciun fel de comentariu. Totul este atat de abject, încat nu cred că e cazul să mă aplec asupra lui. Pană una alta învaţă mai întai să scri şi-abia apoi apucă-te de scris comentarii pe bloguri.

Osama, eliminat fizic de "Geromo"

2011-05-04T20:22:00.000-07:00

Osama, teroristul internaţional nr 1, eliminat fizic de “Geromo”!
Locul ar putea fi luat de următorii 1000 de fundamentalişti

După cum este cunoscut, Osama Bin Laden a fost eliminat fizic în urma unei acţiuni de comando, executată ca la carte de către SUA. Este greu de crezut însă, că prin aceasta a fost eradicat terorismul în lume. Dacă şi-a făcut cineva o asemenea iluzie este de-a dreptul tragic. Locul lui Bin Laden a fost luat în secunda doi, de următori 1000 de lideri regionali al-Qaeda. Şi chiar dacă lucrurile nu s-ar fi petrecut întocmai, în mentalul colectiv al locuitorilor planetei, “graţie” psihozei create în cei 10 ani scurşi de la aruncarea în aer a turnurilor gemene, evenimentul nu poate fi altfel perceput. Şi voi aduce ca argument, un fapt petrecut în Romania: caţi dictatori, megalomani sau paranoici au luat locul lui Ceauşescu după execuţia”geniului carpaţilor”? Răspuns: Cateva zeci de mii de Ceauşesci şi Leane. Caţi nostalgici avem? Cateva milioane. La fel vor sta lucrurile şi în cazul Bin Laden. Ori de cate ori SUA va “sări calul”, în sensul aplicării standardului propriu de democraţie în oricare stat al se va găsi cel puţin un nou “Bin Laden” şi cel puţin cateva milioane de “fani” sau nostalgic ai teroristului. În ceea ce mă priveşte cred că putea fi şi altfel neutralizat, decat prin eliminare. Mai mult, locul teroristului va fi luat şi de nenumărate legende care vor fi ţesute în jurul lui. Şi, dacă se mai putea lupta cu cineva fizic, cu o legenda va fi aproape imposibil de luptat. Ar fi ca şi cum te-ai lupta cu o hologramă!
Ştefan Dumitru Afrimescu

Nunta regală de la Londra

2011-04-30T04:21:00.000-07:00

Nuntă regală la Londra

Nu-mi dau seama dacă va fi chiar "nunta secolului", aşa cum a numit-o o parte a mass media romanească, mai cu seamă că din acest secol XXl nu am parcurs decat 11 ani. Cert este însă, că unirea destinului prinţului William cu al lui Kate a fost cu adevărat o nuntă princiară. Mai mult decat atat, Casa Regală a Marii Britanii, şi monarhiile în general, au caştigat prin acest eveniment în imagine cat ar fi putot-o face în zeci de ani săraci în astfel de "mondenităţi". O întrebare, pe care nu şi-a pus-o nimeni este, cat s-ar va fi bucurat Diana dacă ar mai fi trăit?! Sau cum ar fi arătat această numntă cu Diana prezentă la eveniment? Ce schimbări at fi făcut în desfăşurarea evenimentului? Dar cat ar fi caştigat Romania în imagine, dacă ar fi fost în loc de republică, o monarhie, la fel de modernă ca a Marii Britanii?! Şi unde s-ar fi aflat economic şi ca nivel de trai Romania azi? S-ar mai fi furat la fel de mult ca sub cei trei preşedinţi, fără ca aproape nimeni să nu fi păţit nimic?Care ar fi fost după 20 de ani, nivelul corupţiei? Greu de răspuns, dar şi mai greu de crezut că ne-am fi aflat în acelaşi punct în care suntem azi. Adică, încremeniţi de 20 de ani în nişte proiecte inexistente. Cine va fi purtand vina acestor blesteme, ar trebui să şi plătească pentru ele.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Despre cum se fură un muzeu: Mesajul dlui Gh. Iosif

2011-04-27T02:43:00.000-07:00

Citat din mesajul lui: Gheorghe Iosif - Noiembrie 27, 2010, 15:57:40
Despre cum se fură un muzeu în Roamanica!

Am trăit s-o văd şi pe-asta! Dar, la cate mi-a fost dat să asist, pentru că de implicat nu am avut cum să mă implic, decat scrind şi eventual, făcand cunoscute fărădelegile comise, devalizarea de valori a unui muzeu, fie el şi al aurului, poate nu mai oripilează pe foarte mulţi. Şi afirm aceasta, întrucat au fost ele furate brăţările dacice din pămantul Sarmisegetusei, dar nişte piese de aur adunate de-a gata într-un muzeu?! Au fost furaţi muţi cu tot cu păduri si subsol, au fost tăiate şi exportate ca fier vechi instalaţii chimice şi petrochimice, au fost vandute pe nimic zăcămintele de petrol şi acum asistăm neputincioşi la scumpirile carburanţilor. Şi-apoi nu doar Muzeul Aurului de la Brad a fost devalizat, ci mult mai multe muzee, cum ar fi Peleşi, Bran,Brancuşi, Piteşti, au fost “uşurate” de piese rare şi de patrimoniu, sensibil egale sau chiar mai mari ca valoare (cărţi unicat, opera de artă, picturi, sculpturi, uneori chiar colecţii întregi, etc), au luat drumul străinătăţii. În unele cazuri se şi cunosc autorii acestor şi chiar beneficiarii acestor furturi. Una sau două dintre brăţările dacice de la Sarmisegetuza au intrat în posesia familiei Adrian şi Dana Năstase, o alta s-a aflat în posesia lui Dan Iosif, care era era şi unul dintre acoperitorii reţelelor de tranficanţi de obiecte de tezaur din zona Orăştiei şi nu numai. Un alt acoperitor al unei alte reţele de traficanţi de valori de patrimoniu a fost şi C.V.Tudor şi lista poate continua. Deci lucrurile sunt cunoscute. Cu atat mai mult rămane de neînţeles pasivitatea, neimplicarea organelor abilitate ale statului în acţiuni care să facă măcar lumină în cazurile déjà cunoscute. Sigur că oripilează ceea ce s-a petrecut sau urma să se petreacă la Muzeul Aurului de la Brad, dar s-o vezi pe Dana Năstase pe Antena 1 cu o brăţară dacică pe braţ de ce nu o fi oripilat pe nmeni din nicio instuţie abilitată a statului?! Nu era cazul sau nu era de competenţa lor? A DNA-ului spre exemplu?
Alătur acestui şapou mesajul dlui Gh. Iosif, spre edificarea celor abilitaţi să facă exact ce-ar fi trebuit făcut şi în cazurile relate mai sus.
Ş.D.Afrimescu

"În municipiul Brad, judeţul Hunedoara, există prin strădania şi purtarea de grijă a unor profesionişti şi vizionari ai meseriei de miner, din minele de aur ale moţilor, MUZEUL AURULUI BRAD. În urmă cu câteva zeci de ani, nişte oameni din domeniu, au iniţiat şi au susţinut cu consecvenţă strângerea şi conservarea într-un loc anume, a mineralelor auro-argintifere [cunoscute în graiul minerilor ca şciufe] care prin forma, conţinutul şi valoarea lor îşi justificau locul în dulapurile şi vitrinele aşezământului, fiind descoperite în minele zonei, precum şi pietre preţioase şi altele semipreţioase aduse din toată lumea.
Pentru a afla istoricul şi truda entuziaştilor vremurilor trecute, de a constitui una dintre cele mai fabuloase colecţii de minerale la nivel planetar, prin valoarea intrinsecă inestimabilă a exponatelor, dar şi prin unicitatea lor la nivel mondial, vă rog să accesaţi pe un motor de căutare al internetului numele muzeului şi veţi afla o istorie fascinantă, diferită şi deosebită de ceea ce îndeobşte se presupune că înseamnă înfiinţarea unui muzeu. A încerca o istorie a acestei comori, tezaur la propriu, [dar şi la figurat] în spaţiul asigurat de rigorile unui articol de ziar, ar însemna să sacrific pe altarul criteriilor şi încorsetărilor formatelor de presă o poveste adevărată şi fascinantă, demnă de legendele şi miturile care însoţesc marile comori şi tezaure ale nu mai puţin fabuloaselor poveşti orientale.
Acest material se doreşte un strigăt de furie, dar şi de deznădejde pentru ceea ce se întâmplă cu Muzeul Aurului, nu în întunericul absolut al unei galerii miniere de pe vremea romanilor, de la mina de aur Gurabarza-Brad, ci la lumina zilei, în anul de graţie 2010, şi nu în Evul Mediu, şi nu de către puteri oculte şi străine ci de către încrengături de celenterate autohtone. Profitând de incoerenţa legislativă endemică existentă, şi făcând o periculoasă echilibristică printre paragrafele legilor, cu concursul dat de personae lipsite de interes pentru ceea ce se întâmplă sub nasul şi în „parohia” lor, dar şi de către persoane lipsite de cinste, dar nu şi de interese în speţa respectivă, nişte nemernici au pus mâna lor murdară pe Muzeul Aurului din Brad. Se pare însă, că reuşita lor nu este deplină încă, şi că strigătul de pericol al zecilor de mii de cetăţeni, la aflarea acestei stupefiante veşti, şi măsurile luate de organele puterii locale şi atitudinea miilor de oameni de bine din lumea întreagă, materializate în semnături on line pe un PROTEST, [lucru pentru care le mulţumim respectuos tuturor] vor determina până-n final stoparea şi anularea acestei ruşinoase mizerii.
Rădăcinile adânci ale răului pornesc de la politica “consecventă şi bine condusă” în anii ‘90,de distrugere a mineritului în general şi a celui auro-argintifer în special. Extragerea acestor metale preţioase şi punerea lor, lună de lună pe cântarul Băncii Naţionale, făcea cumva inoperante, sau măcar îngreuna, strădaniile de a ne şti, pe noi românii, cu căciula-n mână la uşile diferitelor organisme financiare ale lumii. Astfel că am fost “îndrumaţi” să nu mai subvenţionăm mineritul, care, nu-i aşa, era o mare gaură neagră în bugetul ţării. Dar ca nici să nu ne folosim banii, cică economisiţi astfel, şi să fim şi fără mineritul care producea direct şi nimic altceva decât AUR şi ARGINT şi CUPRU şi ALTE MINEREURI SCUMPE, s-a preferat în schimb, ca sumele respective să treacă în buzunarele marilor companii mondiale de construcţii autostrazi, [dar nu numai] care ni le construiesc [?] la preţuri triplate si qvadruplate faţă de costul real, [practicat azi în lume]. Toate acestea fiind posibile cu complicităţi [din nou] despre care nu e locul de a fi aici discutate. În concret, vechile găuri negre au fost transformate în altele, noi, mult mai suple şi savante de „topire” a aceloraşi bani, de la subvenţionarea mineritului. În rândul minelor puse pe lista dezafectării a fost şi bimilenara Întreprindere Minieră Auriferă Barza-Brad, în a cărei proprietate era Muzeul Aurului. Ajuns în mâinile unui lichidator, odată cu întreprinderea căreia îi era în proprietate, muzeul, a ajuns obiect de negoţ, practicându-se, de-acum cunoscutul model de rapt, prin devalorizare controlată, prin casări successive, prin lucrul cu valori de inventar neactualizate de zeci de ani, etc, etc.
În ceea ce ne priveste pe noi, brădenii, dar şi pe alţi români şi neromâni, oameni de bine din lumea întreagă, în timp ce facem cunoscut furtul şi vă strigăm tuturor pentru ajutor, nu ne rămâne altceva de făcut, până la pronunţarea justiţiei, decât să luptăm până la ultima consecinţă prin toate mijloacele legale, pentru a evita în ultima clipă dezastrul, şi, la nevoie, să instituim gărzi civile permanente care să apere, cu bâta-n mână MUZEUL AURULUI BRAD

Sărbători Pascale Fericite!

2011-04-23T10:34:00.000-07:00

Cristos a înviat!

Sărbători Pascale Fericite! Cristos a Înviat! Şi la La Mulţi Ani, tuturor cititorilor acestui blog!

Despre romani şi rezistenţa lor la reforme

2011-04-18T16:42:00.000-07:00

Despre romani şi rezistenţa lor la reforme

Despre romani şi calităţile şi/sau defectele lor s-a tot scris, dar despre rezistenţa romanilor la reformele iniţiate de guvern şi guvernanţi, oricare ar fi fost aceia şi oricum se va fi numit acel guvern: Văcăroiu, Ciorbea, Radu Vasile, Tăriceanu, Adrian Năstase, Boc sau oricum s-ar numi acel premier. E drept că Văcăroiu, Radu Vasile şi Năstase nici nu s-au spetit implementand oarece reforme. Din acest motiv, dar nu numai, Romania a tot bătut pasul pe loc la capitolele restructurări, reforme, reformare. Practic niciun domeniu din Romania, fie că se numeşte Poliţie, Justiţie, Învăţămant, Sănătate, Cultură, Economie sau Cercetare, au rămas încremenite în comunism, sistemul de tristă amintire al economiei de comandă. Totul se explică prin: rezistenţa unor romani la pierderea sau renunţarea de bună voie, la unele privilegii, deţinute de ani sau chiar zeci de ani de zile, la lipsa de informare corectă, la lipsa de comunicare explicită şi coerentă dintre guvernanţi şi cei guvernaţi, prin incoerenţa măsurilor reformtoare şi aplicarea lor, prin lipsa de tact a guvernanţilor, prin absenţa unor strategii pe termen scurt, mediu şi lung, însoţite de alternative la fel de viabile, studii solide aplicate anterior în diferite state. Există un păcat al politicienilor romani, acela de a avea pretenţia că sunt inventatorii apei calde, a roţii sau mersului pe jos, deşi au fost inventate cu mii de ani în urmă.
Pe de-altă parte, romanii nu sunt nici mai buni, dar nici mai răi, decat grecii, să zicem decat cehii sau englezii, nu sunt nici mai leneşi sau mai harnici decat cei numiţi anterior, poate muncesc mai haotic, or fi poate mai îndărătnici, or avea poate unele lacune datorate lipsei de informaţie, dar cu siguranţă nu sunt proşti. Sigur avem şi noi “faliţii” noştri, respectiv “uscăturile” noastre, dar nu cred că trebuie generalizat acest ultim aspect.
Referitor la politicieni, guvernanţi şi înalţi demnitari: ar trebui să nu ne mai tot lamentăm, doar sunt cei pe care îi merităm. Romanii i-au trimis acolo, pentru ai reprezenta. Atata timp cat romanii se lasă mituiţi cu un litru de ulei, 1 kg de zahăr şi unul de făină sau mălai, de ce se mai miră că în Parlament, în Executiv sau prin ministere au ajuns politicieni care habar n-au cu ce se mănancă funcţiile în care au fost unşi, pe pile şi relaţii şi în baza carnetelor de partid? Eu sau tu i-ai pus pe romani să-i voteze pe cei care le-au dat 50 sau 100 de lei, pentru un vot?
Sigur, trebuie să muncim, poate nu neapărat mai mult , dar cu siguranţă ceva mai eficient, mai responsabil şi mai competent. Dar marea problem este o constituie locurile de muncă. Nu-I poţi cere unui popor să iasă la muncă sau să pună osul la treabă, cată vreme tu Guvern nu-i creezi front de lucru, nu creezi facilităţi investitorilor, pentru a creea la randul lor locuri de muncă, dacă tu stat nu eşti în stare, prin facilităţi înţelegand ieftinirea locului de muncă creat, prin reducerea numărului de taxe şi impozite, dar şi a coantumului lor. Pană atunci, pană nu se vor întampla toate acestea, mare lucru nu se va schimba în Romania, iar romanii cu atat mai puţin vor avea motive să se schimbe, astfel încat vom continua să ne învartim în jurul cozii, să tot batem pasul pe loc.

Corupţia, infracţiunile economice, furturile, vor fi ţinute sub control, atunci, şi numai atunci, cand în Romania se va trăi decent. Pană atunci, vom continua să ne lamentăm, aruncad vina cand pe un segment social, cand pe altul, cand pe politicieni, cand pe cetăţeni sau pe investitori. S-a pornit alan-dala şi aşa se v-a continua, pană se v-a gripa întregul sistem. Dar, nu mai e mult pană departe, şi vom ajunge şi acolo! Şi-atunci, să vezi!
Ştefan Dumitru Afrimescu

Un nou virus la orizont!

2011-04-13T12:27:00.000-07:00

Your Friendly - Social Networking site!

A message to all members of FRIENDS
If a person called Simon Ashton (simon25@hotmail.co.uk ) contacts you through email don't open the message. Delete it because he is a hacker!! Tell everyone on your list because if somebody on your list adds him then you will get him on your list. he will figure out your id computer address, so copy and paste this message to everyone even if you don't care for them and fast because if he hacks their email he hacks your mail too!!!!!..... Anyone-using Internet mail such as Yahoo, Hotmail, AOL and so on.

This information arrived this morning, Direct from both Microsoft and Norton. Please send it to everybody you know who has access to the Internet. You may receive an apparently harmless e-mail titled ‘Mail Server Report' If you open either file, a message will appear on your screen saying: 'It is too late now; your life is no longer beautiful.' Subsequently you will lose everything in your pc. And the person who o sent it to you will gain access to your name, e-mail and password. This is a new virus which started to circulate on Saturday afternoon. AOL has already confirmed the severity, and the anti virus software's are not capable of destroying it. The virus has been created by a hacker who calls himself ‘life owner'.. please send a copy of this e-mail to all your friends, and ask them to pass it on immediately!

-- În cazul în care o persoana numita Simon Ashton (simon25@hotmail.co.uk) contactele pe care prin intermediul e-mail nu deschideţi mesajul. Ştergeţi-l că el este un hacker! Spune-i toată lumea de pe lista dumneavoastră pentru că, dacă cineva de pe lista ta adaugă el, atunci il vei primi pe lista ta. el va figura la adresa computerului id-ul, copiaţi şi lipiţi deci acest mesaj pentru toată lumea, chiar dacă nu avea grijă de ei şi de repede pentru că dacă el hacks lor de e-mail el hacks prea mail-ul !!!!!..... Oricine-mail prin Internet, cum ar fi Yahoo, Hotmail, AOL şi aşa mai departe.

Aceste informaţii au ajuns în această dimineaţă, direct de la ambele Microsoft şi Norton. Vă rugăm să trimiteţi-l la toţi ştiţi cine are acces la Internet. Posibil să primiţi un aparent inofensiv e-mail cu titlul "Mail Server Raportul" Dacă deschideţi oricare fişier, va apărea un mesaj pe ecran, spunând: "Este prea tarziu acum, viata ta nu mai este frumos." Ulterior veţi pierde totul în PC-ul. Şi persoana care a trimis-o la tine va avea acces la numele tau, e-mail si parola. Acesta este un virus nou care a început să circule pe sâmbătă după-amiază. AOL a confirmat deja gravitatea, şi software-ul anti-virus nu sunt capabile de a distruge-l. Virusul a fost creat de un hacker care numeşte "proprietar de viata", el însuşi .. vă rugăm să trimiteţi o copie a acestui e-mail la toţi prietenii tăi, şi să le cereţi să-l treacă pe imediat!

-

Multe binecuvantari & Multumesc,

Many Blessings & Thanks,

Kathy Sirosis

Dezvaluiri

2011-04-07T12:39:00.000-07:00

Saturday, June 26, 2010 Ultima oră
IUNIE 26. 20,19

SERVICIILE SECRETE ROMANESTI CORDONATOARE AL UNEI URIASE
ACTIUNI DE CONTRABANDA CU ARME?!
O navă cu 19 marinari români la bord, interceptată în India, pentru transport ilegal de arme!

O navă, la bordul căreia se află şi marinari români, a fost interceptată vineri, 25 iunie 2010 de autorităţile indiene şi a fost transferată la Calcutta, pentru investigaţii, după ce s-a constat că aceasta transporta armament către portul pakistanez Karachi, relatează agenţia IANS, citată de site-ul “Thaindian.com”.

Nava a fost interceptată la Hooghly, India şi va fi ancorată la Calcutta pentru a fi investigată, a anunţat poliţia indiană, sâmbătă 26 iunie, 2010.

Ministerele Apărării, de Externe şi de Interne au fost informate în legătură cu această navă, care transportă lansatoare de rachetă, fumigene şi arme antiaeriene, a anunţat comandantul Pazei de coastă indian.

Nava Aegean Glory a fost încărcată în portul Monrovia, din Liberia, potrivit documentelor prezentate de căpitan personalului de securitate.

Nava a ancorat în portul Cox Bazar în Chittagong, din Bangladesh, pentru a încărca maşini înainte de a ajunge în India. Următorul port de destinaţie al navei era Karachi.

Căpitanul navei este de origine greacă, în timp ce ceilalţi 19 membri ai echipajului provin din România.

Nava, care urma să debarce o parte din încărcătură la Calcutta, a ancorat la Sandhead, în Golful Bengal, vineri după-amiază. Ulterior, aceasta a ajuns în insulele Sagar, unde un ofiţer a abordat nava pentru a o ghida. Când pilotul l-a întrebat însă pe căpitan despre natura încărcăturii, acesta a afirmat că în afară de maşini, nava transportă echipament militar cu gradul unu de explozibilitate.

"Ofiţerii de securitate din port şi cei vamali, alături de personal din Marină şi Paza de Coastă au verificat nava şi au constatat că aceasta transporta materiale explozibile cum ar fi lansatoare de rachete, fumigene şi arme antiaeriene, în afară de alte arme sofisticate şi muniţie, deşi nu avea autorizaţiile necesare pentru un astfel de transport", a declarat un oficial din cadrul Pazei de coastă. Personalul de securitate a declarat că echipajul navei a făcut declaraţii contradictorii.

"S-a stabilit ca nava să fie andocată la Calcutta, unde personalul de securitate o va verifica. Ministerele Apărării şi de Interne al Romaniei fost anunţate de acesta operatiune.

Sunday, June 20, 2010

PRINCIPALELE ZIARE AMERICANE: CHICHAGO TRIBUNE., THE SEATTLE NEWS, NEW YORK TIMES ETC., CER JUDECAREA LUI BASESCU IN REGIM DE URGENTA?!
ARMELE MAFIEI TRAFICULUI CU ARMAMENT AU INVADAT AFRICA, DUCAND LA
MOARTEA A SUTE DE MII DE OAMENI SI LA MILIOANE DE REFUGIATI.

Arma AK-47 fabricata la Cugir, a invadat continentul African. Cumparate la un pret derizoriu ( un sfert din pretul de market) ele se gasesc in toate regiunile acoperite de Embargoul ONU sau de conventii internationala semnate de Romania, Mii de arme trimise au dus la sute de mii de morti. Este momentul ca opinia publica sa afle gravul adevar, iar Basescu sa fie chemat in fata unui tribunal international. Sper ca fiecare cetatean al Romaniei sa citeasca articolul despre genocidul perpetuat de Traian Basescu pentru a umple buzunarele unei mafii lipsite de orice urma de umanitate si scapate de orice control. Iata cateva fragmente care nu pot fi uitate usor :
THE SEATTLE NEWS :
The guns of Africa: Violence-wracked nations are dumping grounds for world’s arsenals
By Paul Salopek

CHICHAGO TRIBUNE
Miliarde de dolari echivalente “în puşti, mitraliere, lansatoare de rachete şi pistoale au inundat intregul continent, alimentând războaiele care au ucis milioane de africani şi au adus saracie pentru zeci de milioane de africani
în ultimul deceniu.
“Ikombi ucis primul om cu o arma, un model AKM-47, care fost asamblat într-o fabrică în România. Copilul soldat se lăuda cum a impuscat trei soldaţi cu arma lui. Şi, zîmbind viclean povesteste cum a mai impuscat si doua femei dintr-un sat. Dezradacinat, cu un trecut mutilat de război şi un viitor redus la foame, există un milion de Grace Ikombis în Africa.cu un trecut mutilată de război şi un viitor redus la un gol foame, există un milion de Grace Ikombis în Africa. Comforml , Institutului Internaţional pentru Studii Strategice din Londra 100.000 de oameni au fost ucişi în mod direct de război doar în in ultimul an. Mai multe milioane au murit în războaiele din ultimul deceniu.

MADE IN ROMANIA
Aceasta este povestea unui mic pion in agonia moderna a Africii.
Specialistii militari….au gasit serialul armei ucigase purtate de copilul soldat.
El este DA 0889, si a fost fafricata la poalele unui obscur oras de la poalele
muntilor Carpati din Romania.
Documentele lor de export româneşti sugerează că traseul a fost urmat de alte 20.000 de puşti de asalt identice, expediate din aceiasi fabrica de armament, cu destinaţia Uganda, unul din cele şapte ţări care s-au amestecat în brutalul războiul civil din Congo
.
Fabricile romane de arme vand peste tot, inclusiv tarilor aflate sub embargoul ONU
Componentele rachetelor romanesti au ajuns in Irak.
Anul trecut, pistoale automate şi mitraliere romaneşti au intrat în mâinile rebelilor din Angola, locul celui mai lung razboi civil in care au fost ucisi cel putin 500.000 de oameni. Insurgentii din africa reprezinta marchetul principal, pentru transportul ilegal de arme.Intr -un studiu publicat în acest an, la Geneva de Institutul Universitar de Studii Internaţionale a calculat că în Africa, sunt 20.000 000 de rebeli.Aceste grupari de guerila reprezinta mai mult decat toate fortele regulate de pe intraga planeta la un loc
SPECIAL, PENTRU “EXPLOZIV NEWS”

P.S.-Daţi-mi voie să pun şi eu o întrebare de” bun simţ”: Nu cumva, actualele revolte din Africa sunt alimentate cu arme, tehnică de luptă şi muniţie, traficate şi din Romania???! Şi dacă este aşa, unde se duc banii încasaţi pe asemenea operaţiuni? Pentru asemenea operaţiuni ilegale, nu cumva se poate declanşa procedura de demitere a conducerilor SRI şi SIE?

Despre imaginea Romaniei în Europa comunitară!

2011-04-02T05:26:00.000-07:00

Despre imaginea Romaniei în Eurpa comunitară, sub Regimul Băsescu! Foşti agenţi ai unei veritabile poliţii politice a gandirii, ne fac de rasul lumii în toată Europa!
Strigatele unora nu au fost īn pustiu. Iata ca dupa ce i-am deconspirat pe agentii unei veritabile Politii a Gāndirii, rānd pe rānd, mari personalitati ale lumii se conving de autenticitatea dezvaluirilor tinerilor de la Civic Media. De data aceasta, scārbita de-a dreptul, Herta Muller, disidenta autentica si singura femeie scriitor nominalizata la Premiul Nobel pentru Literatura pe care a dat-o Romānia, dupa cum arata Wikipedia, īi spune adio lui Horia Roman Patapievici, fiul agentului bolsevic Denis Patapievici, zis si Dionisie. Ea este īnsotita de un alt scriitor german originar din Romānia, la fel de valoros, Richard Wagner. Cei doi sunt urmati, zilnic, de alti intelectuali din Germania. Dar nu si din Romānia. Īn timp ce prsa germana vuieste de-a dreptul, presa„romāna“ tace. De ce? Aflati mai jos.

Dupa cum scriam mai jos, īn XXXX, ICR a īnceput operatiunea de reciclare a „intelectualilor publici“ turnatori. Astfel, doi bolnavi ai societatii civile, deconspirati īn mare parte īn urma declansarii campaniei Voci Curate, au fost luati īn brate de Horia Roman Patapievici si Mircea Mihaies si trimisi, pe banii nostri, pentru a conduce o „Academie de vara“, chiar la Berlin. Este vorba de Sorin Antohi si Andrei Corbea- Hoisie, ambii „intelectuali publici“ care si-au ascuns trecutul timp de 17 ani, ambii membri de vaza ai GDS si Fundatiei Soros, ambii dovediti de CNSAS drept fosti informatori mizeri ai Securitatii, ambii protejati si promovati ani de-a rāndul de Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici. Decizia conducerii Institutului Cultural Romān de a trimite īn vacanta doi agenti ai Securitatii chiar īn tara care a avut de furca cu STASI a ultragiat Germania si putinii intelectuali reali ai Romāniei. De ce sunt putini cei ce mai īndraznesc sa se revolte pe fata?
Pentru ca intelectuali nu sunt numai cei care jongleaza cu cuvintele si īsi pozeaza grimasele, ca niste scamatori buni de circ, ci acele valori care aduc bine omenirii inclusiv prin propriul exemplu de moralitate. {i acestea sunt din ce īn ce mai sufocate de intelectualii de carton din gasca GDS, avizi de putere si bani. Basescu ar fi trebuit sa fie mai atent. Pentru ca unii ca Patapievici si Tismaneanu, acesti Sile Pietroi si Sile Camataru ai societatii civile, se vor agata de gātul lui pāna se va duce la fund. Dupa care vor schimba „gazda“ fara sa clipeasca. Daca o sa-l omoare cineva pe Basescu, ei vor fi aceia. Gasiti mai jos motivele, īn romāna si germana, evidentiate si de Deutsche Welle, si de Deutsche Presse-Agenture, si de Deutschland Radio, si de Der Spiegel, si de Frankfurter Rundschau, si de Tagesspiegel, si de Berliner Literatur Kritik, si de Die Welt, si lista se mareste pe zi ce trece. La noi, Dumnezeule mare!, tacere ca pe vremea lui Ceausescu: mormāntala. Dom’ presedinte, prietene Basescu, wake-up! Pāna nu e prea tārziu si te trezesti nu cu unul ci cu 30 de cutite-nfipte īn spate: unul de fiecare banut.
Dar sa revenim la lupii nostri īn haine de oaie: Daca despre cazul Sorin Antohi, alias „Valentin“, informator stahanovist si doctor īn istorie īnchipuit, s-a scris mai mult (vezi si), cazul turnatorului Andrei Corbea-Hoisie, alias „Horia“, desi era ambasador, a fost mai putin tratat īn presa de mare tiraj. |nsa el este revelator pentru demantelarea Retelei Anti-Romānia, bazata īn mare parte pe Secta „intelectualilor“?! Cititi domnilor si cruciti-va!
Decizia de politie politica data de CNSAS pe 26 aprilie 2007 īn cazul profesorului iesean a ramas definitiva prin necontestare. El fusese numit ambasador al Romāniei īn Austria īn iunie 2006 la cerinta lui Mihai Razvan Ungureanu. Cadru didactic la Facultatea de Litere a Universitatii „Al.I. Cuza“, el se alatura astfel unui corp diplomatic din care mai fac parte alti doi ieseni – ministrul Mihai Razvan Ungureanu si secretarul de stat Lucian Leustean (cel desemnat de Ungureanu sa cloneze Fundatia Gojdu īn folosul Ungariei – nota mea)- , remarca www.wien.ro, care īi ia la vremea respectiva si un interviu. |ntrebat „Cum ati ajuns sa fiti numit ambasador?“, Hoisie īsi deconspira propteau singur, cel mai probabil din prostie: „Nu stiu care au fost toate ratiunile ce au īndemnat conducerea Ministerului Afacerilor Externe (MAE) sa ia īn considerare numirea mea. A existat o asemenea propunere īnca din 1999, din partea ministrului de atunci, Andrei Plesu, pe care nu am putut-o onora, pentru ca eram profesor la Paris, la École Normale Superieure“, spune el. Desi la ora respectiva se declansase operatiunea Voci Curate care privea initial si Ministerul Afacerilor Externe, care a fost īnsa rugat/stimulat sa-si rezolve singur problemele, Hoisie nu se sfieste sa accepte. Fusese „acoperit“ de 17 ani. Dan Petrescu, unul dintre (tot) putinii intelectuali si disidenti reali, īndepartat de Andrei Plesu din Ministerul Culturii dupa ce acesta a semnalat mai multe ciudatenii, spune: „Au fost mai multe momente care mi-au confirmat ca Andrei Hoisie e colaborator. Unul dintre acestea s-a petrecut cānd, proaspat stabilit īn Iasi, am propus sa scoatem un numar la «Dialog» fara nici o tenta politica, profilat exclusiv pe eseu. Neam īntālnit cu cei de la revista, printre care erau si Sorin Antohi si Andrei Hoisie, si am cazut de acord. A doua zi, cei doi m-au luat deoparte si miau spus ca nu putem scoate acel numar. E clar ca le spusesera «baietilor cu ochi albastri» de intentia noastra, iar ei zisesera «Nu»“.
Tānara revizionista maghiara Andrea Varga, cotroboitoarea si ea īn arhivele perioadei comuniste din Romānia, dezvaluie ca a facut mai multe filme despre matusa ambasadorului Romāniei īn Austria, Andrei Corbea-Hoisie, o supravietuitoare a deportarilor din timpul celui de-al doilea razboi mondial, Miriam Korber- Bercovici. Hoisie este considerat de apropiatii sai drept „un germanist de prestigiu“. Ca si alti membri ai Retelei, el a fost laureat al Premiului Herder – o modalitatea prin care multi agenti de influenta erau platiti pe fata, sub pretextul conferiri distinctiei. Tot ca si alti membri ai Retelei, el a fost membru īn Consiliul de conducere al Fundatiei Soros; īntre 1998 si 2000. Tot ca si alti membri mai cunoscuti ai Retelei, cum ar fi Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu, si el a fost bursier al unor universitati din Germania īnca dinainte de 1989.
Presa ieseana remarca o „coincidenta“ apropiata de domeniul penalului: cert este ca unele semne de īntrebare cu privire la eventualele „pete“ din dosar au aparut acum doua luni (īn februarie 2007 – nota mea), cānd, īn mod aparent inexplicabil, Mihai Razvan Ungureanu, pe atunci īnca ministru de Externe, a anuntat intentia de retragere a lui Andrei Hoisie din postul de la Viena, pentru care tot el īl sustinuse. Cel mai probabil, Ungureanu, care īi datoreaza īntreaga sa cariera lui Plesu, a facut o ultima īncercare de a evita scandalul, pe baza unor informatii scurse de la CNSAS: „Nu cunosc nimic despre acest caz si nu vreau sa comentez“, a declarat Alexandru Zub, unul dintre intelectualii mai apropiati de Andrei Hoisie si singurul academician din Comisia Tismaneanu. „Nu doresc sa comentez“, a spus si Horia- Roman Patapievici, fost membru al Colegiului, cunoscut drept cel care l-a „acoperit“ pe Antohi, pe vremea cānd era īn conducerea CNSAS. Nu uitati: acesti promovatori ai unor josnici turnatori ai Securitatii sunt cei care urla pe la balcoane si se bat īncontinuu īn piept cu caramida „anti-comunista“ a falsului „Raport“ Tismaneanu. Ce-o sa mai spuna acum distinsul reprezentant al Presedentiei Romāniei la sefia Institutului Cultural Romān, (care considera Romānia o fecala) cānd Herta Muller īl demasca astfel, dupa trimiterea celor doi turnatori la racolat de alte cadre de nadejde, tocmai īn Germania: „Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala?“

Scrisoare Deschisa, adresata ICR, prin intermediul cotidianului de mare tiraj Frankfurter Rundschau (700.000 de exemplare)!

Turnator īn „Academia de vara“!!!

„Draga Horia Patapievici,
dupa cum reiese din programul Institutului Cultural Romān vor veni la „Academia de vara“ a ICR Berlin īn aceasta luna Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi. Antohi este chiar „directorul“ acestui colocviu.
Este scandalos faptul că Romānia se prezintă īn Germania cu aceste doua persoane care pe timpul dictaturii au conlucrat cu serviciul de securitate romān.
Īn Germania s-a discutat timp de mai multi ani despre problema informatorilor STASI si au fost trase consecintele īn toate domeniile: Fostii informatori nu pot ocupa functii īn cadrul universitatilor, la ziare si la institutiile culturale. Daca ICR-ul se prezinta īn Germania cu aceste persoane īsi va cauza daune ireparabile siesi, iar participantii germani vor fi folositi doar pentru lustruirea imaginii unor agenti deconspirati.
Se pune īntrebarea cum īi vor prezenta angajatii ICR Berlin invitatilor la scoala de vara pe partenerii de discutie romāni: Corbea Hoisie - profesor si agent de Securitate cu o activitate īndelungata si Sorin Antohi - oaspete al unor universitati europene timp īndelungat cu un titlul de doctor falsificat si cu publicatii fictive? Şi ce vor relata presei germane? Sau mai bine zis: ce nu vor relata?
Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala īn stiinta? Ce īnseamna sa fii intelectual īn Romānia de azi? Ce s-a ales din promisiunile Romāniei facute cu ocazia integrarii īn UE?
ICR-ul de la Berlin reprezinta vitrina Romāniei īn Germania - dar de fapt se prezinta drept vitrina unui trecut care nu mai apune. Cine va prelua raspunderea pentru acest fapt? De la caderea lui Ceausescu fiecare institutie īn Romānia are propria raspundere si influenteaza felul īn care se traieste īn contextul libertatii cāstigate pentru care au murit sute de oameni! Am sperat ca Romānia se va normaliza īn final (dupa atāta timp si dupa atātea sanse pierdute), cel putin īn domeniul cultural. Ma doare si ma īnfurie faptul ca se īntāmpla exact contrariul.
Promit ca nu voi mai calca pragul ICR la Berlin- si nu voi fi singura care va proceda astfel.

Cu salutari cordiale
Herta Muller

„Tagespiegel“ – cotidian de sute de mii de exemplare, publica un articol despre disputa dintre scriitorul de origine romāna Richard Wagner si ICR Berlin, recenzat de postul de radio oficial Deutsche Welle:

DEUTSCHE WELLE ( 20 iulie, 2010, ora 13:00) - Rubrica: „Magazin cultural“ - Realizator: Alexandra Şora -
„Turnătorii ne dau lectii“ ar suna, īn traducere aproximativa, titlul unui articol publicat de cotidianul german „Tagesspiegel“, sub semnatura scriitorului Richard Wagner. Autorul, originar din Romānia, tematizeaza problematica neāncheiatei si insuficientei confruntari cu mecanismele si agentii delatiunii īn perioada dictaturii comuniste, pornind de la invitarea de catre Institutul Cultural Romān „Titu Maiorescu“ din Berlin a doi fosti colaboratori ai Securitatii īn cadrul programului unei scoli de vara. Mai grav īnca – asa cum rezulta din finalul articolului -, daca deconspirarea unor fosti colaboratori ai securitatii ramāne doar un simplu exercitiu obligatoriu, lipsit de urmari, atunci vremurile sunt prielnice celor care s-au facut vinovati de delatiune. Democratia īnsa, vitregita de valori neconditionate, ramāne vulnerabila.
Reporter: Rodica Binder - La palmaresul literar al lui Richard Wagner se alatura premiul de carte „Georg Dehio“, care-i va fi decernat la 5 octombrie autorului, pentru īntreaga sa opera, de catre Deutsche Kulturforum östliches Europa (Forumul Cultural German pentru Rasaritul Europei).
Complexa, opera lui Richard Wagner are si un important palier publicistic. Mari ziare germane īi gazduiesc opiniile si textele. De asta data, īn „Tagesspiegel“ din Berlin, Richard Wagner atrage atentia asupra unei ?anomalii“, care risca īnsa sa treaca neobservata īn baza unui act devenit reflex: acela de a reactiona ca si cum nimic nu s-ar fi īntāmplat, īn fata unui anumit trecut. Ca si nobletea, prestigiul unor institutii obliga. Institutul Cultural Romān „Titu Maiorescu“ din Berlin („un fel de Institut Goethe cu mandat cultural si politic“ - li se explica cititorilor germani), alaturi de CNSAS - considera Richard Wagner -, ar releva prin activitatea lor, cu un grad sporit de pregnanta, stadiul democratizarii Romāniei. Numai ca o privire fugara īn programul unei scoli de vara, organizata de Institutul „Titu Maiorescu“, dezvaluie, īntre altele, necesitatea unei legaturi care ar fi trebuit sa existe īn baza rolului asemanator al acestuia cu CNSAS. Pe scurt, la tema „Germania si Romānia.Transferuri academice, culturale si ideologice“, doi dintre conferentiari – istoricul Sorin Antohi si germanistul Andrei Corbea Hoisie - sunt fosti colaboratori ai Securitatii, „vulgo – turnatori“.
Aceasta precizare este urmata de altele vizānd trecutul public si cel ocultat al celor doi conferentiari.
Interesant este ca īn ceea ce-l priveste pe Sorin Antohi, care are la activ o cariera exemplara, deja din 2002 ar fi existat indicii ale colaborarii sale cu securitatea, despre care Horia -Roman Patapievici, Directorul Institutului Cultural Central Romān de la Bucuresti (care pāna īn 2005 a facut parte si din Consiliul Director al CNSAS) trebuie sa fi fost informat.
Detaliul nu este nesemnificativ, de vreme ce Antohi va sustine la Berlin trei prelegeri, fiind si unul din cei trei coordonatori ai īntregii manifestari. Cāt despre germanistul Andrei Corbea Hoisie, laureat al Premiului Herder īn 1998, excelent cunoscator si expert īn cultura bucovineana, el a fost si ambasador al Romāniei la Viena, unde, dupa ce a fost nevoit sa renunte la activitatea diplomatica, a beneficiat īn continuare de statutul de profesor invitat.
Personalitate culturala si academica complexa, Andrei Corbea Hoisie a avut parte īn timpul lui Ceausescu de un statut special, gratie caruia a efectuat si numeroase calatorii īn strainatate.
Īn 2007 trecutul sau de colaborator al fostei Securitati a fost dat la iveala. Probele erau atāt de zdrobitoare, īncāt reputatul germanist nu si-a putut nega colaborarea.
Simpozionul de la Berlin ar putea deveni foarte interesant, scrie Richard Wagner, tocmai daca „acest trecut deocheat“ ar fi luat īn discutie, ceea ce īnsa nu va fi cazul.
Va fi, īn schimb, vorba despre dialogul Est- Vest, purtat īntre „naivi, oportunisti si fosti agenti ai Securitatii“, va fi vorba despre schimburi culturale, influente si metode de cercetare. „Ca si cum nimic nu s-ar fi īntāmplat“, īn Germania, ca si īn Romānia.
Realizator: De altfel, si Herta Muller, scriitoare de limba germana originara din Banat, a publicat īn cotidianul „Frankfurter Rundschau“ o scrisoare de protest adresata directorului Institutului Cultural Romān, Horia Roman Patapievici. Potrivit Hertei Muller, participarea a doi fosti colaboratori ai securitatii la scoala de vara nu se potriveste „cu integritatea morala a stiintei“. Herta Muller a declarat ca nu va mai trece niciodata pragul acestui Institut cultural. Nici reactia scriitoarei de origine romāna Carmen Francesca Banciu nu a īntārziat, care a sprijinit opinia celor doi colegi de breasla īntr-un articol publicat īn „Die Welt“.
Directoarea Institutului Cultural Romān din Berlin, Adriana Popescu, a raspuns ca „procesul confruntarii cu istoria presupune si sa se caute dialogul“ - citeaza Agentia germana DPA.
P.S.-Şapoul, titlurile şi înrtitlurile aparţin subsemnatului (Ş.D.Afrimescu)

Originile lui Adrian Năstase

2011-04-02T03:48:00.000-07:00

Originile tiganesti ale lui Adrian Nastase si orgiile sale homosexuale – PARTEA I
Postat pe 21 Apr 2010 la 2:33am
Curentul International.
Scris prin 2004 de Aurel Sergiu Marinescu (odihneasca-se in pace), un unchi al lui Adrian Nastase. Articolul vine sa descrie cu un savuros lux de amanunte, viata picanta, originile de tigan, orgiile gay, prefacatoria, parvenitismul sau simtul furtului la Adrian Nastase inca din copilărie şi mai apoi adolescenţă.
Voi publica articolul in două părţi, intrucat este extrem de lung si n-as vrea sa plictisescă.
(Mentionez ca autorul il denumeste generic pe Nastase sau pe cei din neamul lui, “Scatii”, adica parveniti)!
Tărtăşeşti, început de secol...XX! La o distanţă egală între Bucureşti şi Târgovişte există un sat din negura vremurilor numit Tărtăşeşti. A fost şi este o aşezare de tip Bărăgan, cu toate aspectele pozitive şi negative ale satului românesc de câmpie. La marginea lui trăia o ţigancă, mai focoasă decât alte ţigănci din sat. Şi tot în acele vremuri, în acelaşi Tărtăşeşti, trăia un ţăran necăjit, având doar câteva pogoane de pământ, pe numele de familie Dumitru. Acest ţăran a prins drag de ţigancă şi – prin legătura lor nelegitimă – oacheşa, pe numele de familie Năstase, a născut un băiat, căruia i-a pus numele Marin. Cum în vremurile acelea la declararea naşterii unui copil trebuia prezentat actul de căsătorie, în lipsa acestuia, ofiţerul Stării Civile a trecut în certificatul de naştere “copil din flori”, în locul numelui tatălui. Deci Marin Năstase era copil din flori, crescut de o mamă săracă, probabil ajutată cumva şi de tatăl biologic. Ţiganca Năstase nu avea pământ, se întreţinea muncind cu ziua pe la alţii, mai înstăriţi.
Tot în acele vremuri exista un obicei care a continuat până la instaurarea comuniştilor la putere: acela al copiilor de trupă. Pentru a ajuta familiile sărace cu mulţi copii, orfanii, văduvele cu copii sau copiii din flori, unităţile militare primeau fiecare câţiva asemenea copii. Din hainele militare reformate li se confecţionau şi lor mici uniforme, iar la cazan se găsea mereu o lingură în plus şi pentru ei. Erau un fel de soldaţi în miniatură, care respectau regulamentele militare, disciplina, regimul cazon. Dacă mergeau la şcoală, tot regimentul le asigura cele necesare (cărţi, caiete, rechizite). Unii erau trimişi la şcoli de muzică şi rămâneau în Armată, la fanfara regimentelor; alţii, la vârsta de 21 de ani, se angajau şi deveneau cu timpul subofiţeri, iar cei mai dotaţi erau trimişi la liceu şi, mai departe, la studii militare superioare. Aşa s-a întâmplat şI cu puradelul Marin Năstase, care, fiind copil din flori, fără tată legal, a fost acceptat copil de trupă la un regiment. Deoarece puradelul s-a dovedit foarte bun la învăţătură, deştept, inteligent şi disciplinat, comandantul a hotărât să-l trimită la Liceul Militar “Mănăstirea Dealu”, pe cheltuiala regimentului.
Marin Năstase nu i-a dezamăgit pe cei care au investit în el, terminând în fiecare an de studiu primul şi, ca şef de promoţie, ciclul. Comandantul regimentului a hotărât să-l mai trimită şi la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, pe care Marin Năstase a absolvit-o, tot ca şef de promoţie, după ce an de an a fost primul, dovedind a fi foarte inteligent, cu memorie bună şi extrem de disciplinat. Este promoţia anului 1943 şi, ca proaspăt sublocotenent, a fost invitat, împreună cu toţi ceilalţi şefi de promoţie ai celorlalte arme din promoţia 1943, la un dejun oferit de Regele Mihai, care a dăruit fiecăruia, cu această ocazie, câte o sabie şi tresele cuvenite.
După regulamentele atunci în vigoare, primii trei (şeful de promoţie şi următorii doi) de la fiecare şcoală militară aveau dreptul să-şi aleagă garnizoana. Sublocotenentul Marin Năstase a dat prima mare lovitură a vieţii sale; în loc să meargă pe front, ca ofiţer de artilerie, el a ales artileria antiaeriană şi garnizoana Braşov, unde domneau pacea, liniştea şi nici un pericol. La Braşov, sublocotenentul Marin Năstase a devenit afacerist, având mult timp liber, şi această nouă preocupare a fost a doua mare lovitură a vieţii sale: a “românizat” două magazine evreieşti. Aici suntem obligaţi să dăm câteva explicaţii: în regimul Mareşalului Ion Antonescu, una din legile cu caracter antisemit a fost interzicerea evreilor de a avea magazine. Şi cum românii, ca şi evreii, au simţul dezvoltat al “şmecheriei” s-a găsit şi soluţia: un român (de încredere) devenea legal proprietarul magazinului, cu numele său trecut pe firmă, ca proprietar de drept, dar, în fapt, magazinul aparţinea tot vechiului proprietar, nimic nu se schimba, noul proprietar-paravan nu se amesteca în comerţ, dar primea lunar o cotă de 25-40% din veniturile realizate. De la cele două magazine de încălţăminte, Marin Năstase încasa, ca proprietar-fantomă, sume frumoase, lunar, afacerea fiind înfloritoare, şi devenind, cu încetul, foarte bogat. Trebuie spus că, între timp, ţăranul Dumitru din Tărtăşeşti s-a căsătorit oficial cu ţiganca Năstase – mama sublocotenentului Marin Năstase. Din căsătoria celor doi, au mai rezultat doi copii: un băiat, Constantin (Costel) şi o fată, ambii cu numele de familie al tatălui – Dumitru. Sublocotenentul Marin Năstase a cumpărat câteva zeci de hectare de pământ agricol în Tărtăşeşti, zeci de stupi de albine şi oi, două autoturisme, toate asigurându-i o viaţă trăită din plin, ceea ce un ofiţer tânăr nu-şi prea putea permite doar din soldă. El a dovedit un apetit de îmbogăţire greu de egalat.
Năstase Scatiu are o cădere! A venit 23 August 1944, cu toate nenorocirile aduse de armata roşie. Slt. Marin Năstase, zis Titi, într-o zi, în Bucureşti, şi-a parcat maşina pe o stradă oarecare şi, când s-a întors, maşina ia-o de unde nu-i! După câteva zile, a văzut-o, cu un sovietic la volan. A ţipat, a strigat “hoţu”, a fugit după maşină şi chiar s-a aruncat pe botul ei. A fost arestat de poliţişti români şi anchetat, sub stare de arest, în subsolul blocului Dragomir Niculescu (Romarta) de pe Calea Victoriei, bloc devenit al MAI. Nu a fost reţinut mai mult decât durata anchetei, l-au eliberat, dar maşina sa a trecut, pentru totdeauna, la sovietici. A doua maşină şi-a ascuns-o, de frică, în ograda părintească, sub o şiră de coceni de porumb, dar în urma unui denunţ i-a fost şi ea confiscată. Pământul l-a împărţit formal între membrii familiei, ca şi stupii, oile sau animalele de povară, aşa, ca să nu mai poată fi acuzat de moşier ori chiabur. Şi, cum o nenorocire nu vine niciodată singură, în 1946 a fost epurat din rândurile Armatei (încă regale), devenind şomer prin voinţa generalului Walter Neuländer, zis mai apoi Roman.
Conform legilor de atunci, ofiţerii deblocaţi se mai bucurau de unele avantaje. Li se echivalau în majoritate examenele din şcolile militare, urmând a susţine un număr mic de examene de diferenţă, plus înţelegerea profesorilor universitari faţă de aceşti studenţi tomnatici. Şi astfel, foştii ofiţeri de infanterie, jandarmi ş. a. deveneau licenţiaţI în drept, iar foştii ofiţeri de artilerie, geniu, aviaţie, marină se transformau în ingineri. Astfel a devenit în 1947-48 şi fostul slt. Marin Năstase (Titi) inginer.
Inginer Năstase Scatiu , necazuri, bucurii, succese! Inginer ca inginer, dar sărac, Marin Năstase primise o grea lovitură din partea regimului comunist chiar în trăsătura lui esenţială: aviditatea faţă de puterea banului. A început o viaţă precară, cu un salariu modest, în urma averii pierdute, căsătorit şi repede divorţat, avea de ce să se considere un visceral anticomunist şi antisovietic. Când discuta cu cei mai apropiaţi, sub impresia pierderilor suferite, devenea nervos, vânăt la faţă de ură şi profera cele mai grave acuzaţii împotriva comuniştilor locali şi sovietici.
În 1949, a cunoscut-o, întâmplător, pe aceea care îi va fi soţie până la moarte, domnişoara Elena Dragomirescu, din Bucureşti, fiica lui Gheorghe Dragomirescu, salariat la “Griviţa Roşie”, şi a Amaliei, născută Gush, de origine germană, din Bucovina. Elena Dragomirescu era forte frumoasă. S-au întâlnit-văzut-plăcut-iubit, căsătorindu-se în acelaşi an. Elena Năstase, fină, delicată, orăşeancă, nu cunoscuse muncile agricole, a fost repede transformată în mână de lucru, ea, sclavă, şi el, Titi, tiranul. Încă de la începutul căsătoriei s-a purtat abuziv; vara o ducea la Tărtăşeşti, la muncile casnice şi ale câmpului, să facă mămăligă într-un ceaun uriaş pentru lucrătorii zilieri ai pământurilor împărţite formal între rude, sub supravegherea de cerber a soacrei tuciurii, din cale-afară de rea. În 1950, la un an de la căsătorie, s-a născut primul copil, Adrian, alintat Ady de către părinţi. Apoi, după alţi doi ani. |n 1952 s-a născut sora lui, Dana.
Desigur, se ştie cât de greu se trăia în acei ani. O mamă cu doi copii mici nu putea obţine un serviciu, iar soţul, deşi inginer, primea un salariu care nu îi asigura o viaţă prosperă. Noroc cu ceva zarzavaturi şi alte alimente venite de la Tărtăşeşti. Iniţial, au locuit pe Colentina, în casa cumpărată de Năstase când activa ca ofiţer la Braşov, pe numele surorii sale, după legalizarea relaţiei tatălui său cu ţiganca Năstase, dar sora lui Marin a decedat, tânără şi nemăritată, după care proprietarul real a intrat în posesia imobilului. Comportarea lui ca soţ a fost mizerabilă. Dimineaţa, toată viaţa sa, lăsa o infimă sumă de bani pentru hrana din acea zi, încât copiii au crescut cu cartofi prăjiţi şi ciorbă de fasole. Frumoasa lui consoartă a purtat o haină de iarnă timp de 20 de ani, îmbrăcămintea ei fiind de-a dreptul sărăcăcioasă. Niciodată nu au intrat împreună la vreun restaurant sau spectacol. Chiar mai târziu, când a devenit cadru universitar la nou înfiinţatul Institut de Petrol şi Gaze Bucureşti, financiar sau material, nu s-a schimbat nimic în viaţa de familie, decât că Marin Năstase, care era fumător, a trecut de la ţigara “Carpaţi” la “Kent” şi a continuat să ia prânzul la cantina institutului, la “Coş“ sau la vreun restaurant întâmplător. Aproape a uitat că are o soţie, pe care o neglija total. Dacă aceasta încerca să-l mângâie cumva sau măcar să-l atingă, el o lovea. Foarte violentă această corcitură ţigănească, mereu irascibilă faţă de soţie. A lovit-o şi a bătut-o, de zeci de ori, pentru motive născute din firea lui agresivă. Când se enerva, mai din nimic, se îngălbenea şi tremura de furie. Rar, la câte 6 luni, ba chiar un an, îşi mai aducea aminte că trebuie să fie şi bărbatul soţiei sale. Atât! Ciudat! Niciodată Elena Năstase nu şi-a explicat de ce Titi al ei este aşa de rece cu ea şi de ce timpul liber şi-l petrece cu “prietenul” său bun, prezentat familiei ca un fost ofiţer, camarad şi amic de-al său. Întâmplător, odată, un cumnat, căutându-l la “prieten” acasă, l-a surprins pe Titi în pat cu amicul său bun, însă nimeni nu-şi putea închipui în naivitatea şi în necunoaşterea de atunci sau în lipsa de educaţie sexuală crasă că ar putea exista relaţii amoroase între bărbaţi. Deci Marin Năstase – Titi, zis Ţapu, de către unii cunoscuţi sau cunoscători, era… BISEXUAL.
Şi-a mai făcut un pas: a vândut casa din Colentina, s-a mutat cu chirie într-o locuinţă pe strada 7 Scaune şi şi-a cumpărat o maşină. Şi încă un pas: după puţini ani, s-a mutat iar într-un apartament confortabil, dintr-un bloc cu 4 etaje care, naţionalizat acum, aparţinu-se Fundaţiei “Elias”, bloc situat pe o stradă perpendiculară pe Calea Moşilor, foarte aproape de aceasta, cât şi de Piaţa Moşilor.
Fiul lui, Adrian, a urmat cursurile Liceului “Sfântul Sava” (devenit Nr.1) din Bucureşti şi a fost un elev mediocru în primele clase. Vacanţele de vară şi le petrecea la Tărtăşeşti, unde Marin Năstase îşi ducea întreaga familie, an de an. Acolo îl chema casa părintească, renovată şi mărită, acolo îi erau părinţii, unchii, mătuşile, verişorii. Doamna Elena Năstase muncea din greu, Ady zburda împreună cu alţi copii din sat, adică prietenii copilăriei sale: Toma Zaharia (devenit general în regimul Iliescu-Năstase); Gabriel Bivolaru (gangsterul deputat PDSR, care, împreună cu escroaca Mona de Frejes, originară din Bacău şi devenită cetăţean englez, au furat statului 2300 miliarde lei); Marin Bucur (noul proprietar de formă al faimosului restaurant CAPŞA, fost naţionalizat). Ady se juca voios cu prietenii lui, vară de vară, printre tot felul de nebunii copilăreşti, păşteau vitele împreună, furau fructe din livezile oamenilor şi toate celelalte. Când a ajuns mare om politic, Ady nu şi-a uitat prietenii: pe Toma Zaharia, poliţaiul corupt, care şi-a construit o vilă de miliarde la Tărtăşeşti l-a făcut general, mai marele poliţiştilor pe capitală; pe Marin Bucur, rudă cu familiile Năstase şi Zaharia, l-a folosit drept paravan la cumpărarea restaurantului CAPŞA. Această metodă de camuflare a proprietarului adevărat a utilizat-o şi Marin Năstase, folosindu-şi rudele când a divizat suprafaţa de teren agricol, stupii de albine şi oile cumpărate din biata lui soldă de sublocotenent, ca să nu fie trecut la “chiaburi”.
Metoda aceasta de camuflare a adevăratului proprietar va fi perfecţionată de Ady în cariera sa financiară şi politică. În cazul lui Grigore Bivolaru, când a fost descoperit ca “inginer financiar” păgubind statul cu 2300 miliarde lei şi a fost invitat la Procuratură, deşi era deputat PDSR, în opoziţie, Ady, prietenul din copilărie ajuns preşedinte de partid şi senator, a organizat la repezeală un marş la Procuratură, cu circa 40 de deputaţi şi senatori PDSR, unde a protestat, considerând actul ca persecuţie politică. După ani de tergiversări şi dispariţii de probe din dosare, în domnia bunului plac a lui Ady, Gabriel Bivolaru s-a ales cu o condamnare de 5 ani închisoare, în vreme ce un hoţ de găini primeşte 2 ani.
Ce naşte din pisică, tot şoareci mănâncă!
Anii au trecut în goana lor nebună, Ady a crescut şi a ajuns elev în cursul superior al aceluiaşi liceu, Nr.1, fost Colegiul Naţional “Sfântul Sava”. Viaţa familiei Năstase a mers în acelaşi fel până prin 1963-64, când Marin Năstase, anticomunistul convins şi antisovieticul şi mai convins, a hotărât să se înscrie în rândurile PCR, spunând celor apropiaţi chiar aşa: “Îmi dau seama că viitorul este al comunismului, mă înscriu în PCR şi la fel îmi voi înscrie şi copiii în partid”. Marin Năstase s-a ţinut de cuvânt, s-a înscris şi a devenit membru PCR. Din acel moment, viaţa lui şi a copiilor săi a luat o nouă direcţie, aceea a imposturii, deoarece el nu a urmărit decât avantajele materiale imediate, nici vorbă de vreo motivare ideologică!
Alesul Românilor pentru Preşedinţie!
Pe măsură ce creştea, Adrian (Ady) afişa evident caracteristicile rasei bunicii lui de la Tărtăşeşti: viclean şi hoţ ; în schimb, sora lui, Dana, semăna cu mama ei: blândă, naivă, chiar prostuţă. La 12 ani, Ady şi-a descoperit, subit, bucuria de a se juca la vărul său mai mic cu 6 ani, şi de aceea îl vizita aproape zilnic, după şcoală. Dar nu ca să se distreze altfel decât cu timbrele poştale din cele trei clasoare ale unchiului său. Şi astfel, zi de zi, cum apărea, după ce mătuşa sa îl trata cu sandvişuri, el cerea clasoarele cu timbre, “ca să se joace”. După câteva săptămâni, matuşa a observat că nu mai exista nici un timbru în cele trei clasoare. Aşa a început, cu furtişagul, să colectioneze mărci poştale. Şi, de atunci, i s-a dezvoltat dorinţa de a colecta, mai ales prin acaparare şi furt. Odată cu noua poziţie privilegiată a lui Marin Năstase (Titi), nu numai de membru de partid, cât şi de colaborator al securităţii, sunt indicii că şi Ady a fost, încă de pe atunci, din ultimele clase de liceu, “adoptat” de Securitate. Deodată a devenit elev fruntaş, iar atunci când la liceu venea vreo delegaţie de străini din ţările capitaliste, întotdeauna cuvântul de “bun-venit”, în limbile engleză sau franceză, era rostit de elevul Năstase M. Adrian.
Când era în ultima clasă de liceu, în revista “Magazin istoric” au apărut, sub semnătura lui, unele comunicări sau precizări privind evenimente ori conducători din istoria medievală a României, în special din zonele Banatului şi Transilvaniei. Unele comunicări erau inedite, rodul “cercetărilor” elevului Năstase M. Adrian, uneori precise puneri la punct. Probabil că atunci mulţi s-au mirat sau l-au lăudat pe autorul unor asemenea studii serioase, cu toată vârsta sa adolescentină. Nimeni însă nu a ştiut că de fapt contribuţia lui Adrian – elevul minune – nu era decât semnătura, căci autorul adevărat era “iubitul” lui, fostul profesor de istorie Ion D. Suciu, de la Universitatea din Bucureşti, epurat din cadrele universitare în 1946, condamnat politic de trei ori şi binecunoscut ca homosexual, dar şi ca un specialist în istoria medievală a Banatului şi Transilvaniei.
Aşchia nu sare departe de trunchi!
Legătura lor a fost de lungă durată, ba chiar au purtat şi verighete. Deşi Ionică Suciu era mult mai în vârstă, legătura a fost pasională, şi astfel a apărut şi această moştenire de la tatăl său – bisexualitatea. Într-o seară, Adrian a plecat, beat de amor şi de alcool, de la Suciu. Aproape de casă a cazut pe trotuar, poziţie în care l-a găsit taică-său. Acesta, în loc să reclame cazul la miliţie sau să-l confrunte pe Suciu, i-a dat doar un telefon, rugându-l să-i lase băiatul în pace. Ştia el ce ştia!
Adrian a intrat apoi la Facultatea de Drept şi, ca student, şi-a continuat viaţa sexuală dublă. Deseori, invita la el acasă studenţi negri, cu care se închidea în cameră, spunându-i mamei sale să nu-i deranjeze, că studiază. Şi biata mamă, în naivitatea femeilor generaţiilor trecute, nu avea decât cuvinte de laudă pentru fiul ei aşa de studios.
Încă de pe la 14-15 ani, Marin-tatăl l-a format pe Adrian prin “spălarea creierului”, în mod constructiv, spunându-i de o mie de ori că este superinteligent şi că va ajunge mare, dar că trebuie să se căsătorească cu o fată din înalta nomenclatură comunistă. Probabil că aşa sunau indicaţiile de sus. La rândul său, Marin a mai dat o lovitură importantă a vieţii sale – a încercat, mai întâi la Timişoara, să-şi ia un doctorat, dar nu a reuşit. Atunci a pus în mişcare toată mierea stupilor din Tărtăşeşti, pe care a vândut-o, alături de alte produse agricole şi – cu banii adunaţi, plus “o vorbă bună” de la “Secu” – şi-a luat titlul de doctor în “izotopi radioactivi”, la Bucureşti. Aşa că a devenit Doctor Inginer Marin Năstase, fără să ştie ceva despre izotopii radioactivi. Nu că i-ar fi fost foarte necesar acest titlu în cariera sa de cercetător ştiintific sau în cariera universitară – el habar n-avea de fizică atomică. A procurat doar o carte din străinătate, pe care a tradus-o. Titlul i-a trebuit să justifice că nu-i un oarecare ingineraş, ci un om de ştiinţă, adică un doctor-inginer sadea. Şi în această calitate a făcut, ulterior, parte din mai multe delegaţii de oameni de ştiinţă români, care au mers în străinătate, ca invitaţi la diferite ocazii. Iar Marin Titi Năstase participa ca “ochiul şi urechea” vigilentei Securităţi, fără teama ca un ditamai doctor-inginer să fie bănuit de turnător. A fost în delegaţii în Cehoslovacia, China, Franţa, Suedia (6 luni), şi alte ţări; ca rezultat al acestor plecări, situaţia familiei nu s-a schimbat cu nimic; banii primiţi pentru deplasări în străinătate, în valută, i-a cheltuit pentru sufletul său, pentru tabieturile sale: maşina, ţigările “Kent”, mesele la restaurant. Soţia, biata lui consoartă, a purtat acelaşi palton (făcut dintr-o manta militărească transformată şi vopsită) peste 20 de ani. Şi tot cartofii şi fasolea au fost hrana ei şI a copiilor. În toţi aceşti ani de urcuş vertiginos al semi-ţiganului Marin Năstase, el şi-a mai pregătit o lovitură de “imagine”, care i-a adus bani, glorie, grade militare succesive de rezervist (până la cel de general) şi a fost înmormântat, cu onoruri militare, la Cimitirul Ghencea-militar. Cum comuniştii au căutat cu insistentă să-şi aibă eroii lor antifascişti, Marin Năstase şi-a ticluit o poveste mincinoasă, pe care nimeni n-a verificat-o; dealtfel era şi greu de verificat, după aproape 40 de ani de la sfârşitul războiului. Basmul bulibaşei suna cam aşa: a fost odată, ca niciodată, în Braşov, şi se făcea că un tânăr ofiţer de antiaeriană, care şoma, din lipsă de activitate militară, rătăcea de unul singur, a doua zi imediat după 23 August 1944, pe una din străzile oraşului; deodată a apărut o coloană germană de camioane cu soldaţi şi armament, care se retrăgea de undeva, în confuzie şi mare grăbire. Comandantul coloanei, un ofiţer superior, văzând un chipeş ofiţer român, fost camarad de luptă (teoretic), a oprit coloana şi, politicos, l-a întrebat pe ofiţerul român, care s-a întâmplat să fie chiar Marin Năstase, care e direcţia spre vest, spre Cluj. Proastă inspiraţie a ofiţerului german, care, în loc să aleagă un locuitor al Braşovului, oraş care avea pe atunci o bună populatie săsească, l-a preferat pe ofiţerul român ce nutrea în ascuns sentimente de ură faţă de fascişti şi de mare admiraţie faţă de armata şi poporul rus “libertate ne-a adus”. Ca urmare, ofiţerul român i-a indicat o direcţie contrarie, care mergea spre Moldova, şi care ducea, de altfel, spre o fundătură, drum bine ştiut de bulibaşa artileristă. Deci coloana germană a plecat în direcţia indicată de ofiţerul Năstase şi s-a înfundat undeva, unde a fost pe de-a-ntregul capturată de Armata Roşie, biruitoare.
Prin anii 80, după această poveste, s-a turnat un film, inspirat din lupta contra fascismului. Năstase a fost consilierul regizorului şi a încasat nu numai onorariul pentru munca sa, dar şi o primă suplimentară şi decoraţii. Nimeni nu s-a întrebat în anii turnării acestui film fantezist dacă sublocotenentul Năstase chiar a săvârşit asemenea faptă şi, dacă a făcut-o, atunci de ce în anul 1946 totuşi a fost epurat din armată – fiind în asemenea grad devotat de timpuriu partidului şi comunismului – sau, dacă a făptuit acest lucru, de ce l-a ţinut secret circa 40 de ani? Sfânta impostură! În acei ani s-a considerat el oare curat ca lacrima faţă de partid şi devotat instituţiei cu care colabora? Într-adevăr, a avut grija ca, după izgonirea Regelui, în 1947, să arunce în Dâmboviţa sabia pe care a primit-o în 1942 din mâna Regelui, şi cu asta a considerat că nu a mai ascuns nimic tovarăşilor, nici măcar averea de la Tărtăşeşti.
După terminarea Facultăţii de Drept şi obţinerea licenţei, Adrian Năstase (Ady) a lucrat undeva, la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, repartizat… ştiţi de cine. Dar a mai deţinut o funcţie: a fost cooptat ca membru al Asociaţiei de Strângere a Relaţiilor cu Străinătatea, respectiv al Asociaţiei de Prietenie Româno-Americană, Româno-Engleză, Româno-Franceză, etc., etc. Astfel, el avea avantajul privilegiat al pătrunderii fără frică (în misiune) în ambasadele acelor ţări, cu ocazia sărbătorilor lor naţionale sau la alte manifestări social-culturale. Acolo se bucura de dublu avantaj, datorită pătrunderii şi cunoştinţelor sale în limbile engleză şi franceză, învăţate cu meditatori, avea posibilitatea să vâneze victime, atât pentru securitate cât şi pentru el. Atunci el a lucrat pentru DIE, serviciul străinilor în trecere prin teritoriul român, adică pe un american, de exemplu, îl cunoştea la Ambasada SUA, unde Ady era invitat cu ocazia sărbătoririi Independenţei SUA, 4 Iulie. Adrian, amabil şi serviabil, americanul, fericit că a întâlnit un localnic cu care se putea înţelege. Adrian îl invita la Operă, la Athenée Palace, şi în alte locuri frumoase, pentru ca, în acest fel, sub masca amiciţiei, să afle scopul precis al vizitei americanului la Bucureşti; putea constata orice din întrebările puse, ce-l interesa. Afla dacă intenţiona să întâlnească o anumită persoană, cetăţean român şi, în acelaşI timp, găsea şi partenere ori parteneri pentru relaţiile sale bisexuale. La un moment dat, s-a pricopsit cu o suedeză, pe care chiar a găzduit-o acasă, în familie; cum putea oare mama lui, în această situaţie, să-l bănuiască pe Adişor al ei că făcea ceva împotriva firii, mai ales că ea nu statea decât acasă şi cunoştea doar drumul spre piaţă. Nu avea prietene, nimeni nu o vizita. Relaţiile cu familia ei erau rupte, la cererea soţului, ca fiind neconforme cu noua lui linie de impostor-colaboraţionist.
Tot pe la ambasade, la cea a Franţei de data aceasta, a cunoscut un francez distins, partener homosexual, care l-a invitat la Paris (individul fiind o personalitate), aşa că Adişor, pe post de fetiţă, a primit imediat paşaportul şi a plecat pe malurile Senei, unde a avut o “lună de miere” de toată frumuseţea; franţuzul amorezat l-a plimbat prin toată Franţa şi l-a făcut pe deplin fericit. Întors în ţară, el a intrat într-o altă aventură, de data asta ca băiat. La Ambasada USA a întâlnit o tânără naivă, americancă, ai cărei părinţi, evrei, părăsiseră România în 1951, stabilindu-se la New York, unde tatăl profesa medicina. Tânăra, studentă, pregătea o lucrare despre România, iar Ady s-a oferit imediat să o ajute, fapt pentru care a găzduit-o mai multe luni şi cu care a întreţinut nu numai relaţii sexuale normale, dar a şi întocmit planuri serioase de căsătorie. Pe vremea aceea, Adrian Năstase nu nutrea încă dorinţe de a fi conducător al României, i-ar fi plăcut să trăiască în America, sub capitalişti. Tânăra newyorkeză era atât de prostuţă încât a citit notele informative despre ea, făcute de iubitul ei, care, din neglijenţă, le-a uitat în cameră. Când l-a întrebat despre ele, el a liniştit-o că aşa trebuie procedat prin lege când găzduieşti cetăţeni străini şi a convins-o să nu se alarmeze. Între timp, fata s-a îndrăgostit cu adevărat de el, dar tatăl ei a aflat motivul prelungitei sale şederi în ţară şi cine este cel care voia să-i fie ginere, şi şi-a chemat fata urgent la New York, i-a spus totul şi a trimis-o în Franţa, la studii, aşa că ţesătura lui Ady s-a destrămat. Ea a apucat să-i comunice ceea ce ştia tatăl ei. Reacţia imediată a lui Adrian faţă de un prieten a fost: “De unde ştie el? A fost la c… meu?”.
Probabil că au mai apărut şi alte asemenea “iubiri”. Iar despre cei descusuţi informativ se va afla doar dacă vreodată vor fi date publicităţii dosarele şi dacă vor mai exista aceste dosare ale lui Năstase (de activitate asiduă în cadrul DIE şi ale procesului Suciu).
Când, cu câţiva ani în urmă, a izbucnit scandalul Priboi, presa întreagă a înregistrat acţiunile furioase de apărare a lui Priboi de către primul ministru al României, Adrian Năstase. Ce legătură poate fi (că de rudenie nu este) între un pretins intelectual de rasă, doctor în drept, profesor universitar şi un ofiţer torţionar, dovedit semidoct şi semianalfabet original, recrutat din drojdia societăţii şi instruit în şcolile poliţiei politice, unde a învăţat ura de clasă, ura de oameni, deci o brută? Priboi i-a botezat lui Năstase primul copil. Priboi a fost ridicat de Năstase în ritmul urcuşului său politic: purtător de cuvânt, deputat PSD, consilier personal. Şi nimeni nu s-a întrebat de ce Năstase urăşte ideea deconspirării securităţii şi s-a opus cu vehemenţă ca dosarul lui Priboi să fie făcut public. Explicaţia este simplă: Priboi a fost legătura lui Năstase cu Securitatea, a fost îndrumătorul lui. Dacă Priboi este descoperit şi, eventual, adus în faţa justiţiei, atunci el va vorbi şi de Adrian Năstase şi de colaborarea lor. Or, în acest caz, urmează prăbuşirea de pe înaltul soclu pe care şi l-a construit.
Presa din ţară a anunţat că la examenul de bacalaureat părinţii au fost de acord să se facă publice rezultatele obţinute de elevi, cu o singură excepţie: părinţii elevului Andrei A. Năstase (Adrian şi Dana) de la Liceul “Jean Monet”. Iniţial s-ar putea aprecia modestia şi dorinţa de a păstra un secret familial. Dar n-a fost să fie aşa! La finalul examenului de bacalaureat s-a anunţat, de data asta, că odrasla premierului a obţinut cea mai mare notă şi pe liceu, şi pe Bucureşti. Şi atunci unde ar fi modestia? Faptul a reamintit celor ce cunosc amănuntele o altă asemenea situaţie, petrecută cu câteva decade înainte, dar cu alţi actori pe scenă. Dana, sora lui Adrian, a dat examen de admitere la Facultatea de Filologie (secţia engleză) şi a căzut la examen, fapt pentru care plângea acasă în hohote, cu toate consolările mamei sale. Tatăl, Marin Năstase, nu era acasă. Când a venit, el şi-a găsit fiica în lacrimi. A aflat cauza, şi-a îmbrăcat pardesiul imediat şi a ieşit în răcoarea serii de toamnă. După o oră s-a întors, şi vesel i-a spus fetei: ai reuşit! A doua zi, pe listele celor reuşiţi la admiterea la limba engleză a apărut şi numele Năstase M. Dana. Este de bănuit că tăticul a făcut un târg acolo unde s-a dus, fiindcă la absolvirea facultăţii Dana nu a fost angajată ca profesoară, ci ca salariată a unei firme de comerţ exterior. Or, se ştie de cine aparţineau Comerţul Exterior, Externele, Turismul, ş.a. Dana a fost trimisă imediat în Siria, apoi în Norvegia şi Olanda (în coasta NATO). După 1989, a avut servicii numai în contact cu străinii, la Sofitel, Soros şi la mulţi alţii, la fel de importanţi. Aşa că istoria s-a repetat, între două examene: tatăl a avut timpul necesar să aranjeze ca fiul său să cunoască subiectele (sau altă metodă) pentru evitarea oricărei surprize.”

Originile tiganesti ale lui Adrian Nastase si orgiile sale homosexuale – PARTEA II
postate pe 23 Apr 2010 la 3:02am
Curentul International.
Scris prin 2004 de Aurel Sergiu Marinescu (odihneasca-se in pace), un unchi al lui Adrian Nastase. Articolul vine sa descrie cu un exponential lux de amanunte, viata picanta, originile de tigan, orgiile gay, prefacatoria, parvenitismul sau simtul furtului la Adrian Nastase, inca din anii de pruncie!
Alte câteva...eşecuri! Au urmat o serie de evenimente care, analizate acum, după scurgerea timpului, apar nu tocmai plăcute familiei Năstase “Scatiu”. Cu tot doctoratul în izotopi radioactivi, cu toată practica de asistent la Institutul de Petrol şi Gaze, pentru a fi păstrat în Bucureşti (la mutarea din capitală a acestui institut) sau din alte raţiuni, dr. ing. Năstase a fost trimis pe postul de director al învăţământului profesional din Ministerul Învătământului, un post de birocrat, care ar fi putut fi obţinut de oricare alt inginer, nu de un doctor inginer “specialist” în izotopi radioactivi, deci nu un post de mare prestigiu ca profesor universitar.
Prin 1973-1974, prof. dr. ing. a avut din nou o “problemă” cu fiul său, care şi-a continuat vechea relaţie cu I. D. Suciu. De data asta, acest viciat mergea cu Adişor la porţile fabricilor şi, cu tehnica specifică tuturor corupătorilor, ademenea tineri muncitori, atraşi şi de titlul său de fost profesor. La aceste racolări a participat şi acela care, peste ani, avea să pretindă să conducă România şi pe care, din laşitate, chiar şi fostul rege l-a declarat cea mai importantă persoană a anului 2003. Tinerii racolaţi, aduşi în casa lui Suciu, se întreceau în beţii şi orgii, printre partide de sex şi perversiuni sexuale. Cum a aflat Miliţia, rămâne (încă) o mare enigmă. S-o fi lăudat vreunul dintre tinerei? Vecinii au raportat activităţi suspecte sectoristului? Sau Suciu era deja cunoscut secţiei de Moravuri? Cert este că miliţienii au a căzut în mijlocul unui asemenea dezmăţ, după ce înainte, de pe o scară a unei maşini de pompieri, se fotografiase pe fereastră totul. A urmat ancheta, în care vinovaţii principali erau I. D. Suciu şi Adrian Năstase, ca racolatori şi corupători. Până în seara procesului, aşa s-a ştiut, dar a doua zi a urmat bomba: acuzat – Ion D. Suciu, martor al acuzării – Adrian Năstase!
I.D. Suciu, pentru inversiuni sexuale şi corupere a unor bravi fii ai clasei muncitoare, a fost condamnat la 8 ani. După executarea pedepsei, au urmat alţi 6 ani deportare în Bărăgan, Suciu fiind considerat un pericol social. Îngerul păzitor, fie el Priboi sau altul, l-a făcut pe Adrian Năstase curat ca lacrima, într-un proces cu uşile închise, deci fără public, cu numai ceva “lucrători” de miliţie şi securitate, proces ţinut prin 1973. Dar şi “favoritul zeilor” Năstase a avut cumva de suferit. În mod discret, el a fost scos de la Preşedinţia Consiliului de Miniştri şi expediat ca cercetător la Institutul de Drept Penal. Toată această întâmplare a constituit un semnal de alarmă pentru Marin Năstase tatăl. Şi, în liniştea nopţii, a plănuit să-l căsătorească pe Adrian, să-i dea o identitate socială nouă, nimeni nemaiputându-l acuza de “invers”, sperând în acelaşi timp să-i găsească o viitoare soţie tot aşa de naivă şi necunoscătoare cum îşi alesese el. Problema era însă mai complicată, deoarece, conform dorinţei tată-fiu, viitoarea doamnă Adrian Năstase mai trebuia să fie şi fiică de nomenclaturist, care să pună umărul şi la prestigiul familiei şi la ridicarea politică a progeniturii ţigăneşti, Adrian Năstase.
Norocul i-a zâmbit din nou lui Marin Năstase. La Direcţia învăţământului profesional, pe care o conducea, se afla, ca şefă de cadre, soţia fostului ministru de Externe, comunistul ilegalist Grigore Preoteasa, mort în accidentul de avion din 1957 de la Moscova. Tovarăşa Preoteasa avea o fiică, studentă la filologie, în anul 3 sau 4, la Universitatea Bucureşti. Marin Năstase, directorul, a făcut pe peţitoarea, a convins-o pe tovarăşa să-şi mărite fata, el fiind “motorul” care a reuşit să-şi însoare/mărite băiatul, desigur, păstrând secretul despre fiul său, păstrându-l până la moarte şi faţă de soţia sa care, dacă l-ar fi cunoscut, şi-ar fi explicat mai bine propria ei viaţă conjugală.
Sforile au fost trase, tinerii se zice că s-au plăcut, se zice că s-au şi iubit chiar, oricum, căsătoria lui Adrian cu domnişoara/tovarăşa Preoteasa-fiică s-a aranjat. De toate sforăriile tatălui său, Adrian s-a ţinut departe, dar s-a conformat, ca fiu ascultător. Şi, cum ambele familii erau “comuniste”, s-a aranjat numai căsătoria civilă, nu şi cea religioasă. Pe vremea aceea, Adrian nu ştia să-şi facă nici semnul Crucii, nu frecventa bisericile la slujbele religioase, aşa cum o va face peste 30 de ani.
Căsătoria civilă a avut loc la Primăria din Piaţa Amzei, în prezenţa unei echipe de ţărani secui (tov. Preoteasa-mama era unguroaică, din secuime), îmbrăcaţi în hainele lor de la ţară tradiţionale şi a altor câtorva persoane, selecţionate cu grijă de Marin (Titi) Năstase, din partea familiei lui: doar fratele său cu soţia, iar din partea Elenei Dragomirescu-Năstase (mama ginerelui), doar o soră cu soţul. După încheierea ceremoniei şi oferirea unei cupe de şampanie cu biscuiţi, a urmat un prânz, la “Coş”, dar socrul, Marin, s-a îngrijit să elimine dintre invitaţii prezenţi la Starea Civilă pe fratele său cu soţia (fost comerciant, naţionalizat în anul 1948) şi pe sora bună a mamei-soacre a lui Adrian, cu soţul, fost deţinut politic, deşi ar mai fi avut trei fraţi şi părinţii în Bucureşti, nechemaţi, pentru a nu da explicatii tov. Preoteasa despre aceşti “duşmani de clasă” pe care îi invitase (doar ca decor) la ceremonia căsătoriei, unde nu atrăseseră atenţia nimănui.
A doua zi după căsătoria civilă, Adrian Năstase s-a mutat să locuiască în casa tov. Preoteasa, din Parcul Primăverii, îndeplinindu-se dorinţa combinată (a tatălui său şi a lui) de a deveni soţ de fiică de nomenclaturist. Totul dovedea că planurile lui Marin-tatăl s-au realizat şi că mergeau pe drumul dorit de el. Dar n-a fost să fie aşa! După câteva zile de om căsătorit cu o tânără frumoasă, atractvă şi foarte simpatică, într-o seară, pe la orele 11, cineva a sunat la uşa familiei Năstase. La întrebarea doamnei Năstase “cine este?” a răspuns fiul Ady. A urmat un dialog scurt:
“Ce s-a întâmplat, Adişor, mamă?!” Răspunsul: “Mamă, dacă nu mă primeşti în casă, lasă-mă să dorm în hol, nu vreau să mă mai întorc la ea!”.
Şi mama a mai întrebat apoi: “De ce, mamă, este o fată bună, frumoasă?” Răspunsul a fost: “Eu vreau să studiez, să citesc, şi ea mă solicită prea mult!”
A doua zi, tov. ministru Preoteasa a vizitat, cu mare scandal, familia Năstase, spunându-le, fără alte explicaţii inutile, că, în noaptea anterioară, Adrian şi-a părăsit tânăra soţie, sărind pe fereastră, bineînţeles fără ştirea cuiva din casă.
Au continuat discuţiile “între patru ochi”, între Marin (Titi) tatăl şi tov. Preoteasa – mama tinerei doamne Năstase. Nu vom şti niciodată dacă tăticul lui Adişor i-a dezvăluit mamei “victimei” devierea sexuală a fiului. Nu s-a putut gândi că Adişor al ei îşi va schimba “gusturile amoroase” atât de repede. A urmat apoi divorţul. Ceva mai târziu, fiica tov. Preoteasa s-a recăsătorit. Adrian şi-a continuat viaţa lui de burlac, cu aventurile, bucuriile, necazurile şi, mai ales, cu mari succese profesionale, fiind sprijinit, desigur, de “îngerul cu epoleţi”, păzitorul grijuliu, şi ajutat, bineînţeles, pentru randamentul lui.
Ascensiunea spre puterea supremă, bazată pe minciună sau eludarea adevărulu! Ca elev şi student, Adrian Năstase a fost întotdeauna scutit de muncile agricole “voluntare” ori “patriotice”, în timp ce colegii lui erau obligaţi să presteze acele servicii, neplătite, pentru “edificarea societăţii comuniste”. În acele perioade ale anului, el se ocupa cu studiul intens al limbilor franceză, rusă şi engleză. Îngerul lui păzitor, Priboi, veghea asupra lui, îl proteja şi avea, de atunci, de timpuriu, planuri mari cu Năstase. După licenţa în drept şi episodul I. D. Suciu (descris în partea a doua a acestei serii de articole), a lucrat ca cercetător la Institutul de Studii de Drept Penal, vreme de 17 ani. În declaraţiile sale încep confuziile: afirmă (ca să-şi justifice cariera viitoare de diplomat), că de fapt a lucrat la Departamentul de Drept Internaţional, care, pe atunci (institutul) aparţinea de Academie, fără să numească anume care dintre ele: Academia Română? Academia Comercială? În realitate, el evită să declare ziariştilor că această Academie se numea Ştefan Gheorghiu şi aparţinea nemijlocit de PCR. Acolo a obţinut un doctorat în Drept Internaţional.
Necazuri şi bucurii în „fami(g)lia” Năstase! Din punct de vedere financiar, Marin şi Adrian Năstase au prosperat. În primul rând, şi-au cumpărat locuinţă la aceeaşi adresă: tatăl – un apartament; fiul – o garsonieră în Str. Naum Romniceanu, nr. 2, bloc 5, et.3, apt. 13 (şi la etajul I), Bucureşti. Este o stradă perpendiculară pe Dorobanţi, pe partea dreaptă, în sensul spre Arcul de Triumf, circa 400 m. de Dorobanţi. Dintr-o cerere făcută de Adrian Năstase, la 23 iunie 1988, către tov. ministru Ana Mureşan, reiese că susnumitul locuia în str. Jean Texier nr. 4 şi că încă de pe de atunci era nomenclaturist: “Subsemnatul dr. Adrian Năstase, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Juridice, vice-preşedinte al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI), domiciliat în Bucureşti, Str. Jean Texier nr. 4, sector 1, telefon 79.39.26., vă rog să binevoiţi a-mi aproba cumpărarea cu prioritate şi cu plata integrală a unui autoturism TRABANT 601 (limuzină). Acest autoturism mi-ar fi deosebit de util pentru numeroasele deplasări pe care le presupun activităţile ce le desfăşor în cadrul ADIRI, (ca preşedinte al Secţiei de Drept Internaţional) în cadrul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (Ştefan Gheorghiu, nu?) a Universităţii din Bucureşti, ca lector al CC al PCR, ca membru al Consiliului Juridic al MAE, ca secretar de redacţie al publicaţiei ‘Revue roumaine des sciences sociales, serie de sciences juridiques’ etc.” (ce o însemna oare acest etc?). În urma acestei intervenţii, putem trage câteva concluzii: A. În acele vremuri, “visul” lui A. Năstase – Scatiu’ nu era un Mercedes, BMW sau Rolls, echipate cu girofar, nici măcar o Dacie, ci un amărât de Trabant; C. Cererea demontează una din marile minciuni ale lui Adrain Năstase care, atunci când şi-a prezentat guvernul în faţa parlamentului, a debitat-o aşa cum manipulează poporul român, bătându-şi joc de inteligenţa românilor. Acest Năstase a declarat atunci că “nu a făcut parte din nomenclatură”. Or, cu activităţi la Academia partidului (“Ştefan Gheorghiu”) şi lector al CC al PCR mai poate exista îndoială că nu a fost în nomenclatorul CC al PCR? C. În sfârşit, pe cererea sa pentru Trabant, în colţul din dreapta găsim următoarele rânduri: “Tovarăşă ministru Ana Mureşan, vă rog respectuos să binevoiţi a aproba această cerere, Ambasador A. Miculescu” (Angelo Miculescu-nota autorului). Demn de reţinut este că, în acel moment, Adrian Năstase, vânătorul de mireasă nomenclaturistă, care îşi încercase norocul şi ca să devină ginerele lui Nicolae Ceauşescu (curtând-o pe Zoe), găsise în fine partida râvnită, fiica nomenclaturistului Angelo Romeo Constantin Miculescu. Şi iată-l căsătorit cu Daniela (Dana) Miculescu, locuind la o nouă adresă. Sistemul “intervenţiilor şi pilelor” socrului începuse să funcţioneze pentru el. După prima încercare nereuşită de a fi şi soţ, ambiţiosul Adrian Năstase-Scatiu’ nu şi-a pierdut speranţa de parvenire pe cale matrimonială; învârtindu-se la ceaiurile şi petrecerile date de fiii şi fiicele aristocraţiei nomenclaturiste – cum de altfel proceda de mulţi ani – acolo a întâlnit-o pe fiica ministrului Agriculturii şi Industriei Alimentare, fost ambasador în China, membru CPEx, Angelo Miculescu. Şi căsătoria s-a aranjat în mod foarte precipitat.
Supărarea care pândea! Dana Maria Năstase, sora lui Adrian, în cele din urmă, s-a îndrăgostit. Mare dragoste mare, planuri de nuntă spectaculoase în care scop viitorul ginere, cu garanţia viitorului socru, viitorului cumnat şi viitoarei soţii – toţi colaboratori apreciaţi ai Securităţii – a obţinut paşaport să meargă în R.F. Germania, pentru cumpărături de nuntă. Nu cunoaştem încă cine a avut această idee nefericită, deoarece atât de îndrăgostitul ginere, odată ajuns în Germania, a uitat de nuntă, de mireasă şi a rămas acolo, cerând azil politic. Evenimentul s-a petrecut în anii lumină ai lui Ceauşescu. Durerea şi ruşinea celei care trebuia să fie mireasă, devenită oaie neagră a familiei, au afectat cu putere de cutremur pe toţi cei din jur, la care s-a adăugat, desigur, suspiciunea, dezaprobarea şi probabil neîncrederea periculoasă a Securităţii. Îngerul Priboi a reparat cumva prejudiciile apărute. După un timp, Dana Maria Năstase, sora lui Ady, s-a consolat în mai multe braţe, ca să se oprească în ale unuia pe nume Barb, cu care s-a căsătorit şi au avut o fiică. După care, la câţiva ani, au divorţat şi, după cum ştim, a rămas singură, cu toate încercările reunite ale ei şi ale fratelui ei de a găsi un soţ, bineînţeles un “miliardar de carton”. Asta nu înseamnă că duce o viaţă de abstinenţă. Din contra!
Pentru a ilustra încă şi mai bine profilul moral al lui Marin Năstase (tatăl), redăm un episod din activitatea lui împotriva chiar a membrilor familiei sale prin alianţă (căsătorie). Soţia lui Marin Năstase are patru fraţi în Bucureşti (în acele timpuri tulburi) din care unul, cel mai mare, fost arhitect – deci, cumnatul lui Marin Năstase. Acest arhitect, în anii studenţiei sale, prin ‘50, a fost arestat de Securitate pentru că în sala de cursuri s-a găsit scrisă o lozincă anticomunistă. Cu el au mai fost arestaţi câteva zeci de studenţi. După câteva luni întregi de anchete sălbatice, bătăi şi toată gama de schingiuiri, la Uranus, a fost pus în libertate, anchetatorii găsindu-l nevinovat. Probabil că ei “descoperiseră” făptaşul printre studenţii arestaţi. Ajuns arhitect, s-a dovedit a fi un profesionist de certă valoare; a condus un atelier de 12 arhitecţi şi proiectanţi; a proiectat laminorul de la Galaţi, din Tulcea şi alte obiective industriale importante şi, deşi era atât de priceput şi apreciat, nu putea fi numit oficial şef de atelier, deoarece nu era membru PCR, salariul fiind mai mic, funcţia echivalând cu aceea de şef de atelier. Trebuia să se înscrie în PCR şi, pe motiv de salariu, şi a întocmit o cere în acest sens, de admitere în rândurile partidului. Pentru referinţe, cum se cerea, a indicat câţiva cunoscuţi, printre care şi pe cumnatul său, Marin (Titi) Năstase. Această acţiune s-a petrecut prin anii ‘80, adică la circa 25 de ani de la arestarea sa ca total nevinovat. Cererea de primire în PCR i-a fost respinsă şi, după cum a aflat ulterior, cumnatul lui, Marin-Titi Năstase, a dat cele mai dezastruoase referinţe despre el; niciodată însă nu a aflat ce a putut inventa acel balaoacheş atât de grav, numai ca să demonstreze partidului loialitatea sa şi credinţa peceristă, demascându-şi chiar şi familia.
Încă o afacere murdară, dar nu şi ultima! Dar cea mai perfidă faptă făcută sub îndrumarea lui Marin Năstase şi finalizată de fiul său, Adrian, care mai demonstrează şi cât credeau aceşti oportunişti în permanenţa regimului comunist, a fost acapararea prin viclenie a vilei naţionalizate din strada Aviator Petre Creţu nr. 60, nu departe de Biserica “Caşin”.
Această vilă, aflată într-unul din cele mai selecte cartiere, a aparţinut de fapt şi de drept familiei Mihai şi Elena Ciolan, posesorii actului de vânzare-cumpărare al terenului de 576 m.p. Nr. 32570/14 noiembrie 1930. Mihai Ciolan a fost un strălucit inginer, cu studii la Charlottenburg, în Germania, iar soţia sa, casnică. Mulţi ani, până la instaurarea comunismului, a ocupat funcţia de director al tracţiunii CFR. Ei au construit pe acest teren o vilă (subsol+parter+etaj) de circa 450 m.p. locuibili. În mod abuziv, în 1950, imobilul a fost naţionalizat, prin Decretul nr. 92/1950. Foştilor proprietari li s-a permis să locuiască în două camere din fosta lor casă. N-ar fi inutil să mai afirmăm că era singura lor proprietate imobilă, considerată “construită pentru a fi exploatată”, iar inginerul specialist M. Ciolan dat afară din serviciu de la CFR a cunoscut apoi tot felul de privaţiuni, persecuţii, trăind din vânzarea bunurilor diferite, ca mobilă ş.a. Statul-proprietar a închiriat restul de spaţiu locuibil.
Familia Ciolan nu a avut copii. După câţiva ani, Mihai Ciolan a murit. El nu a avut alte rude decât pe fratele său, Antonin Ciolan, dirijor, compozitor şi profesor la Cluj, care nici el nu a avut copii. Şi Antonin Ciolan şi soţia sa, au decedat la puţină vreme de la moartea fratelui şi cumnatului lor. Elena Ciolan a avut însă un frate în Bucureşti, părinte a 5 copii, 3 fete şi 2 băieţi. Cea mai mare dintre fete s-a întâmplat să fie Elena Dragomirescu, cea care, din 1949, devenise soţia lui Marin Năstase-Titi (zis şi Ţapu în familie). Datorită lipsurilor şi mizeriei, sănătatea Elenei Ciolan s-a deteriorat în decursul anilor şi senilitatea i-a avansat. Aflată în incapacitate mintală totală, nepoata Elena Năstase, dirijată de soţul ei, o izolează pe mătuşă de vecini, prieteni de-o viaţă, de restul familiei şi, în 1989, o pune pe mătuşa senilă, deci inconştientă, să semneze un tesatament prin care o lasă pe nepoata sa, Elena Năstase, moştenitoare universală a proprietarei. Astfel, sub îndemnul soţului – vicleanul şi atavicul bolnav de avere Marin Năstase – soţia lui devine proprietara unei vile naţionalizate de regimul comunist, în regimul comunist.
La 5 mai 1990, Elena Ciolan a decedat, în vârstă de 92 de ani. Nepoata Elena Năstase şi soţul au ţinut în secret decesul ei, ocupându-se de procedurile funerare, ieftin şi rapid, prin incinerare la Crematoriul “Cenuşa”. Nici un alt nepot dintre ceilalţi 4 ai Elenei Ciolan nu a ştiut nimic, nici măcar despre dispariţia ei pământească. Desigur, este o faptă imorală, condamnabilă şi nedemnă aceea de a profita în defavoarea celorlalţi fraţi ai Elenei Năstase, fostă Dragomirescu, care şi ei ar fi avut, din punct de vedere juridic, acelaşi drept de moştenire. Dar acesta este stilul de a face avere şI “a lua cu japca” al tatălui Marin şi fiului Adrian Năstase-Scatiu’. Testamentul semnat de bătrâna în incapacitate mintală are data autentificării Nr. 12008/12/10/1989. Noua proprietară, Elena Năstase, obţine un certificat de moştenitor, cu Nr.1240 din 7 august 1990. După 4 ani, conform strategiei celor doi mari rechini, tată şi fiu, Marin şi Adrian Năstase, proprietara de drept (de fapt, proprietar Adişor), dă statul în judecată, revendicând vila (dosar civil cu Nr. 3706/1994). Judecătoria Sectorului I, într-un mod nemaiîntâlnit de rapid (doar solicitanta era mama fostului ministru de Externe şi Preşedinte al Camerei Deputaţilor) pune în posesiune, prin sentinţa civilă Nr. 3842 din 14 aprilie 1994 pe Elena Năstase, cu drept de recurs în 15 zile şi, bineînţeles, ICRAL nu a făcut recurs. Şi astfel, clanul năstăşeştilor lacomi a acaparat vila.
Este de remarcat faptul că, după hotărârea judecătorească având la bază testamentul autentificat 12008/12/10/89, în 1997 întreg dosarul nr.3706/1994 nu era de găsit la arhiva judecătoriei – testamentul a dispărut. Se pune întrebarea firească: nu cumva şi semnătura de pe testament a fost în fals? Şi ştiind că şi de la o altă judecătorie a dispărut de mult dosarul procesului I.D. Suciu/A. Năstase, putem concluziona cine a fost autorul sustragerilor în scopul de a dispărea orice urmă!” Preluat de pe „Curentul Internaţional” şi adaptat (rescris), de Ş.D.Afrimescu
P.S.-Acesta-i omul, care în 2004, a fost la un pas de-a ne fi preşedinte. Despre cum a avut de gand să opţină Preşedinţia Romaniei, într-o altă relatare, care se numeşte „Năstase- preşedinte?!”

Ghaddafi, afara din Istorie

2011-03-23T03:03:00.000-07:00

Ghaddafi, afară din istorie!
Cat de mult mai poţi fi iubit sau respectat de compatrioţi, după 40 de ani de dictatură personală? Aceasta ar trebui să fie întrebarea oricărui dictator, din orice colţ al lumii, fie că e vorba de Europa, Asia, Australia, cele trei Americi, Antarctica sau Africa. Ei bine, Ghaddafi nu realizează că toată iubirea, respectful şi admiraţia, concetăţenilor săi, admiţand că vor fi nutrit vreodată aceste sentimente, s-au topit de mult în cei peste 40 de ani de dictatură personală. Ghaddafi nu vrea, sau poate să concepă că toate au un sfarşit, chiar şi o dictatură personală şi preferă să aresteze şi să-şi ucidă partea de populaţie care nu-l mai adulează, care a ieşit în stradă, pentru a-l răsturna de la putere, amintindu-i că nici măcar el, Ghaddafi, dictatură lui sau cei peste 40 de miliarde USD, furaţi de la gurile libienilor, nu sunt veşnici. Veşnică ar putea fi Libia, dar numai dacă Ghaddafi nu apucă s-o scufunde înainte de-a renunţa, fie şi-n al 13-lea ceas, la propria-i dictatură. Trist este că, în toţi cei peste 40 de ani de dictatură personală sau măcar în ultimele şase luni, nu a învăţat nimic din lunga listă cu “lecţiile” numite, Stalin, Hitler, Ceauşescu, Jivkov, Iaruzelski, Miloşevic, Ferdinand Markos, Benazil, sau Mubarak. Sfarşitul dictaturilor personale ale celor enumeraţi ar trebui să se constituie în tot atatea lecţii pentru Ghaddafi şi oricare alt dictator de-aiurea. Pentru Ghaddafi, cel cu peste 1000 de victime pe conştiinţă, făcute numai de la începutul acestei revolte libiene, unica soluţie rămane ieşirea din Istorie pe uşa ei din dos, şi plecarea în uitare definitivă. Şi aceasta, pentru că în afara poporului libian, cred că nimeni nu ar accepta să-şi păteze mainile şi conştiinţa cu sangele unui tiran. Un tiran la fel de sangeros ca şi Hitler, Stalin, Ceauşescu, Miloşevic, Sadam sau Mubarak. Un criminal la fel de odios ca toţi cei enumeraţi. Locul acestora este la coşul de gunoi al Istoriei şi nu în fruntea unor naţiuni, oricare ar fi acelea. Ce meriite ar trebui să i se atribuie lui Ghaddafi, care şi-a ţinut poporul organizat mai rău ca în Evul Mediu: în triburi. Îngrădirea accesului la liberă exprimare, la informaţie, la dreptul de a alege şi de-a fi ales, la învăţămant, cultură şi civilizaţie, în ciuda unor bogăţii imense pe care le deţine Lbia, atat în petrol şi gaze, cat şi în pietre preţioase. Ce a făcut Ghaddafi cu aceste bogăţii? Şi constituit ce mai mare avere deţinută vreodată de un şef de stat fie chiar şi dictator şi s-a înarmat pană-n dinţi. Pentru a se apăra de cine? De propriul popor!!! De proprii concetăţeni!!! Ştefan Dumitru Afrimescu

Editorial

2011-03-16T13:18:00.000-07:00

Editorial Japonia-continuarea apropierii de Apocalipsă!?
Nu trebuie să fii Nostradamus, vreun preot maiaş, ori nu ştiu ce vizionar, ca să-ţi dai seama că civilizaţia Terrei se află la răscruce. Că Divinitatea supremă, Dumnezeu sau oricum s-o fi numind, pe de-o parte s-a cam săturat de erorile şi ororile omenirii, pe de-altă parte, se pare că ca acest colţ de Univers, numit Planeta Pămant se apropie de încherea unui alt ciclu de civilizaţie, din nenumăratele, care s-au perindat pe suprafaţa ei. Oricum, tot ceea ce se întamplă de caţiva ani, începand cu Cernobal, seamănă teribil de mult cu apropierea Apocalipsei, iar ceea ce-a urmat după Cernobal, cu o continuare a apropierii de punctual terminus al acestui ciclu de civilizaţie şi de momentul ZERO al unui nou “Bing-Beng”! Episodul Japonia ar putea fi doar o nouă etapă în apropierea tot mai iminentă de încă un sfarşit, dar şi de un deocamdată doar virtual început.
Remember!
Aşadar, 1986 sau mometul Cernobal, pare să fi fost declanşatorul începutului de declin al acestui ciclu de civilizaţie al Terrei. Incompetenţa şi inconştienţa liderilor sovietici, dar nu numai, puteau aduce Europa (si nu numai), în situaţia autodistrugerii. Chiar şi aşa numai, accidentul de la Cernobal a făcut şi continuă şi azi să facă mult mai multe victime în randul cetăţenilor Europei, decat au făcut cele două bombe nucleare aruncate asupra Hiroşimei şi Nagasaki la sfarşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale. Din păcate, aproape nimeni, dintre cei cu responsabilităţi la nivel planetar nu a înţeles nimic din acel avertisment. Nimeni nu a trecut la luarea unor măsuri urgente de verificare a tututor centralelor atomo-nucleare din lume, la supunerea acestora la teste aidoma condiţiilor create de seismul din Japonia, urmate de efectele seismului din arhipeleagul nipon. Se evitau aceste situaţiile limită prin care trece acum Japonia şi, destul de probabil, nu numai. Japonia riscă repetarea scufundării Atlantidei, Atlantida fiind, la randul ei se pare, tot un arhipeleag. S-ar putea însă, ca Japonia să treacă prin încercări vecine cu Apocalipsa, pe care nu sunt foarte sigur că le merită. Stefan Dumitru Afrimescu

Exclusivitate media

2011-03-13T12:12:00.001-07:00

EXCLUSIVITATE NU le mai ajunge de cand tot fură!
Nicolescu sau Pendiuc şi-a tras bloc pe terenul grădiniţei din Craiovei!
Am stat de multe ori să mă întreb dacă nu cumva “Doamne-Doamne” ăsta, de la o vreme stă mai mult plecat în concediu! Dacă nu cumva doarme pe el, la fel cum dorm politicienii noştri prin Parlament! Şi aceasta, pentru că, de la un timp prea nu mai vede ce se întamplă prin “parohia” asta a sa, numită Romania (sau Romanica?!)! Bunăoară, nu le mai vede politicienilor noştri, altminteri nişte jepcari sadea, care au furat Romania, nu doar ca-n codru, ci, cu tot cu codri, nici ilegalităţile, nici abuzurile, nici conturile burduşite cu paray, nici măcar averile, care sunt la suprafaţă şi se văd chiar şi de pe Lună! Ar mai fi o explicaţie: aceea ca şi “Doamne-Doamne” să fi trecut de partea lor. Ceea ce nici n-ar fi atat de extraordinar, la cată corupţie este în Romania şi la caţi corupţi încă nedovidiţi de instanţe, există! Dar, am să vă las pe voi să-i “judecaţi” în locul reprezentanţilor unor instituţii abilitate ale statului, care dorm pe banii voştri, în loc să-şi facă datoria, pentru care au fost numiţi, aleşi ori “plantaţi” politic de către mafiile politico-administrative din unele partide. Nimic mai mult!

Modus operandi!
Unul dinntre cei doi (sau poate chiar împreună), au pus mai întai ochii pe terenul grădiniţei din cartierul piteştean Craiovei. Cel care ştia de existenţa terenului era primarul piteştiului Tudor Pendiuc, mai ales că locuise în tinereţe în bl. 2 din cartierul amintit, destul de aproape de grădinţa la care şi-a dat şi cele două odrasle. Apoi, în calitatea de edil ştia cel mai bine ce are în propria “ogradă”. Cert este că pană la urmă s-a găsit un “moştenitor” în persoana celui mai bătran şi experimentat jurist din primăriea Piteşti, care a fost pus în posesie pe o parte din terenul grădiniţei, tocmai pe terenul de joacă, destinat micuţilor. Oricum, într-un timp record aproximativ 7-8 luni a răsărit ca din pămant o mandreţe de bloc de şase etaje şi cu garaj la subsol, a cărui recepţie a fost făcută în septembrie 2010. Totul făcandu-se pe tăcute şi cu o discreţie, vecină cu Legea Omertei.

Legea Omertei!
Niciunul dintre vecini nu vrea să vorbească nimic despre proprietarul blocului, despre proprietarii apartamentelor sau despre preţul de achiziţie, păstrandu-se astfel un adevărat mister în jurul imobilului amintit. Demn de amintit ar fi poate şi faptul că petrolistul Dinu Patriciu şi-a plantat, nu ştim cat de întamplător, un magazin din lanţul de magazine numet “Mic Gro”, chiar la parterul blocului în cauză. La fel de demn de precizat este şi faptul, că în parcarea din faţa blocului sunt parcate, aproape exclusiv, numai limuzine şi jeep-uri, cu numere de Bucureşti. Mă întreb ce mărci de maşini s-or fi afland în parcarea de la subsol. Şi mai trebuie precizat încă un aspect: blocul se află situat în spatele Gridiniţei, dar şi în imediata apropiere a Stadionului “Aripi” aparţinand Şcolii nr. 11 cu profil sportive, ceea ce nu ar fi exclus să fi fost construit cu “dedicaţie” pentru “fotbaliştii lu’ Peşte” de la F.C. Argeş, care se sunt pe punctual de a retrograda şi din Liga a-ll-a , probabil direct în Liga a lV-a. Aceasta, în timp ce cateva zeci actori, scriitori, poeţi şi jurnalişti, locuiesc în Teatru, cu chirie, la ţară sau cu reale perspective de-a ajunge să locuiască în canale.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Poeme din volumul Dincolo de ...dincolo! (Fragment)

2011-03-13T06:28:00.000-07:00

Poeme din volumul Dincolo de…dincolo!
(Fragment)
-*-
… Şi eu, care vegheam stelele crude,
Vegheam cerul să nu se spargă
Înainte ca Tu să optezi, între da sau nu!
Mai ştiu că la ceasul acela,
Bolţile-i erau în nemişcare
Râurile duceau plângând de mână un copil pană la izvoare
Iar sub tinere ceruri viaţa dădea buzna în viaţă!
E adevărat, erau şi alte timpuri!
Apoi am aţipit şi veghea însăşi, aţipise.
Era tîrziu şi-n stele!
Când m-am trezit, până şi aerul încărunţise,
poate, de-atâta aşteptare!)
Ce să mai vorbim de lume! Eram în lumea asta, dar lumea mea
Era mult prea în urmă sau cine ştie cât de înainte.
În cer era o vale şi Pământul tot era un munte.
Viaţa mea, nici nu mai ştiu, era în mine sau fugise?!
De fapt, mergeam alături, fiecare umbra celuilalt.
Şi tu, tu care erai vis doar sau, pur şi simplu, un surâs,
Contur de carne şi de sânge,
Demult, violat numai de îngeri sau de zei
Însă, vezi bine, totuşi violat,
Tu, care acum erai salvarea mea, deşi erai la rându-ţi de salvat
Tu vei fi de-acum şi veghetor şi veghe.
Altfel se va face iar târziu,
În viaţă se va face frig, în jur pustiu, şi-n noi, deşert,
Iar noi vom căpăta înfăţişarea a două pietre,
Uitate una în cealaltă,
Şi amîndouă ajunse depozite de linişti, statui ale degringoladei,
E-adevărat, însă, statui!
Ei şi...?! Glorificând pe cine?
-x-
De-aceea, ţi-am arătatat mai întâi cum cerul
se naşte primăvara-n iarbă,
apoi, cum râul acela a devenit somnul unui copil,
nu se ştie cine va fi venit primul pe lume, râul sau el
pentru că, între timp, au încărunţit amândoi.
A rămas unul şi-a plecat celălalt.
Ţi-am arătat, mai apoi, într-un apus, corabia pe care am urcat,
corabia s-a-ntors, eu însă,
mai navighez şi-acum, în alte mări, pe alte corăbii,
sub altfel de pavilioane. Am să ţi le-arăt pe toate într-o zi,
atunci când ne vom iubi fără dorinţa zilei de apoi,
fără niciun fel de urmaşi, nici iluştri, nici şterşi,
întorcându-ne mereu în viaţă, adică acolo unde n-am reuşit să rămânem,
pentru ca-ntotdeauna mai rămâne câte ceva de făcut,
desigur, cât vom mai crede şi-n adevărul acesta,
Pe urmă, ne vom întoarce la corabia pe care am urcat,
pentru a face cu ea ultimul drum, prevăzut, fără nicio escală.
Vom călători pe o mare de timp, sub pavilion alb,
pe sub ceruri străine, fără ţărmuri şi fără cuvinte.
-x-
Ceea ce va urma, va fi o nerostire
a adevărului în faţa fricii de-adevăr,
pentru că din tăceri şi spaime
au fost dăltuite bolţile cerului, iar cerul…
cerul fu ridicat din nelinişti şi-ndoieli,
îndoieli pe care lumea şi le-a urcat mai sus,
nemaifiind în lume loc,
pentru ca, mai apoi, nemaifiind nici timp,
cu timpul să coboare totul şi să urce lumea.
-x-
Până atunci, noaptea continuă să descrească,
Dezbrăcându-se de întuneric pe câte o stea,
Iar în iarbă, zorii mai dau încă naştere zilei,
Pentru ca lumea să poată pleca
să-şi linşeze visele, avute peste noapte.
Apoi, aceeaşi oameni încep să-şi caute pâinea,
Şi-s oameni cu chipuri brutale, disperaţi, fericiţi!
Unii mulţumiţi că mai există totuşi,
Alţii nemulţumiţi că mai sunt încă,
Cu toţii însă adorm cu moartea-n suflet
şi cu un cântec despre viaţă pe buze!
-*-
Apoi, ziua începe să scadă,
noapte se-mbracă iarăşi în stele.
Ce hlamidă frumoasă este întunericul!
Şi ce vise o mai fi având lumea?
-x-
Ascultă noaptea femeie, şi auzi-o cum strigă
După cei plecaţi poate, sau la cei care stau gata să vină.
Ascultă-i strigătul şi mângâie-i rănile uitate deschise
Şi nu uita, sunt şi rănile lumii,
Chiar dacă lumii aceleia nu i-a păsat nicidată de noi,
Mângâie-i rănile şi-adoarme-o!
-x-
Pentru că, deocamdată, sufletul mi-e zugrăvit şi nu gol,
Zugrăvit în toate culorile pe care le-au avut pasiunile lui
Şi dezastrele altora,
Şi asta pentru ca la sfârşit să se-aleagă cu puţină ură escamotată,
Cu şi mai multă indiferenţă
Şi cu un munte de greaţă!
Deocamdată sufletul mi-e zugrăvit şi nu gol.
Zugrăvit în toate culorile
acestui paradis şi infern la un loc.
-x-
Şi apoi, în zadar, vântul îşi bate joc de culori.
Spun în zadar, pentru motivul că, cea mai puţină culoare
Rămâne culoarea însăşi. Asta vine la fel ca atunci când din întâmplare
dai peste o pereche de îndrăgostiţi
şi nu prea multa lor apropiere te-ar orbi
ci, apropierea însăşi
pe urmă, vedeţi? Între cuvinte şi idei
sunt mai multe de neînţeles, decat
suntem noi în stare să nu mai înţelegem.
-*-
Şi apoi cum să nu fii?
Stai şi te întrebi aproape uimit
de ce-ţi poate trece prin gând,
sfârşind prin a o recunoaşte aproape,
e adevărat, puţin uluit asemenea cuvintelor
uimite şi ele, de cate ganduri pot exprima!
-*-
Aţi închis eternitatea îndărătul unor ziduri.
Şi este aşa de mult de atunci
Că am şi uitat-o cum arată
Şi-o mai aduce aminte cineva?
“Mmmda, e ca un murmur,
Pe care, dacă apuci să i-l auzi,
E ca şi cum ţi-ai fi terminat de scris ultimul poem
Al ultimei cărţi la care lucrai!”
Şi-atunci nu-ţi mai rămâne decât să taci şi să aştepţi!
Să aştepţi să se clocească în tine cuvintele!
Şi când vei fi terminat aşteptarea,
Să-ncepi să te-ntrebi,
(desigur, dacă mai ai timp de pus întrebări),
Ce ţi-a fost viaţa?
Şi tot tu să-ţi răspunzi:
N-am ştiut decât să tac şi să aştept.
Am dat un cunoscut pe alt necunoscut
şi tot n-am înţeles.
apoi destinul, nu mi-a surâs decât odată,
şi atunci eram plecat.
Restul găsiţi în poemele mele apucate nescrise!
-x-
Şi nu mai am timp
Pentru că, toţi cei care mi-au fost alături până mai ieri
Au plecat să-şi caute ţara, destinul…
Eu? Eu ce mai aştept?
-x-
Se va însera în curând şi iarăşi voi începe să mă adâncesc în stele
Urmând, cu bruma de sânge care mi-a mai rămas,
Să colorez cerul!
Pentru că, la noapte (am uitat să vă spun),
la noapte, pe retina ochilor mei, vor tipărite inscripţii
de către un înger, plângând!
Ce mai vreţi, poate nu vom mai simţi gerul,
Atunci când spre zori, vom înălţa cort
Chiar pe linia orizontului,
Lîngă somnul Mariei,
Foarte aproape de muţenia stelelor.
-x-
Pentru că sărmana lume, ajunsă azi, cea mai săracă,
Lume, încotro mai duc drumurile tale?
Şi încotro vor mai duce mâine,
Lume, ajunsă dintr-o dată (ce altceva decat…?),
reserve de tăceri şi laşităţi (prost învăţate).
Pentru că cel mai bine ai ştiut
Să uiţi frumos şi să minţi cel puţin tot la fel.
Să suferi cât toate celelalte lumi,
Şi să înduri cât toate la un loc.
Suferind, însă, nu vei mai avea cum te îndobitoci.
Aceasta, nu-i nimic, va veni pe urmă,
Atunci când vlăguită cum vei ieşi,
Pentru că n-ai altfel cum intra,
În alte nesfârşite reserve de tăceri şi laşităţi.
Pentru că lume, nimic n-a învăţat, niciodată,
Iar din ce-a ştiut cel mai bine,
n-a ştiut decît să te continui,
ceea ce nu e deloc puţin, deşi, gândind un alt timp,
te putea regândi pe tine, întorcându-se mereu acolo,
de unde-ai plecat, şi nu unde n-ai putut să rămâi,
în curaj, în lumină, în adevăr,
în bruma de demnitate, în puţinele libertăţi,
în şi mai puţina iubire,
într-o viaţă şi un timp,
pe care să nici nu le mai recunoaşti, motive
şi să fugi înapoi, adică în timp sau în somn.
Poate, cu timpul, te vei regăsi!
Ştefan Dumitru Afrimescu

Poem din volumul “Poemele Iubirii”
Poem 1
Autogara Coridorului patru, paneuropean!

Alergi în lungul coridoarelor
sîngelui meu, nici albastru, nici
roşu, nici verde, alergi cu viteza luminii.
Şi-n pletele-ţi lungi, asemenea
unei cozi de cometă, se-agaţă
câte o umbră. Iubito mă doare
de-atunci fiecare stea căzătoare,
mă dor coridoarele goale, mă
dor vorbele grele, ale tale
sau ale mele, mă dor globulele...
Ştii, sunt un fel de ţară caldă din
lumea a treişpea, traversată
de Coridorul patru paneropean,
prevăzută cu o singură autogară,
în care ai garat pentru o vreme.
Acum, îmi fojgăi cu şoapte prin
Sângele, în care-n curând, va mai fi
noapte şi-atât.
Ştefan Dumitru Afrimescu

În curand şi-n exlusivitate o anchetă privind blocul privat, construit pe terenul de joacă al copiilor grădiniţei din cartierul Craiovei din Piteşti

2011-03-09T21:20:00.000-08:00

Ghici-ţi cui aparţine "mastodontul" din imagine?

Editorial-O romanie nebună, nebună, nebună!

2011-03-07T16:05:00.000-08:00

Editorial O Romanie nebună, nebună, nebună!

Trăim de la o vreme timpuri, pe de-o parte tragice, pe de-altă parte de-a dreptul hazlii, dacă nu ar fi chiar mai trgice decat sunt percepute. Astfel, aflu că întregul tam-tam legat de corupţia din Vămi, s-ar putea sfarşi cu un fiasco,urmat de hapy and. La fel ca în “Cazul Nicolescu”. Se tot caută o “regină”, pentru ca să constatăm că toţi erau de fapt numai nebuni! Şi nu oricum, ci nebuni de legat. Mai aflu că la varful politichiei romaneşti s-a instalat o nouă dihonie: cearta pe noul Cod al muncii. La ce v-a fi trebuit romanilor un nou Cod al muncii, cand în realitate romanii au nevoie de muncă, nu de coduri! De locuri de muncă ducem lipsă şi nici de cum de coduri ale muncii, ultimul adoptat, şi, coincidenţa dracului(!), tot prin asumare, a avut loc prin 2003, atuci cand “Bombonel” se afla pe “cai mari”, şi cand Romania era “butonată” de un alt “partid stat”, e drept că era altul decat cel de-acum, un soi de altă Marie, dar cu aceeaşi pălărie! Mai aflu că la o şedinţă a Consiliului Permanent al PDL, “dinozaurii” Blaga, Berceanu, Videanu, Oltean & Comp. au sărit la beregăţile reformiştilor (?!), Macovei, Preda şi Voinescu. Utopicii chiar au crezut că alde Blaga, Berceanu, Oltean şi cu Videanu vor lăsa să le scape printre degete privilegiile obţinute în 20 de ani, cu atatea “sacrificii”! ÎN plan local, copilul de suflet al dlui Nicolescu, deputatul Mircea Drăghici a fost chemat la DNA, pentru oarece “autografe”. Iată pentru ce la PSD, este ca în ceata lui piţigoi, cand dai într-unul, ţipă doi sau trei sau după caz, cate 300-400 sute. Şi tot în plan local mai aflu că Sile la gazat la propriu pe dom Neguş. Măi Sile măi, tu chiar n-ai avut de lucru în vinerea aia plină de ghinion! Măi Sile măi, habar n-ai tu cine te “paşte”. Se numeşte “Mititica”, şi poartă la geamuri oarece zăbrele! Dar, s-ar putea să mai ai o şansă, Neguş Inimă Largă s-ar putea să te treacă cu vederea contra oarece parai, cu condiţia să-i ai, să nu-l mai tragi pe sfoară şi să-i şi dai, pană nu se răzgandeşte şi te-aruncă după gratii. Tot în plan local, aflu că PS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului trage sforile să ajungă mitropolit, fie în locul PS Valeriu Ananaia, defunctul mitropolit al Clujului, fie în locul lui Irineu. Se vede treaba că şi în cele sfinte tot ucigă-l toaca îşi face jocul, altminteri ce-ar avea de căutat Calinic Argatul, turnătorul călugărilor de la Cernica şi Călduraşani, să fie uns ditamai mitropolitul?! Şi aceastea nu sunt decat o frantură, dintr-o Romanie nebună, nebună, nebună! Pe curand.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Dezvăluiri

2011-02-27T18:00:00.000-08:00

Dezvăluiri
“Tribunul” –parlamentar european-Traficant de valori de patrimoniu! Preşedintele PRM, C.V.Tudor avea reţea internatională de traficarea valorilor de patrimoniu!!!

După cum este cunoscut, în timpul evenimentelor din 1989 Corneliu Vadim Tudor a stat ascuns prin te miri ce cotloane ale Romaniei, pană ce s-au liniştit cat de cat apele. Următorul pas făcut de Vadim, ajutat de Iliescu şi Petre Roman, a fost strangerea randurilor celor mai retrograzi ofiţeri şi subofiţeri ai fostei Securităţi şi adunarea lor sub flamurile unui partid pe care l-au numit, cum nici că se putea mai pompos, Romania mare. În frunte s-a autopropus Corneliu Vadim Tudor. Ca slogan şi-au ales “Jos mafia, sus patria!” Iar Vadim s-a autointitulat “tribunul!”Cel mana în “luptă” pe Vadim?! Nimic altceva decat de setea de putere şi goana după înavuţire. În continuare , urmează dezvăluiri incendiare despre cel autointitulat “tribunul”.

Traficant de opere de artă şi obiecte de cult, din patrimoniul naţional al Romaniei!

După cum este cunoscut, şi în timpul evenimentelor din dcembrie ’89 şi după aceea, graniţele Romaniei nu au fost tot timpul larg deschise. Doar trebuia să le fie asigurată retragerea agenţilor străini care cu ajutorul cărora fusese “făurită” lovitura de stat şi-au ajuns la putere groparii Romaniei: Iliescu, Roman, şi Năstase & Comp. Cine-şi imaginează că “băieţii” au plecat cu mainile goale din Ramania, după ce dăramaseră unul dintre cele mai totalitare Regimuri din Sud-Estul Europei se înşeală amarnic. Nu au plecat ei “minerii” după evenimentele din 13-15 iunie 1990, pană nu le-a mulţumit Iliescu personal şi plecau ditamai agenţii unor Servicii Secrete precum MOSAD şi KGB?! Şi totuşi, parcă s-au purtat mai omeneşte decat “minerii” noştri de toate zilele, respectiv, politicienii, afaceriştii de carton şi înalţii funcţionari publici! Unul dintre aceştia, care este nu doar politician, ci şi ditamai preşedintele unui partid care, mai are şi sloganul “Jos mafia, sus patria”, iar pe deasupra mai este şi europarlamentar, a fost ani la rand, traficant de opere de artă şi obiecte de cult, care făceau parte din patrimonial naţional şi cultural al Romaniei. Infracţiunea de care se face vinovat Corneliu Vadim Tudor, căci despre el e vorba, se numeşte Instigarea la alcătuirea de grupuri infracţionale, formarea şi aderarea la asemenea grupuri, ai căror membri erau trimişi să fure din muzee opere de artă şi de prin biserici, manăstiri şi lăcaşe de cult, obiecte de cult (icoane, odăjdii şi cărţi extrem de rare), pe care “oameni specializaţi” le treceau graniţa şi le valorificau în Occident, contra sume, care deşi păreau fabuloase, cel mai adesea nu reprezentau nici 30% din valoarea lor de piaţă. Deşi a fost şi destul de probabil că încă mai este o adevărată “hemoragie” de scuregere peste graniţe a obiectelor de patrimoniu, dovadă “Procesul aurului dacic”, nimeni nu a mers cu cercetările pană la capăt. Nimeni nu a ajuns încă pană la capii acestor reţele de traficanţi de opera de artă şi obiecte de cult din Romania spre alte zări. Ei bine, unul dntre capii unor astfel de reţele este însuşi C.V. Tudor. Acesta a fost indicat de zeci de traficanţi prinşi furand de prin muzee, manăstiri şi beserici sau vanzandu-le prinEuropa, care mai apoi au ajuns “chiriaşii” închisorilor patriei. Cine ar fi îndrăznit să se pună însă cu Vadim, mai ales în perioada în care s-a aflat la guvernare alături de PSD, ştiută fiind pietenia sa cu Iliescu, Nicolae Văcăoiu, sau Adrian Năstase sau cu relaţiile pe care le are în Poliţie, Parchete şi Justiţie?!
Ştefan Dumitru Afrimescu

O haită de escroci vorbesc în numele Guvernului american! Şi America doarme!

2011-02-27T14:01:00.000-08:00

O haită de escroci internaţionali se substituie Guvernului american şi oferă în numele acestuia vize permanente pentru USA, prin programul "Loteria Vizelor"!
Şi Guvernul american doarme!
Iată dovada. Întreaga iluzie costă 880 USD, pentru fiecare membru al familiei, de la nounăscut, pană la nonagenari. Vise plăcute America, oriunde te-ai afla!

U.S. Department of State - Permanent Resident Card for stefan dumitru
From: U.S. Department of State
...
Add to Contacts
To: stefan dumitru
________________________________________
U.S. Department of State sent this message to stefan dumitru (stefan_afrimescu@yahoo.com)
Your registered name is included to show this message originated from U.S. Department of State.
Congratulations, you've won !

Dear stefan dumitru ,

Congratulations ! You are among those randomly selected and registered for further consideration in the diversity immigrant program. Selection guarantees that
you will receive a United States Permanent Resident Card(also known as Green Card or Diversity Visa) only if you follow the instructions for further processing.

Acceptance Date: Wednesday 23rd of February 2011 07:10:47 PM

Winner Name: stefan dumitru

Country of Birth: Romania

Phone Number: 40--0745850237

Is the Diversity Visa FREE ?
No. There is a big confusion. Only the participation in the Diversity Visa Lottery was free but the winners must pay the visa processing fees.
The fee is used to process your visa related documents and verify your identity.
Fees:

Type of Residence Card Status Amount (per person)
United States Permanent Resident Card Granted! - Waiting for payment of processing fee $880
Processing fees Included
Total $880

INSTRUCTIONS

Please read and follow all the instructions very carefully. With the Diversity Visa (also known as Green Card) you will enjoy all the advantages and benefits of a US permanent resident, including health and education benefits, and employment opportunities along with guidance in your new country, orientation sessions and programs to integrate into mainstream American society. Once received you can use it at any time you want to move in the United States or just travel. The visa must be renewed after 10 years.
Although you will have all the rights that a U.S. citizen has in the United States, without a relative or friend in the United States you may find the relocation difficult and expensive due the lack of experience in the American society. Therefore the U.S. Government helps you with the accommodation and offers you along with each visa Health Insurance (Freedom HSA Direct Individual Health insurance for 1 year), Dwelling(Apartment in any city you prefer, 1 bedroom for 3 months ), a guaranteed job(in the field that you are are currently qualified so you can start working even from the first week you arrive in the United States and get paid as U.S citizen. ) and education (for U.S. Students or Higher Education through EducationUSA. It includes transfer to a U.S college or Univeristy so you can continue your educational study. More details can be found at http://educationusa.state.gov/ .)
We remind you that only the visa processing fee ($880) is mandatory and the visa is guaranteed upon receiving the payment.

Accompanying family members(wife/husband, fiancee, brothers, sisters, children, cousins) may be included in the program and their visas will be provided at the same time with yours so you can travel/move together in the same time. However the fees must be paid per person and each member(e.g wife, brother, parents, children, cousin) must pay $880. There is no discount for children.
Visa Payment processing instructions
The fees must be paid using Western Union money transfer and will be processed by the U.S. embassy in the United Kingdom.
Western Union is a leading provider of International person-to-person money transfer. With more than 150 years experience and 245,000 Agent locations in over 200 countries and territories, Western Union is recognized for sending money quickly, reliably, and safety.
You can send the payment in U.S. dollars or equivalent of your local currency.

Click on the following link to find the nearest Western Union agency and send the fees payment :
Find Western Union Agency
If you are unable to find a Western Union agency near your location, you may ask a relative or friend to pay the fee on your behalf.

After you find a Western Union agency you need to go with cash money, an identity card(e.g passport or national identity card) and send the payment to the U.S. embassy agent address in United Kingdom:

Name : Richard Bodziony
Address: 24 Grosvenor Square
London, W1A 2LQ
United Kingdom

The payment must be sent to the above U.S. embassy agent address in United Kingdom because the U.S. Government decided this based on the diplomatic relations with your country.

After you send the payment follow the next steps :
a) Email copy/scan of the Western Union receipt at usagov.state@usa.com
b) Email at usagov.state@usa.com with the following details (you can find them on the money transfer receipt):

1) Money Transfer Control Number (MTCN):
2) Exact sender's name on file with Western Union:
3) Exact sender's address on file with Western Union:
4) Exact receiver's name on file with Western Union:
5) Amount sent:

Then wait for the confirmation that the payment was received.

Within 72 hours, you will receive a confirmation via email with your Case Number/Confirmation Number and exact date and time(approx. 2 days) of the final interview. Upon successful interview you will receive your documents and travel information to move in the United States. Under no circumstances your visa status won't be affected by the interview.

Important Notice!

The payment must be sent via Western Union no later than March 10, 2011. You are strongly encouraged not to wait until the last day to pay. Heavy demand may result in system delays.
Under no circumstances can diversity visas be issued or adjustments approved after this date, nor can family members obtain diversity visas to follow-to-join the principal applicant in the U.S. after this date.
The visa processing fee(US$ 880) is mandatory for each person and the U.S. Government doesn't offer any discount, loan or exception.
You have been selected winner of the Diversity Visa lottery so the visa is guaranteed upon receiving the payment fees on time.
A hard copy of this letter will be mailed to your postal address upon receiving the payment fees.
Please be advised that even through you are a winner of Diversity Visa your Case Number/Confirmation Number will be provided only after you send the payment confirmation of the fees. Please do not contact us to ask for the Case Number/Confirmation Number.

If it would be necessary to contact the U.S. Department of state YOU MUST ALWAYS REFER TO YOUR NAME. The email address is usagov.state@usa.com

CONFIDENTIALITY STATEMENT: AUTHORITIES: The information asked for on this form is requested pursuant to Section 222 of the Immigration and Nationality Act. Section 222(f) provides that the records of the Department of State and of diplomatic and consular offices of the United States pertaining to the issuance and refusal of visas or permits to enter the United States shall be considered confidential and shall be used only for the formulation, amendment, administration, or enforcement of the immigration, nationality, and other laws of the United States. Certified copies of such records may be made available to a court provided the court certifies that the information contained in such records is needed in a case pending before the court. PURPOSE: The U.S. Department of State uses the facts you provide on this form primarily to determine your assification and eligibility for a U.S. immigrant visa. Individuals who fail to submit this form or who do not provide all the requested information may be denied a U.S. immigrant visa. Although furnishing this information is voluntary, failure to provide this information may delay or prevent the processing of your case. ROUTINE USES: If you are issued an immigrant visa and are subsequently admitted to the United States as an immigrant, the Department of Homeland Security will use the information on this form to issue you a Permanent Resident Card, and, if you so indicate, the Social Security Administration will use the information to issue a social security number. The information provided may also be released to federal agencies for law enforcement, counterterrorism and homeland security purposes; to Congress and courts within their sphere of jurisdiction; and to other federal agencies who may need the information to administer or enforce U.S. laws

P.S.1-În continuarw dovada: Consumer Fraud Alert!

Every day, internet users receive emails that tells them they won a Green Card. Con artists and swindlers have found a new avenue to pitch their frauds � the Internet. Fraud is a crime!
Email makes it easier for the scammer to commit fraud. Con artists are very persuasive, using all types of excuses, explanations, and offers to lead you away from common sense.

We created this page in order to provide you with information so you don't fall victim to these email scam artists.

Was this helpful? Yes No Thank you for your feedback.

Beware of Imposters

There are companies posing as USAFIS wishing to scam you of your money.
The following two emails have been reported to us that are using the USAFIS name.

How do you know it is scam?

Example of e-mail scams
The following are Examples of email claiming to be from the USAFIS.
Do not reply to these emails or give them any money!

Notice!
The scammer is asking money to be wire transferred to a PRIVATE BANK ACCOUNT and not to Usafis Organization.

Back to top

How do you know it is us?

USAFIS email will always have USAFIS ORGANIZATION as the beneficiary

USAFIS never asks for payment for processing:

1. U.S. visa
2. Green Card

We never include notifications that you will receive another email from outside organizations. Only once a year (May-July) USAFIS informs its clients, selected in the U.S. Green Card Lottery program, they have won. Once a person is selected in the program, he or she works directly with their local U.S. Embassy and not with USAFIS.

You can�t buy a green card

If a person is selected by the green card lottery, the individual works directly with their local U.S. embassy or consulate to complete the green card process. Companies trying to scam people of their money will usually claim a central U.S. embassy address of where the money is going to.

Back to top

The U.S Federal Trade Commission Tips

The U.S Federal Trade Commission (http://www.ftc.gov/bcp/edu/pubs/consumer/alerts/alt003.shtm), the nation's consumer protection agency, has warned about other companies misrepresenting their services by saying that:

* They are affiliated with the U.S. government;

* They have special expertise or entry form that is required to enter the lottery;

* Their company has never had a lottery entry rejected;

* Their company can increase an entrant's chances of "winning" the lottery;

* People from ineligible countries still are "qualified" to enter the lottery.

Contacting the Federal Trade Commission:
If you think you are a victim of a green card lottery scam, contact the Federal Trade Commission toll-free at 1-877-FTC-HELP (1-877-382-4357). Source of Information: http://www.ftc.gov

Back to top

Protecting Yourself from Fraud

In addition, some companies jeopardize an entrant's opportunity to participate in the lottery by filing several entries. These companies also may charge lottery-winning applicants substantial fees to complete the application process.

The Federal Trade Commission says the best way to protect against green card lottery scams is to understand how the State Department's lottery works.

* There's no charge to enter the green card lottery. You can enter on your own at the State Department's Web site - www.dvlottery.state.gov. You'll need to answer a few questions and provide passport-style digital photographs. You'll get an acknowledgment from the State Department once you've submitted your entry.

* Hiring a company or attorney to enter the lottery for you is your decision, but the person you pay will have to follow the same procedure. And your chance of being selected is the same whether you submit the entry or you pay someone to do it for you.

* Submit only one entry. If you submit more than one, you will be disqualified.

* Selection of entries is random. Spouses who are eligible for the DV lottery can apply separately; the "losing" spouse can enter the country on the Diversity Visa of the "winning" spouse. This is the only legitimate way to significantly increase your chance of entering the U.S. through the DV lottery.

* Be alert to Web sites promising government travel or residency documents online or by mail. Except for entering the DV lottery, most applications for visas, passports, green cards, and other travel and residency documents must be completed in person before an officer of the U.S. government.

* Be thoughtful about who you send your personal documents to. Unless you have an established relationship with a business, do not mail birth certificates, passports, drivers' licenses, marriage certificates, Social Security cards, or other documents with your personal identifying information to businesses promising to complete your application for travel or residency documents. These businesses may be engaged in identity theft.

* Be skeptical of Web sites posing as U.S. government sites. They may have domain names similar to government agencies, official-looking emblems (eagles, flags, or other American images like the Statue of Liberty or the U.S. Capitol), the official seals or logos of - and links to - other government sites, and list Washington, D.C., mailing addresses. If the domain name doesn't end in ".gov," it's not a government site. Bogus sites may charge for government forms. Don't pay; government forms and instructions for completing them are available from the issuing U.S. government agency for free.

To file a complaint or get free information on consumer issues, visit ftc.gov or call toll-free, 1-877-FTC-HELP (1-877-382-4357); TTY: 1-866-653-4261. Watch a new video, How to File a Complaint, at ftc.gov/video to learn more. The FTC enters consumer complaints into the Consumer Sentinel Network, a secure online database and investigative tool used by hundreds of civil and criminal law enforcement agencies in the U.S. and abroad.
Back to top

Customer Fraud Alert Topics

Beware of imposters

How do you know it is scam?

How do you know it is US?

You can�t buy a green card

U.S. federal trade commission tips

Protecting yourself from fraud

For more information
please contact us.
Our Customer Service
is available for you 24/7

Tel: +1-866-737-7193
E-mail: csr@usafis.org

customer service support

Terms and Conditions Privacy Policy About Contact Us Affiliates Site Map
Secures Green Card Lottery online application services
© Copyright 2001-2011 USAFIS.ORG All rights reserved. Reproduction in whole or in part without permission is prohibited.
usafis.org website is a private entity and is not a governmental agency
Green Card
Terms mentioned herein are limited to winners who registered
through usafis.org and hired Usafis.org affiliated law firm to process their Green Card application.
Visa Americana Carte Verte Carta Verde
グリーンカード

P.S.2-(n.r.)-Nu voi înţelege nicodată cum poate un Guvern cum este cel al USA să permită unor structuri de crimă organizată să vorbească şi să acţioneze în numele acelui Guvern şi structurilor respective să nu li se întample nimic. Cu atat mai mult nu pot pricepe cu cat acestea se pare că se află şi acţionează de pe teritoriul U.K.

În curand...

2011-02-26T14:43:00.000-08:00

În curand...
Dezvăluiri şocante despre Corneliu Vadim Tudor,altele, cu mult mai grave, decat cele privind colaborarea sa cu fosta Securitate.

DEZVĂLUIRI-Somnul Justitiei romane naste mostri!

2011-02-20T14:54:00.000-08:00

DEZVĂLUIRI
Somnul Justiţiei romane naşte monştri!
Trei miliţieni şi-un episcop, autori a cinci crime, rămase cu autori necunoscuţi!

Există în lume, deci şi-n Romania, criminali şi criminali: autori ai unor crime politice, criminali în serie, criminali accidentali şi criminali iresponsabili, cum la fel există criminali care-şi recunosc singuri crimele şi se predau de bună voie, dar sunt şi criminali care nu şi-au recunoscut crimele nici măcar atunci cand li s-au pus în faţă toate probele. Criminalii sunt din toate păturile sociale, inclusive din radurile celor care ar trebui să-i apere pe cei vulnerabili şi care, în loc să-i apere, îi ucid cu sange rece. Culmea este că îi mai şi plăteam pentru a ne ucide colegii, prieteni sau rudele. Asemenea cazuri sunt şi cei trei foşti miliţieni şi apoi poliţişti, cu cele patru crime săvarşite de ei, dar rămase cu autori necunoscuţi (renumitele A.N.-uri), pe semne, aceştia fiind mai presus de legi!
Unde Justuţie nu e, nimic nu e! Autorii crimelor rămase cu autori “necunoscuţi”!
*-Mihai Cruceană fost şef la Cercetări Penale din IJP Printre cei plătiţi din bani publici, pentru a apăra legea şi pe cetăţeni, s-a numărat şi maiorul de poliţie Mihai Cruceană, fost şef la Cercetări Penale din IJP Argeş, pensionat între timp în baza unei Ordonanţe de Urgenţă a Guvernului Văcăroiu. Odată cu ieşirea la pensie a încasat de la statul roman un milliard de lei salarii compensatorii şi gradul de col. De poliţie. Mihai Cruceană a “aterizat” în Argeş, fiind mutat disciplinar de la IJP Constanţa, unde ucisese în bătaie un suspect, pană la urmă un tot om, în arestul Poliţiei Constanţa. Înaine să ajungă şef la Cercetări Penale a fost şeful Poliţiei Arpechim Piteşti, unde a mai ucis un om, angajat al Arpechim, pe care l-a prins furand benzină dintr-un rezervor. În loc să-l lase să iasă din rezervor, Mihai Cruceană l-a împis şi victim a căzut în rezervororul plin cu benzină, apoi a închis capacul rezervorului blocandu-l cu prezoanele aferente. A plecat apoi fără să mai spună nimănui, nimic, niciodată. Pentru rezultate deosebite a fost avansat şef la Cercetări Penale din IJP Argeş. Cat şef al cercetărilor penale din IJP Argeş, principala metodă folosită pentru a smulge suspecţilor declaraţiile care îi convenea, era bătaia cu parul în stomac. Cei mai mulţi declarau şi ce nu săvarşiră vreodată, numai să scape din ghiarele brutei. În felul acesta reuşea să resolve şi multe dintre cazurile cu A.N.-uri, punandu-le infracţiunile în spinarea unora, care nici nu auziseră de cazurile respective.

*-Căpitanul Lăpuşneanu, fost şef la Pază şi Ordine din IJP Argeş
Şi fostul fostul sergent major Lăpuşneanu a a lucrat ani de zile pe platform Arpechim Piteşti.cu gradul amintit. În acea calitatea, într-o noapte plioasă l-a pandit şi l-a bătut pe maistrul Bazavan, angajat al Arpechim pană l-a ucis. Apoi l-a pus în portbagajul Daciei proprietate personal a vitimei, Pentru a şterge urmele crimei i-a pus alături un “film de 10 litri cu benzină, pe care l-a găurit. Apoi a închis portbagajul şi a plecat liniştit la birou. Victima a fost găsită a doua zi decedată în portbagajul ropriei “Dacii”, de către familie, iar sergentul major Lăpuşneanu nu numai că nu a păţit nimic, dar a mai fost şi avansat, ajungand după 1990, căpitan şi chiar şef al Pazei şi Ordinii din IJP Argeş.

*-Fostul şef de la “doi şi-un sfert” Argeş-autor al unui accident mortal pe trecerea de pietoni, scăpat de consoarta-judecător!
Beat “mangă”, fostul şef de la fosta “doi şi-un şfert”, Dumitru soţul judecătoarei Marioara Dumitru a ucis un bătran pe trecere de pietoni. După producer accidentului, cel care trebuia să protejeze poliţia de corupţie şi abuzuri şi-a mutat consoarta în locul său la volan şi-au aşteptat venirea ambulanţei şi a colegilor de la Poliţia Rutieră. În urma constatărilor s-a stability că la volanu autoturismului proprietate personală, s-a aflat judecător Marioara Dumitru, soţia autorului real al accidentului, care ucisese din culpă un pieton ce traversa strada chiar pe trecerea de pietoni, dar care nu a mai putut fi evitat de către dna judecător al VCurţii de Apel Piteşti. Dosarul a fost muşamalizat şi nimeni nu a păţit nimic. Mai mult decat atat, ca în atatea alte cazuri şi în cazul fostulu şef de la fosta “doi şi-un sfert”, vinovat a fost găsit tot mortul.

*-Şi episcopul Calinic Argatu are pe conştiinţă viaţa unui pieton!
Despre arhiepiscopul de Argeş Calinic Argatu am tot scris. Ca orice fost turnător şi mai apoi securist care se respectă, a făscut, pe langă turnătorii şi cate alte nelegiuri şi un accident rutier chiar în buricul Piteştiului, respective în intersecţia din zona Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM-ul) de azi). Aflat la volanul autoturismului Episcopiei Argeşului şi Muscelului, avandu-l alături pe Caliopie, a produs un accident mortal chiar pe trecerea de pietoni din intersecţia semaforizată amintită. Fără să ţină sema de culoarea verde pentru pietoni a intrat în intersecţie şi a accidentat mortal un bătran care traversa regulamentar intersecţia. Pană să vină ambulanţa şi Poliţia rutieră episcopul a făcut schimb de locuri cu administratorul Episcopiei Caliopie. Pană la urmă şi acel dosar a fost muşamalizat, niciunul dintre cei doi, Calinic şi Caliopie nepăţind nimic. Şi în acest caz tot mortul a fost de vină. Ce căuta să traverseze chiar pe verde şi tocmai cand în intersecţia se afla episcopul de Argeş?!
ştefan dumitru afrimrescu

.